18,699 matches
-
de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada interbelică, satele Veselia și Balca au făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși (în Veselia) și din ucraineni (în Balca). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 220 locuitori din satul Veselia, 219 erau ruși (99.55%) și 1 român. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși (în Veselia) și din ucraineni (în Balca). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 220 locuitori din satul Veselia, 219 erau ruși (99.55%) și 1 român. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 450 locuitori din satul Balca, 432 erau ucraineni (96%), 12 ruși (2.78%) și 6 români (1.22%). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
1930, s-a constatat că din cei 220 locuitori din satul Veselia, 219 erau ruși (99.55%) și 1 român. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 450 locuitori din satul Balca, 432 erau ucraineni (96%), 12 ruși (2.78%) și 6 români (1.22%). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
să se refugieze în teritoriul controlat de Imperiul Rus. Ei au fost iertați de împăratul Nicolae I în 1828. Țarul a organizarea acestor cazaci în Armata zaporijiene speciale, armată care a participat la tot războiul din 1828 - 1829. După victoria rușilor, a fost înființată și o nouă Armată a cazacilor dunăreni, a căror efective au fost considerate suficiente pentru apărarea frontierei, iar prezența în regiunea danubiană a foștilor cazaci zaporojieni nu a mai fost considerată necesară. Țarul în persoană a sugerat
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
Efectivele armatei au crescut odată cu sosirea a numeroși voluntari din gubernia Cernigău. În 1839, s-au așezat pe teritoriul Armatei 217 cazaci nekrasoviți. Armata cazacilor de la Azov a fost implicată la scurtă vreme după formarea ei în Războiul Caucazului. Comandanții ruși din regiune au luat hotărârea să exercite presiuni asupra cerchezilor prin atacuri lansate de pe versanții sud-vestici ai Caucazului, adică de la Strâmtoarea Kerci, de-a lungul coastei Mării Negre, până în Abhazia. Cazacii au constituit o linie defensivă de la Anapa până la Suhumi. Prima
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
Marea Neagră. Cazacii au fost depășiți numeric de atacatori și, după ce mai multe forturi și garnizoane ruse au fost cucerite, Armata cazacilor de la Azov și flota lor și-au dovedit importanța prin evacuarea unităților ruse care supraviețuiseră atacului rebelilor. În ciuda eșecului rușilor în construirea unei linii defensive a Mării Negre și a evacuării unităților militare ruse pe calea apelor, misiunea cazacilor de la Azov de patrulare a regiunii de coastă a Mării Negre a rămas neschimbată. În 1845, cele 26 de comandouri au fost reorganizate
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
toată lumea că Imperiul Rus era pe cale să reintre într-un conflict militar de amploare cu Imperiul Otoman și proaspeții săi aliați, Imperiul Britanic și A doua Republică Franceză. Prima misiune a cazacilor de la Azov a fost distrugerea fortificațiilor ridicate de ruși pe țărmul caucazian al Mării Negre. După ce navele britanice și franceze au reușit să forțeze intrarea prin Strâmtoarea Kerci în Marea Azov, ei au făcut planuri să continue înaintarea pe calea apelor de Don. Această înaintarea ar fi avut ca scop
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
al Mării Negre. După ce navele britanice și franceze au reușit să forțeze intrarea prin Strâmtoarea Kerci în Marea Azov, ei au făcut planuri să continue înaintarea pe calea apelor de Don. Această înaintarea ar fi avut ca scop întreruperea aprovizionării de către ruși a Crimeii și crearea unei diversiuni. Cei 1.920 de cazaci ai Armatei de la Avoz a avut misiunea să-i împiedice pe anglo-francezi să înainteze pe Don în amonte, misiune de care s-au achitat cu succes. ("Vedeți și": Asediul
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
serie de reforme militare, formând Armata cazacilor din Kuban și cea a cazacilor de pe Terek prin cazacii de la Marea Neagră și cei ai Liniei Caucazului. Pe frontul din Caucaz, în special în regiunea de vest, după mai multe decenii de insuccese, rușii au reușit să cucerească treptat teritoriile cerchezilor. Populația pașnică a fost mutată în văi, iar membrii triburilor agresive au fost alungați în Turcia. Generalul Evdokimov a sugerat împăratului Alexandru al II-lea ca, în condițiile în care rolul cazacilor de la
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Divizia a fost fondat în anul 1818 de către soldați ucraineni și ruși, care au cerut ei înșiși "divizarea", adică stabilirea pe un teritoriul cu scopul de a-l apăra. Mai târziu, s-au stabilit aici țărani iobagi fugiți de pe moșii din provinciile Rusiei. În anul 1823 a avut loc sfințirea bisericii cu
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Divizia a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.606 locuitori din sat, 2.438 erau ucraineni (67.61%), 1.032 ruși (28.62%), 93 români (2.58%), 23 evrei (0.64%), 6 bulgari și 1 polonez. În
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.606 locuitori din sat, 2.438 erau ucraineni (67.61%), 1.032 ruși (28.62%), 93 români (2.58%), 23 evrei (0.64%), 6 bulgari și 1 polonez. În sat a funcționat un spital de stat . În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării sau ruși și ucraineni din provinciile centrale ale imperiului, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Tuzla s-au așezat soldați ucraineni și ruși. Între anii 1843-1845, biserica din sat a fost extinsă și renovată. O nouă biserică, cu
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării sau ruși și ucraineni din provinciile centrale ale imperiului, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Tuzla s-au așezat soldați ucraineni și ruși. Între anii 1843-1845, biserica din sat a fost extinsă și renovată. O nouă biserică, cu hramul "Sf. Arhanghel Mihail" a fost sfințită în 1873. Prima școală din sat a fost deschisă la 6 octombrie 1880. În urma Tratatului de la Paris din
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
Albă. El includea și localitatea suburbană Bazarianca (cu o populație predominant germană) și avea statutul de comună urbană (orășel). În perioada interbelică, Tuzla era o stațiune maritimă renumită prin bogăția nămolurilor și concentrația salină a apei.. Pe atunci, românii și rușii formau cele mai mari comunități etnice, dar existau și mulți localnici germani, ucraineni și evrei. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.146 locuitori din oraș (cu tot cu suburbia), 1.278 erau români (40.62%), 911 ruși
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
rușii formau cele mai mari comunități etnice, dar existau și mulți localnici germani, ucraineni și evrei. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.146 locuitori din oraș (cu tot cu suburbia), 1.278 erau români (40.62%), 911 ruși (28.96%), 406 germani (12.91%), 352 ucraineni (11.19%), 119 evrei (3.78%), 27 bulgari, 14 greci, 4 sârbi, 2 unguri și 2 polonezi. În Bazarianca erau 477 locuitori, din care 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
911 ruși (28.96%), 406 germani (12.91%), 352 ucraineni (11.19%), 119 evrei (3.78%), 27 bulgari, 14 greci, 4 sârbi, 2 unguri și 2 polonezi. În Bazarianca erau 477 locuitori, din care 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei. În perioada interbelică, orășelul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. După reforma agrară
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bazarianca a făcut parte din componența României, ca localitate suburbană a orașului Tuzla din județul Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 477 locuitori din sat, 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
Tuzla din județul Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 477 locuitori din sat, 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satele Bezimenca-Mare și Bezimenca-Mică a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, în Bezimenca-Mare majoritatea populației era formată din ucraineni, pe când în Bezimenca-Mică, ponderea ucrainenilor și rușilor era aproximativ egală. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 303 locuitori din satul Bezimenca-Mare, 285 erau ucraineni (94.06%), 11 români (3.63%) și 7 ruși (2.31%). La recensământul din 1930, s-a constatat că
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
era formată din ucraineni, pe când în Bezimenca-Mică, ponderea ucrainenilor și rușilor era aproximativ egală. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 303 locuitori din satul Bezimenca-Mare, 285 erau ucraineni (94.06%), 11 români (3.63%) și 7 ruși (2.31%). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 230 locuitori din satul Bezimenca-Mică, 110 erau ruși (47.83%), 105 ucraineni (45.65%), 10 români (4.35%) și 1 bulgar. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
constatat că din cei 303 locuitori din satul Bezimenca-Mare, 285 erau ucraineni (94.06%), 11 români (3.63%) și 7 ruși (2.31%). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 230 locuitori din satul Bezimenca-Mică, 110 erau ruși (47.83%), 105 ucraineni (45.65%), 10 români (4.35%) și 1 bulgar. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Buduri a fost fondat în perioada 1812-1815 de către țărani ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Rusiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
1918, satul Buduri a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 739 locuitori din sat, 638 erau ruși (86.33%), 69 ucraineni (9.34%), 25 români (3.38%), 6 evrei (0.81%) și 1 polonez. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
sudul Basarabiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Balabanca a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 594 locuitori din sat, 406 erau ucraineni (68.35%), 149 ruși (25.08%), 35 români (5.89%) și 4 evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]