18,686 matches
-
să vorbesc cu ea într-o limbă care nu semăna cu nimic din ceea ce învățasem până atunci: maghiara. Până și "masa" care, până atunci, avea un singur nume și nu altul a început să-mi devină străină. Câteva luni am tăcut, instruindu-mă mai mult în gesticulare. Până la urmă s-a prins și limba asta de mine ajungând chiar să pot face (câteva) diferențieri. Ajuns la vârsta când la care mai toți copiii se mai dezlipesc de fusta mamei, am intrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cam pervertit ideea de critică literară, e mai mult sau o critică de întâmpinare sau o critica partinică (unui grup sau grupări) ori distructivă. Criticul trebuie să evidențieze, să scoată esențele, iar dacă nu are ce sau de unde, atunci să tacă. Un poet slab sau mediocru despre care nu se scrie, nu există. În momentul în care un "nume" critic îl distruge cu atât mai multă apă la moară îi dă slăbuțului sau mediocrului. Prea mulți critici români se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
m-ați uitat" dar vorbeam de responsabilitatea poetului, de aceea poate: Plutonul de execuție Vin șapte soldați cu pușca în mână. Sunt singur pe câmpul cu maci. În piața centrală gloata se-adună. Strâng flori pentru tine, tu, una ce taci. Sergentul dă ordin. Soldații ascultă. Gloata nu știe cine-i la zid. Buchetul e gata. Lumea e multă. Mă bucur s-ascult cu tine un lied. Plumbul sfâșie cârpa din piept. Voi pune-o lumânare în sufragerie. Sergentul dă ordin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vom fi întreaga noapte și altele o mie. Orașul stă la masă. E ora pentru cină. Se-ntunecă tot roșul pe câmpul plin de maci. Voi veni la nouă. Gândul mă alină. Plec eu, tăcutul, singur spre tine, tu ce taci. Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare și care dacă se întreabă cum de le mișcă pe toate, uită să mai meargă. Ce este poezia în viziunea lui Christian W
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Poemul identitar al lui Echim Vancea este CI, seria, nr., CNP și așa mai departe... După mine "poemul identitar" nu este altceva decât o "hârtie de muște". Spui într-un poem: "când toți urlă, se mai aude doar cel ce tace". În altă parte spui: "de mult nu am mai auzit nimic/ nici în vorbă/ nici în tăcere". E poetul un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă mai este poezia? Vezi tu Adriane, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
auzit nimic/ nici în vorbă/ nici în tăcere". E poetul un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă mai este poezia? Vezi tu Adriane, când toți urlă se aude doar cititorul, este singurul care tace când noi toți urlăm! Poezia se spune că este indefinibilă. Cuvântul (cel poetic, desigur) se certifică prin el însuși. Nu permite altcuiva să îl verifice (H.G. Gadamer). Nu aștept elogii la fiecare pas. Artificialul m-ar face să mă/ să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin toți porii ei, în ciuda imaginii aparente pe care o pot avea despre mine cei care m-au cunoscut de-a lungul anilor. De ce tace, de treizeci de ani, Ileana Zubașcu? Înainte de a auzi lumea literară din România de Ion Zubașcu, a auzit de Ileana Zubașcu, sora ta, care a preferat debutului spectaculos din anii '80 o tăcere semnificativă. Ai uneori impresia că ai preluat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poetic inițiat de ea? Că ai preluat ceva din posibilul ei destin literar? Dacă Ileana Zubașcu ar fi vorbit mai departe pe limba poeziei, unde te-ai mai fi situat tu? Ai mai fi scris? De ce și cât o să mai tacă Ileana Zubașcu? Cred că Ileana Zubașcu e una dintre cele mai enigmatice prezențe ale literaturii române din toată istoria ei: de la debutul fulminant cu volumul Întru totul, Editura Albatros, 1978, în care are câteva arte și manifeste poetice, ce anunță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literaturii române din toată istoria ei: de la debutul fulminant cu volumul Întru totul, Editura Albatros, 1978, în care are câteva arte și manifeste poetice, ce anunță schimbările de gardă din literatura română, Generația noastră, Ceva nou și Cântecul generației mele, tace de 30 de ani. Poate că e momentul să spun de ce. A debutat cu versuri în revista Famila, 1969, și Flacără, 1975, și a mai publicat doar câteva puține poeme în Steaua, Orizont, Luceafărul, cât și în culegerile județene. Terminase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cenzură, în volumul de debut)... Numai Cartea de iarnă a lui Ion Mureșan a mai putut jalona atât de clar vârstele poeziei românești contemporane. Și acum vii și tu, Adrian Alui Gheorghe, la mijlocul anului 2009, și mă întrebi de ce tace și cât o să mai tacă Ileana Zubașcu? Poate că o să vorbească, în cele din urmă, sau măcar o să-și scoată cartea de debut Întru totul, în forma în care a fost trimisă la editură, dar a apărut atât de mutilată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
debut)... Numai Cartea de iarnă a lui Ion Mureșan a mai putut jalona atât de clar vârstele poeziei românești contemporane. Și acum vii și tu, Adrian Alui Gheorghe, la mijlocul anului 2009, și mă întrebi de ce tace și cât o să mai tacă Ileana Zubașcu? Poate că o să vorbească, în cele din urmă, sau măcar o să-și scoată cartea de debut Întru totul, în forma în care a fost trimisă la editură, dar a apărut atât de mutilată, poate și alte cărți pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Rănile s-au deschis tare Curge sânge tot la vale... Iisus greu se chinuiește Setea-L arde și-L muncește Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet i-au dat Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace Nu se tânguie, nu plânge Măcar că-i scăldat În Sânge Toți Îi trec pe dinainte Să-i vorbească fără minte Acum tu ce poți arată! De pe Cruce coboară-Te Îndată! Tu huleai pe Dumnezeu, Ziceai că ești Fiul Său Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu ! Păi, mie-mi spunea Lideru’, eu n-am știut că-mi spunea aici: las’ că vine Lideru’ acuma și... [râde] Nu, da’ mie ce nu..., [când] eu aveam dreptate, nu lăsam să fiu călcat în picioare ! Unde nu aveam, tăceam din gură, mă informam, dar unde aveam dreptate nu acceptam... Auziți și, a doua zi, îmi spuneți câți oameni să merg, îmi spuneți cu cine trebuie să merg și merg eu cu ei. „- Bă ! - cum vorbea el ungurește - bă, da
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
care-i stă pe cap și-l obligă să se tot mute. - Înțelegi? zicea el. Nu mă scot cu nimic. Lonny era pește pînă-n măduva oaselor. Era uscățiv și agitat. Nu putea sta Într-un loc și nu putea să tacă. În timp ce vorbea, dădea din mîinile lui slabe, acoperite cu un păr lung, negru, unsuros. Era destul să te uiți la el ca să-ți dai seama că are un penis mare. Așa-l au peștii Întotdeauna. Lonny se Îmbrăca bine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Întipărit În memorie, ca În trucul cu cărțile de joc În care iluzionistul amestecă repede cărțile, zicînd „Luați o carte, orice carte”, În timp ce-ți Împinge o anumită carte În mînă. CÎnd avea marfă după pofta inimii, Dupré era tăcut. Acum era guraliv. Mi-a povestit că În cele din urmă și-a băgat mîna În casă atît de adînc, că a rămas fără slujbă. Acum nu mai avea bani pentru marfă. Nu putea s-adune nici măcar de paregoric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Statul Major de trebuie să plece guvernul. Pherekyde, Duca și dr. Angelescu erau de părere să aștepte pe germani, aducându-și aminte cât de criticat fusese în Franța guvernul care, în timpul ofensivei de la Marna, plecase din Paris la Bordeaux. Ionel tăcea, dar, după câteva vorbe la telefon, se sculă și zise: „Plecăm. Guvernul țării nu poate fi prizonierul inamicului, locul nostru este în Moldova. Acolo va fi țara pe cât timp vor fi ei aici“. Și porniră în automobilele grămădite în curte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dus din nou la Vredenburch și l-am rugat să intervină ca, în locul ei, să mă ia pe mine, din pricina stării d-nei Stolojan și a copilului. „Aceasta nu vrea să zică că n-o să fiți toate arestate.“ „Chiar mama?“ A tăcut și a lăsat ochii în jos. Am înțeles și am alergat la Petre Carp, care, după ce m-a ascultat, a izbucnit în râs și mi-a răspuns cu cinismul lui obișnuit: „Iată cum sunt femeile! Se cred prea importante. Nici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
extaz spre tavan, zise: „Nu te turmenta, doamnă, nu vor sta mult internate, intrăm în Moldova și se isprăvește cu războiul“. Când își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut, iar mama s-a ridicat după scaun în tăcere și, fără a-l saluta, a ieșit din odaie. Noi ne-am sculat, dânsul, foarte jenat, a plecat. Nu l-am mai văzut de atunci. Mamei îi părea rău că datora
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe Miss Belbin și că nu s-a potolit decât când dânsa, fără să-i cunoască trecutul, l-a întrebat de vrea să facă o a doua ediție Miss Clavel? Acest nume l-a făcut să în gălbenească și să tacă. Miss Belbin a fost închisă și în urmă expe diată din țară, pentru că s-a descoperit corespondența ei cu regina Maria, de la Iași. La dânsul acasă, la București, grămădise toate lucrurile furate dintr-alte case. La plecare, a pornit tot
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încet, încet, urcă apăsat treptele. Ajuns la dânsa, se luară în brațe și stătură un minut unul cu capul pe umărul celuilalt. Nici o vorbă, nici măcar la început o sărutare. Apoi mama zise: „Ionel, Ionel“. Nu putea găsi alte vorbe. El tăcea. Odată însă prima clipă trecută, ne aruncarăm în brațele lor și începurăm toți să vorbim deodată. Întrebări fără răspunsuri, răspunsuri la nici o întrebare. Ne uitam unii la alții cu ochi lacomi, nu puteam crede că ne regăsisem, deși nu toți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după moarte, țineam prea mult la el, la Florica, împrejurul căreia pluteau încă amintirile vieții noastre comune. La câte scene nu am asistat, chiar față de străini, când îi spunea lucruri jignitoare, la care alt bărbat ar fi răspuns drastic. El tăcea, se uita lung la ea și schimba vorba adresându-se la altcineva. După moartea bărbatului meu venea în toate zilele să mă vadă, cu o dragoste pe atât de caldă pe cât era indiferența ei de stranie. Într-o zi ședea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au voit să-l asasineze pe dânsul, fiindcă descoperise ca instigatori pe unii șefi din opoziție, și anume pe Alex. Catargi, care lucra pe față cu Hitrowo, ministrul rus. Nu era oportun să se dea pe față această complicitate.“ A tăcut și s-a uitat lung la mine. Eu urmai: „Știi că eu îți sunt prietenă din zile grele și că îți voiesc binele, cum poți aluneca așa departe? Dai cu piciorul Angliei și Franței, nu vezi că Anglia iese biruitoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Viața e o sumedenie de iluzii și deziluzii; omul trebuie să tragă doar învățăminte. * Statuile cinstesc memoria personalităților, pe care le dezvelesc cei ce nu vor avea statui. * Din potopul cuvintelor, nici o corabie nu se salvează. * Unii vorbesc ca să nu tacă; alții tac ca să nu vorbească. * Nu toți cei care vorbesc limpede se exprimă clar. * Unele afirmații sunt clare, dar nu sunt limpezi; și invers. * Simțurile nu dorm niciodată; numai ochii somnoroși nu văd asta. * Orice pas înainte nu se face
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
o sumedenie de iluzii și deziluzii; omul trebuie să tragă doar învățăminte. * Statuile cinstesc memoria personalităților, pe care le dezvelesc cei ce nu vor avea statui. * Din potopul cuvintelor, nici o corabie nu se salvează. * Unii vorbesc ca să nu tacă; alții tac ca să nu vorbească. * Nu toți cei care vorbesc limpede se exprimă clar. * Unele afirmații sunt clare, dar nu sunt limpezi; și invers. * Simțurile nu dorm niciodată; numai ochii somnoroși nu văd asta. * Orice pas înainte nu se face primind un
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
dobândește sărind din creangă-n creangă. * Nici un partid nu poate reprezenta întregul popor; nici un popor nu poate fi cuprins într-un partid. * Politicienii vorbesc în nume comun, dar acționează în nume propriu. * Pe politician să nu-l crezi nici atunci când tace. * E adevărat că și politica trebuie făcută de cineva, dar nu de oricine. * Prea mulți cred că a tăinui adevărul nu e același lucru cu a minți fățiș. * A tăinui hoția e la fel de grav cu practicarea ei. * Unii sunt săraci
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]