17,708 matches
-
Viaceslav Molotov. Telegrama sovieticilor descria SUA ca fiind în ghearele monopolului capitaliștilor, care au construit un arsenal militar „ca să pregătească condițiile pentru a câștiga supremația mondială într-un nou război." În data de 6 septembrie 1946, James F. Byrnes a rostit discursul său în Germania, prin care repudia Planul Morgenthau (o propunere dură de împărțire a Germaniei cu intenția de a înlătura posibilitatea Germaniei de a mai declanșa un război) și avertiza URSS că SUA intenționează să-și mențină prezența sa
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
că „Esența programului nostru a fost să-i câștigăm pe germani de partea noastră [...] a fost o bătălie între noi și ruși pentru mințile germanilor [...]" La câteva săptămâni după lansarea acestei „Telegrame Lungi”, fostul prim-ministru britanic Winston Churchill a rostit, în Fulton, Missouri, faimosul său discurs „Cortina de Fier”. Discursul făcea apel pentru o alianță anglo-americană împotriva sovieticilor, care erau acuzați de el că au „tras” o „cortină de fier" de la Stettin, în Marea Baltică, până la Trieste, în Marea Adriatică În 1952
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
singura modalitate de a reforma și de a renunța la politicile lui Stalin este să se recunoască erorile făcute în trecut. La 18 noiembrie 1956, în timp ce se adresa ambasadorilor occidentali la o recepție de la Ambasada Poloniei din Moscova, Hrușciov a rostit, total nediplomatic, celebra sa expresie: „Fie că vă place sau nu, istoria e de partea noastră. Vă vom îngropa", cu care a șocat pe toată lumea prezentă acolo. Mai târziu, el a susținut că nu a vorbit despre războiul nuclear, ci
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Singurul căruia Tatăl I-a dat puterea să învie pe morți (Ioan 5,21). 2. Persoana care învie morții Iuda 9: „Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: ’Domnul să te mustre!’” Versetul face referire la lupta Arhanghelului Mihail cu diavolul pentru trupul lui Moise, în momentul învierii lui Moise și luării lui la ceruri (de unde Moise va
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
Marcu" 14:36 etc.); (2) inițialele lui Burgess's; (3) grupul pop ABBA, care a obținut faimă mondială în anii '70, când Burgess însuși se afla la vârf; (4) parte din schema rimei a unui sonet Petrarchan; (5) ultimele cuvinte rostite de Isus în aramaica, de pe Cruce; și (6) romanul lui Burgess despre moartea lui Keats, "Abba Abba." Fiul vitreg al lui Burgess, Paolo-Andrea, i-a supraviețuit mai puțin de o decadă, murind la 37 de ani, în 2002. Cu trilogia
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
reîntoarce în Londra. Are primele contacte cu John Murray, viitorul său editor și cu Thomas Moore, bunul său prieten de mai târziu. Mama sa moare la Newstead la 1 august, înainte ca Byron să o revadă. La 27 februarie 1812 rostește primul său discurs în Camera Lorzilor, iar în 29 februarie, John Murray îi publică primele două Cânturi din "Pelerinajul lui Childe Harold", care îl fac celebru "peste noapte", cum avea să declare Byron mai târziu. În 1812, Byron are o
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
pregătirii agnețului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agnețul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin și apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea și tămâia . Vezi articolele principale:
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
făcută de preot. Proteză simbolizează de obicei ieslea în care ar fi fost culcat Iisus după naștere. Pregătirea liturghiei începe cu purcederea în locașul de cult și învesmântarea slujitorilor. Preotul și diaconul vin pe solee, în fața incoanelor împărătești de pe iconostas, rostesc rugăciunile începătoare, apoi două tropare: unul în fața icoanei lui Iisus, unul în fața icoanei Mariei, și intră în presbiteriu (încăperea unde se află altarul), prin ușa din stânga, adică prin ușa dinspre nord, presupunând că altarul s-ar afla îndreptat spre răsărit
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
vesmintele liturgice se află în diaconin (sacristie), preotul și diaconul merg în sacristie, pentru a se învesmânta. Preotul binecuvintează vesmintele diaconului, adică dalmatica, orarul, mânecuțele, și eventual stiharul, în caz că diaconul ar purta și stihar obișnuit sub dalmatica. Diaconul se învesmântează, rostind scurte versete biblice. Preotul își binecuvintează și vesmintele proprii, si se învesmântează, rostind și el versete biblice. Astfel, își ia stiharul, epitrahilul, mânecuțele, brâul, si felonul. Dacă e demnitar, preotul își ia și epigonațiul pe sub felon și, eventual, crucea pectorala
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
pentru a se învesmânta. Preotul binecuvintează vesmintele diaconului, adică dalmatica, orarul, mânecuțele, și eventual stiharul, în caz că diaconul ar purta și stihar obișnuit sub dalmatica. Diaconul se învesmântează, rostind scurte versete biblice. Preotul își binecuvintează și vesmintele proprii, si se învesmântează, rostind și el versete biblice. Astfel, își ia stiharul, epitrahilul, mânecuțele, brâul, si felonul. Dacă e demnitar, preotul își ia și epigonațiul pe sub felon și, eventual, crucea pectorala. În cazul în care e de a face cu un episcop, acesta își
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
Dacă e demnitar, preotul își ia și epigonațiul pe sub felon și, eventual, crucea pectorala. În cazul în care e de a face cu un episcop, acesta își pune și omoforul și, eventual, un sacos în loc de felon. Slujitorii își spală mâinile, rostind a doua parte a psalmului psalmul 25, incepand cu versetul: « Spăla-voi între cele nevinovate mâinile mele, și voi înconjura altarul tău. » Apoi se duc la proscomidiar, o măsuță, uneori tocmai scobita în perete, în partea stângă a presbiteriului. În
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
cinci sau șase părți. La slavi se folosesc șase prescuri. În indicațiile următoare, se presupune existența a șase prescuri. Acolo unde nu sunt atâtea, părticelele se taie dintr-una și aceeași prescura. La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În explicațiile următoare, se presupune
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În explicațiile următoare, se presupune că ar face proscomidia un preot, însoțit de diacon. La Ierusalim, diaconul rostește însuși rugăciunile și versetele biblice corespunzătoare. Preotul și diaconul fac trei închinăciuni în fața proscomidiarului, unde sunt gâtițe: Preotul ia în mână prima prescura, și eventual sulița - un cuțit special - și le ridică la nivelul frunții. În acest timp, preotul - la
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
Preotul și diaconul fac trei închinăciuni în fața proscomidiarului, unde sunt gâtițe: Preotul ia în mână prima prescura, și eventual sulița - un cuțit special - și le ridică la nivelul frunții. În acest timp, preotul - la melchiți și diaconul dimpreună - se roaga, rostind troparul Vinerii Mari: Răscumpăratu-ne-ai din blestemul legii, cu scump sângele tău. La slavi și români, preotul începe cu cuvintele: « Bine este cuvântat Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. » Pe prescura se află mai multe peceți, făcute
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
fi bine tăiată etc.), și face cruce peste ea de trei ori cu sulița, zicând: « Intru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Christos ». Pecetea are forma pătrată. Acest pătrat conține la rândul lui patru pătrate, cu inscripțiunile: Preotul, rostind versete din Biblie, cartea Isaia, capitolul 53, vă decupa agnețul cubic, în felul următor. Mai întâi face o inciziune adâncă prin bordura stânga a pecetii, anume în dreptul lui IC și NI, zicând: « Că un miel spre junghiere S-a adus
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
piramidă. Decupând triunghiul sau piramida, preotul spune: « În cinstea preabinecuvântatei, măritei, Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea fecioarei Maria, pentru ale cărei rugăciuni cercetează-ne pe noi, Doamne. Preotul pune triunghiul pe disc, în partea stângă (sau ‘‘dreapta agnețului’’), rostind versetul X din psalmul 144: « De-a dreapta ta a statut împărăteasa în haină aurita îmbrăcată și preaînfrumusețată. » Preotul taie o coaja lunguiața laterală dintr-a treia prescura. Tăind coaja în zigzag, obține nouă triunghiuri mai mici decât mirida Maicii Domnului
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
este una dintre rugăciunile de bază ale creștinătății, comună tuturor confesiunilor creștine datorită faptului că se regăsește în textul evangheliilor sinoptice. Conform cap. 11 al Evangheliei după Luca, rugăciunea a fost rostită de "Iisus Hristos" (sau Isus din Nazaret) ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) săi de a îi învăța cum să se roage. Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus i-a învățat, cel
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
înțelesul este în final același. Există însă și alte variante care cuprind modificări de genul: Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin, uneori cu caracter opțional. În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit (Duh), acum și totdeauna (pururea) și
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
-și inelul, l-a pus pe degetul lui Perdiccas. Se poate bănui cine a născocit acest scenariu. Dar i se poate da crezare? Mărturiile oficiale atestă faptul că, începând cu 10 iunie, bolnavul, foarte slăbit, n-ar mai fi putut rosti cuvintele care i-au fost atribuite. Este însă o tactică bine știută că, în scopuri politice și pentru a influența opinia publică, să li se atribuie postum suveranilor aflați pe patul morții tot felul de cuvinte. Sunt controverse legate de
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
simți scriitorul în acele momente. Eroul narațiunii, prințul Mîșkin, povestește cum a asistat la o execuție în Lyon, Franța, fiind impresionat de tortura psihologică a condamnatului: F.N.Lvov, un membru al grupului, își amintește că, în așteptarea morții, Dostoievski a rostit « Vom fi cu Hristos » (“Nous serons avec le Christ”), moment în care Nikolai Speșnev i-a replicat sarcastic « O mână de praf » (“Un peu de poussière” ). Chiar în ultimul moment un ordin al țarului a întrerupt execuția, iar pedeapsa a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a unui simplu pian, cum de fapt a procedat însuși Lumière. Alții, cum a fost regizorul american D. W. Griffith, la proiecția filmului „Nașterea unei națiuni”, au recurs la o soluție simplă dar ingenioasă: au pus în spatele ecranului actori care rosteau în concordanță cu cei din imagine dialogurile potrivite și o orchestră pe masură. În Franța "compania Gaumont" prezenta săptămânal un film a cărui imagini erau însoțite de sunet redat cu ajutorul unui fonograf, folosind amplificarea cu aer comprimat. Remarcăm faptul că
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
ilumina prin relevanță. O caricatură reușită poate avea o țintă directă și poate fi mai elocventă decât multe alte mijloace vizuale sau auditive complexe și/sau sofisticate. Caricatura de calitate esențializează într-o singură formă vizuală ceea ce nu poate fi rostit de numeroase cuvinte sau discursuri întregi. Caricatura este o reprezentare intenționat amplificată sau deformată, de obicei grotescă, prin exagerarea unor trăsături caracteristice ale înfățișării fizice sau ale caracterului unei persoane (chip, trup, caracteristici morale sau psihice), sau a unei situații
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
la slujbe sau de respectarea codurilor stricte de disciplină ale școlii. Singurele abateri ale copilului, consemnate în „Cartea pedepselor” de la școală au avut loc când a uitat să își aducă manualul, când a umblat cu ghetele murdare sau când a rostit cuvinte vulgare, o îndeletnicire care, se pare, îi făcea lui Joyce o deosebită plăcere. La vârsta de zece ani, Joyce a adoptat numele sfântului Aloysius Gonzaga (patronul tinerilor și al nobililor) ca pe un nume adițional, dar nu s-a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Ulise i se asemăna scriitorului irlandez prin destinul itinerant, interesul pentru muzică (Ulise este singurul care vrea să asculte cântecul ispititor al sirenelor și se leagă de catarg) și umorul sfidător, exprimat prin acea replică, „Numele meu e Outis (Nimeni)”, rostită Ciclopului. Conform manuscriselor existente, Joyce termină "Telemahiada" (primele trei capitole), la sfârșitul anului 1917, în Locarno; capitolele IV-XII (de la "Calypso" la "Ciclopii") sunt scrise în Zürich în 1918 și 1919; "Nausicaa" și "Boii Soarelui" sunt terminate în Triest, între noiembrie
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lucrările sale o serie de elemente blasfematoare, eretice sau păgâne. În capitolul "Telemah", Buck Mulligan își începe „ritualul” bărbieririi prin intonarea zeflemitoare a unui cântec religios, "Introibo ad altare Dei", apoi împărțind omleta în trei (pentru el, Stephen și Haines) rostește formula "In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti". Dumnezeu este numit în mod peiorativ „colecționar de prepuțuri” de Buck Mulligan și „Vârcolac! Mestecător de stârvuri!” de Stephen Dedalus. În "Circe", Mulligan și Haines regizează o mesă neagră unde însăși
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]