17,770 matches
-
obscură până când tatăl ei, Prințul Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, a fost ales de consiliul marilor puteri să-i succeadă vărului său îndepărtat fără copii, regele Frederic al VII-lea, la tronul danez. La doar două luni după nașterea Thyrei, Actul de Succesiune a trecut și Prințul Christian a primit titlul de Prinț al Danemarcei. În 1863, când Thyra avea 10 ani, regele Frederic al VII-lea a murit și tatăl ei i-a succedat la tronul Danemarcei ca regele Christian al IX
Prințesa Thyra a Danemarcei () [Corola-website/Science/320295_a_321624]
-
domnit din 1866 până în 1914. Georg a fost singurul fiu al lui Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen și a soției lui, Marie Frederica de Hesse-Kassel. Nașterea sa a fost întâmpinată cu mare ușurare de către supușii tatălui său, deoarece succesiunea ducatul nu mai era în pericol din cauza lipsei de moștenitori de sex masculin. Georg a rămas singurul copil al familiei vreme de șaptesprezece ani, până la nașterea surorii lui, Prințesa Augusta în 1843. Georg și-a petrecut primii ani sub supravegherea
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
dar între timp înregistrarea a expirat. În 1983, Serviciul Poștal al Statelor Unite a început să folosească sistemul extins de 5 + 4 cifre sau ""ZIP+4"", care permite o localizare mult mai precisă a adresei. Codul cu bare poștal reprezintă o succesiune de linii verticale de lungimi diferite, care permite prelucrarea mecanică a scrisorilor și coletelor standard prin citirea adresei destinatarului (care a fost convertită anterior într-o succesiune de linii) de către un cititor optic. Exemplul de mai jos este unul real
Cod ZIP () [Corola-website/Science/320296_a_321625]
-
o localizare mult mai precisă a adresei. Codul cu bare poștal reprezintă o succesiune de linii verticale de lungimi diferite, care permite prelucrarea mecanică a scrisorilor și coletelor standard prin citirea adresei destinatarului (care a fost convertită anterior într-o succesiune de linii) de către un cititor optic. Exemplul de mai jos este unul real de folosire al codurilor ZIP din localitatea Princeton, statul . Prima cifră din primul grup de cinci cifre este alocată după cum urmează:
Cod ZIP () [Corola-website/Science/320296_a_321625]
-
desemnat drept «fondatorul originar din Cambridge, al "Mișcării de la Oxford»". La 25 și 26 iulie, la prezbiteriul de la Hadleigh (Suffolk) s-a ținut o reuniune a clericilor (fără Newman) a "Înaltei Biserici Anglicane", în care s-a hotărât susținerea doctrinei "Succesiunii Apostolice" a Bisericii Anglicane, precum și folosirea "„Book of Common Prayer”", în integralitatea sa. Câteva săptămâni mai târziu, Newman a început redactarea anonimă a "„Tracts for the Times”", care au dat apoi Mișcării de la Oxford numele de „mișcarea tractariană”, sau „tractarism
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea posibil ca una dintre surorile lui Eric să devină regină domnitoare a Danemarcei în cazul decesului lui Eric și dacă acesta nu ar fi avut copii. Fiul lui Eric
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
Aragonului, fiul lui Ioan al II-lea, a cucerit Neapole și a reunificat cele două regate sub autoritatea coroanei Spaniei. Titlul de „Rege al Siciliei și al celor Două Coaste ale Strâmtorii” a fost purtat de regii Spaniei până la Războiul Succesiunii Spaniole. La capătul acestui război, tratatul de la Utrecht (1713) a dat Sicilia ducelui de Savoia, până când tratatul de la Rastatt din 1714 a lăsat Neapole împăratului Carol al VI-lea. În 1720, împăratul și Savoia au schimbat Sicilia pentru Sardinia, reunificând
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
al VI-lea al Spaniei, al patrulea fiu al lui Filip și al primei soții, Marie-Louise de Savoia, înainte de a-și vedea fiul cel mare pe tronul Spaniei, sub numele de Carol al III-lea. La sfârșitul războiului austriac de succesiune (1740-1748) și-a văzut celălalt fiu primind coroana ducatului Parma. Filip s-a căsătorit cu Prințesa Louise-Élisabeth a Franței, "Madame Première", prima fiică a regelui Ludovic al XV-lea al Franței. În 1759, la moartea fiului ei vitreg Ferdinand, Elisabeth
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
Egmont" op. 84), Giacomo Meyerbeer ( festivă pentru deschiderea Expoziției mondiale de la Londra, 1862), Georges Bizet ("Patria”, uvertură simfonică, 1874), Gioacchino Rossini (uvertura „Wilhelm Tell”). În Moldova, Josef Herfner a fost autorul primei "Uverturi Naționale", compusă în 1837, bazată pe o succesiune de cântece și dansuri românești. Alți compozitori de uverturi din spațiul românesc au fost, de exemplu, Alexandru Flechtenmacher (Uvertura națională moldavă), Gheorghe Burada (Uvertura națională), Eduard Wachmann (Uvertura națională), Eduard Caudella (Moldova, 1913, uvertură programatică pentru orchestră), Leon Klepper (uvertură
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
Primul spectacol jucat a fost vodevilul "„Înturnarea lui Grenade în sânul familiei“", orchestra fiind condusă de capelmaistrul Herfner. este prezumptivul autor al albumului „Anonymus valachus” (1824), păstrat în manuscris. Josef Herfner este autorul primei Uverturi Naționale (1837), bazată pe o succesiune de cântece și dansuri românești, dar a compus și motete, misse și un potpuriu pentru pian.
Josef Herfner () [Corola-website/Science/321090_a_322419]
-
dorea ca regența să fie controlată de tatăl acestuia Filip d'Orléans, să mărească puterea fiilor lui nelegitimi Louis Auguste, Duce de Maine și Louis Alexandre, Conte de Toulouse, făcându-i prinți de sânge, deci punându-i în linia de succesiune la tron. Cu toate acestea, la o săptămână după moartea regelui în 1715, Parlamentul din Paris l-a confirmat pe Filip al II-lea de Orléans ca regent pentru minorul de cinci ani, Ludovic al XV-lea. În timpul regenței, Louise
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
În 1733 a vizitat din nou Franța unde a simțit că nu e binevenită; mama ei a primit-o rece, cel mai apropiat prieten de familie fiind fratele ei vitreg nelegitim, cavaler d'Orléans. În 1743, din cauza războiului austriac de succesiune, Charlotte Aglaé a fost nevoită să ceară permisiunea să se întoarcă la Paris, împreună cu fiica ei mai mare, Maria Teresa. Această solicitare a fost inițial ignorată însă vechiul ei iubit, ducele de Richelieu și-a folosit influența asupra amantei curente
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
averea moștenire lui Filip, nepotul surorii sale și al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip a devenit astfel Filip al V-lea al Spaniei; fiind și cel mai tânăr fiu al delfinului Franței, Filip era în linia de succesiune la tronul Franței. Perspectiva ca imperiul multicontinental spaniol să treacă sub controlul lui Ludovic al XIV-lea a determinat ca o largă coaliție de puteri să se opună succesiunii lui Filip. Războiul a debutat încet, împăratul Leopold luptând să apere
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
mai tânăr fiu al delfinului Franței, Filip era în linia de succesiune la tronul Franței. Perspectiva ca imperiul multicontinental spaniol să treacă sub controlul lui Ludovic al XIV-lea a determinat ca o largă coaliție de puteri să se opună succesiunii lui Filip. Războiul a debutat încet, împăratul Leopold luptând să apere revendicările Habsburgilor austrieci asupra moștenirii spaniole. Pe măsură ce Ludovic al XIV-lea a început să-și extindă teritoriile, și alte țări europene (în principal Anglia, Portugalia și Țările de Jos
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Imperiu Roman pentru a contracara expansiunea franceză. Alte state s-au alăturat coaliției împotriva Franței și Spaniei într-o tentativă de a prelua noi teritorii sau de a-și proteja dominioanele. Spania a fost ea însăși împărțită in ce privește succesiunea. Războiul a fost centrat în Spania și în Europa de Vest și Centrală (mai ales în Țările de Jos), alte lupte importante dându-se în Germania și Italia. Prințul Eugen și ducele de Marlborough s-au distins ca lideri militari în Țările
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Războiul Reginei Ana"). Circa 400.000 de oameni au murit în lupte. Războiul a luat sfârșit prin semnarea tratatelor de la Utrecht (1713) și Rastatt (1714). Ca urmare, Filip al V-lea a rămas rege al Spaniei dar a renunțat la succesiunea la tronul Franței, evitând unirea celor două regate. Austriecii au cucerit mare parte din teritoriile spaniole din Italia și Țările de Jos. Hegemonia franceză asupra Europei continentale a luat sfârșit și ideea echilibrului puterilor a devenit parte a ordinii mondiale
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
al lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Ludovic și Carol erau și veri primari, întrucât bunica lui Ludovic, Ana de Austria, era sora tatălui lui Carol, Filip al IV-lea al Spaniei. Delfinul, însă, fiind primul în linia de succesiune la tronul Franței, era o alegere problematică: el ar fi unit coroanele franceză și spaniolă și ar fi controlat un vast imperiu care ar fi amenințat echilibrul puterilor europene. Mai mult, atât Ana cât și Maria Theresa renunțaseră prin căsătorie
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
o alegere problematică: el ar fi unit coroanele franceză și spaniolă și ar fi controlat un vast imperiu care ar fi amenințat echilibrul puterilor europene. Mai mult, atât Ana cât și Maria Theresa renunțaseră prin căsătorie la drepturile lor asupra succesiunii spaniole, deși în cazul ultimei, renunțarea la drepturile de succesiune nu era validă, întrucât fusese condiționată de plata de către Spania a zestrei Infantei, plată ce nu a fost efectuată. Un candidat alternativ a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman, Leopold I
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
spaniolă și ar fi controlat un vast imperiu care ar fi amenințat echilibrul puterilor europene. Mai mult, atât Ana cât și Maria Theresa renunțaseră prin căsătorie la drepturile lor asupra succesiunii spaniole, deși în cazul ultimei, renunțarea la drepturile de succesiune nu era validă, întrucât fusese condiționată de plata de către Spania a zestrei Infantei, plată ce nu a fost efectuată. Un candidat alternativ a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman, Leopold I, din dinastia austriacă a Habsburgilor. Ca și Ludovic al XIV
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
și nepot al lui Filip al IV-lea pe linie maternă, mama sa fiind soră mai mică a lui Filip al IV-lea (Maria Anna a Spaniei); mai mult, Filip al IV-lea stipulase în testamentul său că linia de succesiune va trece în familia Habsburgilor. Candidatura lui Leopold, însă, punea mari probleme, întrucât prin succesiunea sa s-ar fi reunit elemente ale puternicului imperiu Hispano-Austriac Habsburgic din secolul al XVI-lea. În parte pentru a preveni obiecțiile Franței asupra acestui
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
mai mică a lui Filip al IV-lea (Maria Anna a Spaniei); mai mult, Filip al IV-lea stipulase în testamentul său că linia de succesiune va trece în familia Habsburgilor. Candidatura lui Leopold, însă, punea mari probleme, întrucât prin succesiunea sa s-ar fi reunit elemente ale puternicului imperiu Hispano-Austriac Habsburgic din secolul al XVI-lea. În parte pentru a preveni obiecțiile Franței asupra acestui rezultat, în 1668, la doar trei ani după urcarea pe tron a lui Carol al
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Delfinului său, Filip, duce de Anjou. Astfel, Iosif Ferdinand a devenit alegerea preferată a Angliei și a Țărilor de Jos pentru a preveni dominarea Europei de Bourboni sau de Habsburgi. Când a luat sfârșit Războiul Marii Alianțe în 1697, problema succesiunii spaniole devenise deja critică. Anglia și Franța, epuizate de conflict, au semnat tratatul de la Haga, prin care au acceptat să-l recunoască pe Iosif Ferdinand ca moștenitor al tronului spaniol, dar au împărțit teritoriile spaniole din Italia și din Țările
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
bavarez ca moștenitor, el i-a lăsat lui întregul Imperiu Spaniol, și nu doar părțile alese de Anglia și Franța. Problema a devenit și mai gravă după ce Iosif Ferdinand a murit de variolă în 1699 la șase ani, redeschizând chestiunea succesiunii spaniole. Anglia și Franța au ratificat la scurt timp tratatul de la Londra, prin care tronul Spaniei era lăsat moștenire arhiducelui Carol. Teritoriile italiene aveau să fie anexate de Franța, în vreme ce arhiducele avea să primească restul imperiului Spaniol. Austriecii, care nu
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
de a împiedica o unire a Spaniei cu Franța; dacă Anjou ar fi moștenit cumva tronul francez, Spania ar fi trecut la fratele lui mai mic, ducele de Berri, și astfel arhiducele Carol ar fi fost următorul în linia de succesiune. Când curtea Franței a aflat pentru prima oară de testament, în pofida victoriei pe hârtie a Bourbonilor, consilierii lui Ludovic al XIV-lea au susținut că este mai sigur să se accepte tratatul de la Londra decât să se riște războiul pretinzând
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
a capitulat în fața armatei Bourbonilor la 11 septembrie 1714 în urma unui lung asediu, punând capăt prezenței aliaților în Spania. Ostilitățile între Franța și Austria au continuat până în 1714, când au fost ratificate tratatele de la Rastatt și Baden, punând capăt Războiului Succesiunii Spaniole. Spania a ratificat mai greu tratatele de pace; conflictul ei cu Austria a continuat până în 1720, după ce a fost învinsă de toate puterile în Războiul Cvadruplei Alianțe. Războiul pe mări și în Indiile de Vest a fost unul mai
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]