19,447 matches
-
povestit de două asemenea cazuri destul de recente (două și trei luni) în care Wilke, deși unul dintre ei era purtător de "Ritterkreutz", îi dăduse pe amândoi afară din flotila "Udett" fără nicio discuție. Lili atrăgea, cu multă drăgălășenie și bun simț, atenția celui sau celor care eventual făceau concesii curățeniei sau ținutei personale la popotă, cazinou sau în relațiile cu semenii lor. Lili era o realitate !" În 2001, când am citit cartea de memorii a lui Greceanu, acest personaj feminin ilustra
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
mama, doctorul Domide Tomescu, mereu apelează la el când se îmbolnăvește unul dintre noi. La fel și acum: își pune repede pantalonii, o haină, paltonul și fuge acasă la doctor. Practic, îl ia din pijama. Omul, de modă veche, cu simțul datoriei, nu comentează, vine îndată. Se uită la mine cu atenție, mă consultă, mă pipăie, mă cercetează și pe urmă îi trage într-un colț pe părinții mei și le vorbește murmurat, atent să nu aud eu. Dar nu știu cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nemișcat, cu spatele la mine, privește în depărtare, stă ca și cum m-ar fi vegheat pe mine, ca și cum ar fi așteptat, adevărat înger păzitor, să mă trezesc din somnul meu, din visul meu. Imediat, tresare și își întoarce fața spre mine, de parcă un simț neobișnuit l-ar fi făcut să vadă ce se află îndărătul său, l-ar fi anunțat că eu m-am trezit și mă uit la el. -Cum a fost, ai reușit să intri în legătură cu lumea pământeană, ai visat-o? se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și Zubin Mehta, era aceea că nu are o acustică corespunzătoare unor sonorități de valoare. Marele maestru de evenimente importante nu sa dezis însă și nu și-a asumat meritul pentru asemenea șocantă atribuire. Și a dat explicația de bun simț privind adevărul demersurilor. Convingerea interpretului a venit de la Daniel Barenboim care a fost încântat că i s-a propus să-i solicite lui Radu Lupu să facă parte din programul Concertului de la București. Dar a condiționat glumeț și mențiunea expresă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe fetele acelea negre de supărare toate doamnele neoglindite. Sau: „De ce nu anunțați să pună oglinzi?“. Ca și norocul, nefericirea e o chestiune de loc, de timp și de oportunitate. Câteva zile la rând, cele două angajate ale editorului fără simțul locului, al timpului și al oportunității au trăit un tip profund suprarealist de nefericire cu urmări de durată. Punându-mă mental în locul lor, mi-am dat seama că aș fi recurs foarte probabil la niște răspunsuri la fel de stupide ca întrebările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care se recuperează proprietățile. A început revoluția și-n morfologia verbului. Noi nu ne dăm seama ce afectată de bolșevism a fost limba română, ce stricată a fost gramatica ei. Era o limbă pentru masele largi, în care individul cu simțul nuanței și al proprietății cuvintelor se simțea ca în lagăr. De pe vremea când încă mai construiam viitorul luminos al patriei și-n jurul meu toți furau materiale (ba o metaforă, ba un adjectiv), m-am ales cu o spaimă latentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Și chiar piese pentru contrabas solo. Așa cum unii se nasc pianiști, Nini s-a născut contrabasist. Pe vapor, din cabina lui Nini răzbăteau sunetele grave și profund masculine ale instrumentului, lucru care pe americance în special le atingea direct la simțul practic și se duceau glonț la impresar ca să-l întrebe: „How much?“. Nici ceilalți interpreți din cvartet nu erau urâți, așa că rareori se întâmpla să-și ducă programul până la capăt. Mai ales că transatlanticul era plin de grupuri de pensionare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noastră, excedată de romancieri, eseiști și poeți, l-a născut pe scriitorul de subiecte de tip hodoronc-tronc. Numai publicul său cel mare și telecomandat e în stare să priceapă subtila relație cauzală dintre coada vacii și ștampila primăriei. Cele șapte simțuri La început, când mașinile erau mai puține, le auzeam, dar acum, când s-au înmulțit și fac toată ziua un zgomot infernal, iar la sfârșitul săptămânii și noaptea, nu mă deranjează deloc. Se mai bușesc din când în când, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mine trec niște oameni. Și îi văd. Ca să le simt mirosul trebuie să-mi propun asta. Să-i spun nasului: hai, treci la treabă, fiindcă vreau să știu cum mai miroase lumea! La tot ce-i peste măsură de mult, simțurile mele se blochează. Mai bine zis, funcționează selectiv. E de-ajuns să deschid fereastra, și huruitul mașinilor se prăvălește în casă ca o cascadă. Când am fost prima oară la Niagara, am zis că mai mult de-atât nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
citit o publicație plină cu istorii despre câini. Toate îmi păreau exagerate. Poveștile duioase despre căței păreau să răzbune niște neîmpliniri în relațiile cu semenii. Cel mai prost îmi pica frecvența cu care era folosit cuvântul dragoste. Un om cu simțul proporțiilor nu vorbește tot timpul despre iubire, fie că se referă la plante, la animale sau la bicicleta lui. Nu tot ce-i pornire afectivă e iubire. Cățeii mei însă m-au făcut să fiu mult mai îngăduitor cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
absurditățile și nebunia lui, devine În fața ochilor noștri tot mai sensibil, pe măsură ce ne povestește despre complexa lume indigenă a Americii Latine, despre sărăcia poporului său și despre exploatarea la care sînt supuși oamenii. În ciuda tuturor acestora, el nu-și pierde simțul umorului, care, În schimb, devine mai fin și mai subtil. Tatăl meu, „ése, el que fue“ („eu Însumi, acela care am fost“), ne arată o Americă Latină pe care puțini o cunoaștem, descriindu-i peisajele În cuvinte care colorează fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai fin și mai subtil. Tatăl meu, „ése, el que fue“ („eu Însumi, acela care am fost“), ne arată o Americă Latină pe care puțini o cunoaștem, descriindu-i peisajele În cuvinte care colorează fiecare imagine și care ne ating simțurile, astfel Încît să putem vedea și noi lucrurile surprinse de privirea sa. Proza lui are prospețime. Cuvintele sale ne fac să auzim sunete pe care nu le-am mai auzit niciodată, trezind la viață În mintea noastră Împrejurimile care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
talentului său de povestitor - reprezentînd geneza unui stil care se va dezvolta În lucrările sale ulterioare. Cititorul este, de asemenea, martorul extraordinarei schimbări care pune stăpînire pe Che odată ce descoperă America Latină, care Îi pătrund În suflet și Îi dezvoltă un simț al identității latinoamericane , făcîndu-l, În cele din urmă, precursorul unei noi istorii a Americii. Aleida March Arhiva Personală Che Havana, Cuba, 1993 Biografia lui Ernesto Che Guevara Ernesto Guevara de la Serna, una dintre „personalitățile secolului XX“ alese de revista Time
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la țărm Îi reflectă uimirea. Alberto, care se apropie de 30 de ani, vede acum Atlanticul pentru prima dată și e copleșit de această descoperire, care indică un număr infinit de cărări către toate capetele pămîntului. VÎntul proaspăt ne Învăluie simțurile cu puterea și furia mării; totul se transformă sub atingerea sa; chiar și Comeback∗ privește lung, cu năsucul său ciudat În vînt, la panglicile argintii care se desfășoară În fața sa de cîteva ori pe minut. Comeback e deopotrivă un simbol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Alberto și-a pierdut ochelarii de motocicletă, iar pantalonii mei s-au zdrențuit complet. Am ajuns, Într-un final, la liziera pădurii, unde am Început să pășim cu o atenție infinită, fiindcă Întunericul era atît de compact, iar al șaselea simț al nostru atît de ascuțit, Încît vedeam prăpăstii la fiecare pas. După o eternitate de mers prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Qui vult venire post me, abneget semetipsum, tollat crucem suam et sequatur me” - Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze (Mt 16,24). Să iubim posturile și mortificarea simțurilor, căci: „Cei ce sunt ai lui Cristos și-au răstignit trupul cu patimile (Gal 5, 24). Într-un cuvânt, dreptatea și sfințenia noastră, trebuie să fie la fel ca și aceea a Domnului nostru Isus Cristos, adică trebue să strălucească
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o spunea în fiecare seară, fără ca să simtă ceva evlavie, ci numai așa din obișnuință. După câțiva ani și-a pierdut toată averea trăind în destrăbălări și acum zăcea în cea mai neagră mizerie. Nu mai avea în el nici un simț religios și neavând cine să-l mângâie căzu în desnădejde și se hotărî să-și pună capăt vieții. Cu această hotărâre în gând, se îndreptă spre Sena, râul care trece prin Paris. Ajuns aici se pregăti să se arunce în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la Roma, unde la catedra Sf. Petru învăța temutul Inocențiu al III-lea. Citind „Regula” de viață pe care și-o propuneau „sărăcuții din Assisi”, atât Papa, cât și cardinalii din consiliul său au considerat că respectivii sunt lipsiți de simțul realităților umane și divine și i-au sfătuit să-și însușească o „regulă” dintre cele existente. Ei s-au retras îngândurați la o biserică din apropiere și au început să se roage. În timpul nopții, Papa are un vis: turnul Bisericii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în afară poate de plecarea precipitată a unuia dintre prietenii noștri la munte... Aranjuez însă se înfurie și dezlănțui un adevărat rechizitoriu împotriva mea, care, zicea el, băgat până peste cap în această romanțioasă aventură de alcov, îmi pierdusem tot simțul realității, tot simțul răspunderii și toată conștiința. Supărarea lui era cu atât mai mare cu cât se simțea el însuși în primejdie, fără să fi avut nici o vină - zicea el - și pentru că eu personal nu făceam nimic pentru a-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de plecarea precipitată a unuia dintre prietenii noștri la munte... Aranjuez însă se înfurie și dezlănțui un adevărat rechizitoriu împotriva mea, care, zicea el, băgat până peste cap în această romanțioasă aventură de alcov, îmi pierdusem tot simțul realității, tot simțul răspunderii și toată conștiința. Supărarea lui era cu atât mai mare cu cât se simțea el însuși în primejdie, fără să fi avut nici o vină - zicea el - și pentru că eu personal nu făceam nimic pentru a-l apăra. (Cum oare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mine însumi și să revin la vechile și dragile mele ocupații de totdeauna. E o izbândă a celor bune din mine asupra celor rele, o izbândă spontană, de la mine putere, iar nu consecința unui act volițional, în numele nu știu cărui principiu sau simț al datoriei. și cu atât mai prețios! 31 martie 1955 Începutul a ceva nou. După atâta timp, am spus: iubesc! Sunt fericit... Mai curând - neliniștea, sfârșeala unei fericiri care va să vină... Să vină! 1 aprilie 1955 Coincidențe cu tâlc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acum, cuprins de o ciudată orbire, tu te plângi că ai fi singur când sunt atâția și atâția, milioane de oameni mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și spații, pentru a-i
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să le vadă acolo: dacă el tot nu mai ședea cu noi la masă, barem uneltele lui să stea laolaltă cu tacâmurile. Dintr-o dată se strecurase ca o sfială în mâinile mamei, iar abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau simțul ordinii. De s-ar mai întoarce tata vreodată la această masă, îmi ziceam, i s-ar da voie acum să mănânce și cu șurubelnițele, în loc de furculiță și cuțit. Dar nici caișii cei îndărătnici din curte nu se jenau să înflorească
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le documentează par a se povesti de la sine. Dar ține de înzestrarea strălucită a Hannei Krall să se abțină de la orice comentariu și totuși să intervină invizibil, rămânând prezentă îndărătul fiecărei propoziții. O literaturizare imperioasă în absența ficțiunii, exclusiv prin simțul pentru cuvinte, succesiune, decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o relatare documentară. Frazelelui Vona au strălucire pentru că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crescut pe socoteala cărnii și împotriva propriei naturi trecând într-o materie nefirească. Iar aici, în Germania? De ce se rad în cap neonaziștii fără să fie nevoie? Felul în care se raportează la ei înșiși e profund viciat, le lipsește simțul pentru autoumilire. Își instrumentalizează țeasta, și-o poartă denaturat ca pe un grohotiș, ca pe bolovanii din albii de râuri scăzute sau secătuite. Își dau aere de soldățime impasibilă și rece, transformă disprețul de sine în fanfaronadă. Viziunea lor abrutizată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]