18,131 matches
-
Brașov, Constanța, Cristeștii Ciceului, Dej, Galați, Iernut, Leșu, Luduș, Maieru, Năsăud, Săcele, Satu Mare, Sighișoara, Târgu Mureș, Târnăveni, Toplița, Turda, Zalău. Statuia Lupoaicei din București este, după Robert Bălan, "cea mai nomadă dintre toate statuile lupoaicei și dintre toate statuile capitalei, soartă ciudată pentru un asemenea simbol identitar al poporului Român", ea fiind mutată nu mai puțin de șase ori (în 1906, 1908, 1931, 1965, 1997 și 2010) și de mai multe ori furată (parțial: Romulus sau Remus, sau în totalitate) apoi
Lupa Capitolina () [Corola-website/Science/304307_a_305636]
-
Lublin un „Comitet Polonez de Eliberare Națională”, care a cauzat protestele primului ministru Stanisław Mikołajczyk și ale guvernului polonez în exil. Până la Conferința de la Ialta (februarie 1945), considerată de polonezi ca fiind punctul de întorsătură în care s-a pecetluit soarta națiunii de către Marile Puteri, comuniștii înființaseră guvernul provizoriu al Poloniei. Poziția sovieticilor la Conferință a fost una puternică, corespunzătoare gradului în care înaintaseră pe câmpul de luptă din Germania. Cele trei Mari Puteri au dat asigurări că guvernul provizoriu comunist
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
comune. Mai târziu, în decursul anilor 1945-1952 și în anii '60-'80 campania de redenumire a localităților a căpătat o amploare deosebită și la ora actuală peste 600 de toponime sunt armenizate. Numai în aprilie 1991, conform decretului prezidențial, aceeași soartă au avut-o încă 97 de toponime. Una dintre problemele vitale ale Republicii Azerbaidjan (1918-1920) era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 uezde (provincii rusești) în 4 uezde azerii erau ușor majoritari iar în
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
la retragerea lui Cantacuzino pe moșiile sale. Stolnicul și familia Cantacuzino au contribuit la mazilirea și uciderea lui Brâncoveanu în 1714. Succesor la domnie a fost Ștefan Cantacuzino, fiul stolnicului, însă pentru scurt timp, întrucât amândoi au suferit în 1716 soarta lui Brâncoveanu. Stolnicul Cantacuzino era fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și al Elenei, fiica domnului Radu Șerban. Fratele Șerban Cantacuzino, nepotul Constantin Brâncoveanu și fiul său Ștefan Cantacuzino au fost domni ai Țării Românești. Prin studiile începute, după uciderea tatălui în
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
continuu sfatul, că nimic nu ar trebui periclitat decât dacă armata este în completă siguranță, o regulă pe care el însuși a neglijat-o cu rezultate atât de strălucite în 1796. Punctele strategice, spune el, nu înfrângerea armatei inamice, decid soarta țării cuiva, și trebuie să rămână în mod constant grija principală a generalului, un maxim a cărui invaliditate a fost atât de clar dovedită în războiul din 1809. Editorul lucrărilor arhiducelui nu poate opune decât o slabă apărare împotriva reproșului
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
a IX-a, la nord-est Divizia Panzer "Müncheberg", la sud-est Divizia de Panzer grenadieri Voluntarii SS a XI-a "Nordland", (la est de Aeroportul Tempelhof), iar Divizia de Panzer grenadieri a XVIII-a se afla în rezervă, în districtul central. Soarta Berlinului era pecetluită, dar rezistența apărărtorilor a continuat cu dârzenie. Sovieticii au avansat în oraș pe mai multe direcții principale: Reichstagul, podurile Havel, Spandau și Moltke și Alexanderplatz au fost locurile în care s-au dat cele mai grele lupte
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
suferă o a doua criză psihică. Din 1954 se mută cu traiul în Franța. În 1955 vizitează marele orașe din Spania- Madridul și Barcelona. Este adânc impresionată de creația monumentală a lui Antonio Gaudi- fapt care avea să-i decidă soarta de artist plastic de mai departe...În 1956 se petrec trei evenimente cruciale în viața artistei:- prima expoziție personală în orășelul St. Hallen (Elveția), cunoașterea îndeaproape a creației unor mari artiști moderni ca H.Matisse, P.Klee și Pablo Picasso
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
de gelozie, de milă, de remușcare, de obsesii, de disperare - ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. Viața intimă a eroilor se desfășoară pe fondul unor adânci contradicții sociale care le determină în cele din urmă soarta. Problemele sociale fundamentale își găsesc expresia în căutările lui Levin, în incercările lui de a găsi calea cea mai justa în comportare în condițiile dezvoltării capitalismului. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii și speră într-o redresare. El se ridică
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
al XVIII-lea, transformându-se într-o plantă de dimensiuni reduse, cu inflorescență redusă și cu fructe foarte mici. În jurnalul său, Samuel Pepys nota, în data de 22 septembrie 1663: „Azi, Sir W. Batten m-a informat de trista soartă a unei doamne, Newhouse, care a murit din pricină că a consumat castraveți. Și cred că am mai auzit de un caz asemănător acum câteva zile.” În industria alimentară, castravetele este foarte preferat în varianta murată, fiind unul din cele mai consumate
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
Zeno a subliniat faptul că Senatul ar fi trebuit să-i mai acorde un Julius Nepos încă o dată tronul, dar nimeni nu a fost de acord cu acestea. Odoacru s-a hotărât apoi să domnească în Italia în numele lui Zeno. Soarta finală a lui Romulus este necunoscuta. Valesianus Anonymus a scris că Odoacru, "având milă de tinerețea lui", i-a cruțat viața lui Romulus și i-a acordat o pensie anuală de 6.000 "solidi" înainte de a trimite-l să locuiască
Romulus Augustulus () [Corola-website/Science/304439_a_305768]
-
data de 4 iulie, arhiducele Carol realizează că se pregătește un eveniment important și, spre ora 19, îi scrie fratelui său, arhiducele Ioan de Austria, să își aducă trupele în apropierea armatei principale: „Bătălia de aici de la Marchfeld va determina soarta dinastiei noastre... Vă solicit să mărșăluiți imediat, pentru a vă alătura aripii mele stângi, lăsând în urmă orice bagaje sau alte obiecte ce v-ar putea încetini.” Arhiducele Ioan se afla în apropiere de Pressburg, la nici 40 de kilometri
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
comanda generalului Séruzier, protejată de brigada de cavalerie ușoară a Corpului, sub comanda generalului Colbert, se desfășurase pe platou, bombardându-i pe austriecii lui Bellegarde, aflați în apropiere de Wagram. Francezii controlau acum cea mai mare parte a platoului și soarta bătăliei era decisă. Pentru arhiducele Carol, bătălia era pierdută. Deoarece nu prevăzuse nicio rezervă de bătălie, cei circa 9 000 de oameni din Corpul V fiind lăsați în urmă ca rezervă strategică, austriecii nu mai puteau relua ofensiva. Dacă arhiducele
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o depeșă fratelui său, în care îl asigura pe Carol că, odată cu sosirea artileriei, se va pune în marș și va ajunge la Leopolsdorf cel târziu la ora 17. Ceea ce Ioan de Austria nu știa era că, la acea oră, soarta bătăliei va fi deja cunoscută. Primind depeșa, Carol a înțeles acest lucru și, observând turnura evenimentelor, a ordonat o repliere generală în jurul orei 14:30. Armata trebuia să se retragă către Bisamberg, unde aștepta Corpul V al lui Reuss și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ulterioară despre aceasta, precum și tensiunile familiale adiacente. Una din temele principale ale romanului o constituie zbuciumul procesului creativ pe care pictorița Lily Briscoe îl suportă atunci cînd încearcă sa picteze în mijlocul dramei familiale. Romanul este de asemenea o meditație despre soarta oamenilor care alcătuiesc o națiune în mijlocul războiului, și despre cei care au pierdut pe cineva drag în război. De asemenea, romanul studiază trecerea timpului, și cum femeile sunt forțate de către societate să permită bărbaților să le consume echilibrul emoțional. "Orlando
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
pierdere umană sau materială este văzută de către unii istorici ca una din cele mai mari realizări militare ale lui Washington. Această victorie britanică precum și alte câteva îl determină pe Washington să plece din New York și peste New Jersey, ceea ce riscă soarta Armatei Continentale. În 25 decembrie 1776, noaptea, Washington organizează un contraatac, conducând forțele americane peste Delaware River și capturează în Trenton, New Jersey, 1000 de Hessians, (mercenari germani, soldați de elită, în slujba britanicilor). Urmează o altă victorie la Princeton
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
Artă al lui Franciszek Mączyński și „Casa de sub Glob”. Arhitectura în stil secesionist vienez, sosită în Cracovia de la Viena, a devenit populară către sfârșitul perioadei de divizare a Poloniei. După redobândirea independenței Poloniei, a avut loc o mare schimbare de soartă pentru Cracovia - devenit al doilea oraș al unei țări independente. Statul a început să facă noi planuri pentru dezvoltarea orașului și a construit mai multe clădiri reprezentative. Stilul predominant al noilor proiecte a fost modernismul cu diverse interpretări ale stilului
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
altele, îl rugau „să ne lăsați pentru Hristos și pentru acești oameni cari i-au trimis țara la împărăție, anume Oprea Miclăuș, popa Măcinic, căci multă dorire are țara de ei, care nu știm sunt undeva sau ba ”. Îngrijorați de soarta lor, la 4 decembrie 1756, săliștenii Sibiului adresează un nou memoriu câtre același mitropolit, relatând că: „nu este putere mai multă a putea răbda răul care ne cade nouă asupră de la popii cei uniți în toate zilele și supărările, că
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
este evadat. S-ar putea ca acela care fugise să fi fost prins și readus în închisoare, ori va fi pierit de foame și de frig în munții Tirolului și desigur cei de acasă nu vor fi știut nimic de soarta lui. Acasă n-a ajuns nici unul, din moment ce s-au făcut atâtea intervenții pentru eliberarea lor, iar soția lui Oprea, Stana, cerea îndurare împăratului Iosif al II-lea, să-l elibereze măcar acum, după o robie de 30 de ani. Conducerea
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
fost decernat mai multor mii de soldați și ofițeri polonezi sau străini, mai multor orașe și unui vas militar. După 1989, nu s-a mai ivit prilejul pentru decernarea Vîrtuți Militari. De-a lungul istoriei, Vîrtuți Militari a avut aceeași soartă cu cea a Poloniei și a fost abolita și reintrodusa de mai multe ori. Ordinul a fost creat la data de 22 iunie 1792 de regele Poloniei Stanislaw al II-lea pentru răsplătirea învingătorilor din bătălia de al Zieleńce. La
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
erau alungați din armată. Deși pe 23 noiembrie 1793 Seimul de la Grodno a reintrodus decorația, ea a fost interzisă din nou pe 7 ianuarie 1794 la insistențele împărătesei Ecaterina cea Mare. Doar un an mai tarziu, statul polono-lituanian a împărtășit soarta celei mai importante decorații militare a sa și a fost anexat de vecini în timpul unei serii de partiții. Regele Stanisław August Poniatowski a abdicat în același an. În timpul domniei sale au fost decernate 526 de medalii: 440 de argint, 85 de
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
a stins din viață la Budapesta, unde-și avea „curtea judecătorească”, în ziua de 17 februarie 1875. Potrivit mărturiei lui Elie Dăianu, „vestea morții lui a străbătut ca un fulger de durere prin toate inimile românești; așa încât bătrânul străjer al sorții neamului, gazetarul George Barițiu, nu se putu opri de la acest țipet de durere: ' Până când, Dumnezeule al părinților noștri, greutatea mânei tale peste noi?! Până când râurile de lacrimi să nu se mai șteargă de pe fețele noastre?'” „Gazeta de Transilvania” îi aducea
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
scos nava "Mauretania" din servciu după o ultimă călătorie de la New York spre Southampton în septembrie, 1934. Ultima ei călătorie a fost realizată cu o viteză medie de 24 de noduri iar "Mauretania" a fost ancorată în portul Southampton, așteptându-și soarta alături de fosta navă de bază a companiei White Star Line, "Olympic". Acesta a marcat sfârșitul a 28 de ani de serviciu pentru Cunard. În mai 1935, obiectele și mobilierul au fost scoase la licitație iar în luna iulie a aceluiași
RMS Mauretania () [Corola-website/Science/312541_a_313870]
-
Îmi plăcea așa de mult de ea. Doream să fie în siguranță.[..] Ea m-a refuzat categoric și în final mi-a spus cu un zâmbet larg să nu o mai bat la cap cu asta." Eva și-a acceptat soartă cu stoicism, după mărturiile celor prezenți în buncăr în acele ultime zile. Aliații se apropiau de Berlin care era aproape înconjurat. Pe 19 aprilie iese împreună cu secretarele lui Hitler pentru ultima oară din buncăr la aer curat și o plimbare
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
să-mi asum responsabilitatea unei căsătorii pe timpul războiului, am decis acum, înaintea morții să o iau de nevastă pe femeia care, după mulți ani de prietenie adevărată, a venit voluntar în orașul, ce era deja învins, pentru a-mi împărtăși soarta. Ea moare alături de mine ca și soția mea conform dorinței ei." Testamentul personal se termină astfel: "Eu și soția mea am ales moartea pentru a scăpa de rușinea de a fi forțați să demisionăm sau să ne predăm. Este dorința
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
că el a venit pentru a revendica ducatul său, la fel cum făcuse și Henric Bolingbroke cu 70 de ani în urmă. În timp ce a mărșăluit spre sud, el a început să adune sprijin iar George care își dăduse seama că soarta lui ar fi fost mai bună ca frate său să fie rege în locul lui Henric, i s-a alăturat. Eduard a intrat în Londra fără opoziție, unde l-a luat prizonier pe Henric. Eduard și frații săi l-au învins
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]