17,656 matches
-
având caroseria construită sub licență De Simon (Italia). Au fost produse autobuze, autocare și troleibuze având la bază această caroserie, între anii 1994 și 2002, cănd Rocar a dat faliment. Modelul nu a avut urmaș, s-a dorit a fi urmașul seriei 117/217/112/212, dar aceste vehicule au fost fabricate în paralel. Posibili urmași ai lui s-au dorit a fi Rocar seria 812 ( BusOtto Autodromo) fabricat în doar două exemplare sau Rocar Solaris urbino ( un singur exemplar, incert
Rocar De Simon () [Corola-website/Science/315012_a_316341]
-
având la bază această caroserie, între anii 1994 și 2002, cănd Rocar a dat faliment. Modelul nu a avut urmaș, s-a dorit a fi urmașul seriei 117/217/112/212, dar aceste vehicule au fost fabricate în paralel. Posibili urmași ai lui s-au dorit a fi Rocar seria 812 ( BusOtto Autodromo) fabricat în doar două exemplare sau Rocar Solaris urbino ( un singur exemplar, incert dacă este fabricat de ROCAR sau doar etichetat ROCAR) că o ultima încercare înainte de închiderea
Rocar De Simon () [Corola-website/Science/315012_a_316341]
-
familia Ducas. Genealogiștii duceau originea ei până pe vremea lui Constantin cel Mare și afirmau că strămoșul rasei, înrudit cu primul împărat crestin, primise de la el însărcinarea și titlul de duce de Constantinopol și că de aici venea numele purtat de urmașii lui. Spre sfârștul sec al XI-lea, familia Ducas, prin averea, prin puterea, prin considerația care o înconjura, era una din cele mai vestite din monarhie: ea dăduse mai mulți împărați Bizanțului și acum unul din membrii săi, Mihail al
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
de către fratele său, regele Henric I. Pentru următoarele 300 de ani, ducatul va rămâne în posesia Capețienilor, peste 12 duci ocupând tronul ducal. Ultimul duce, Filip I moare în 1361 de ciumă la vârsta de 15 ani, fără a lăsa urmași. Datorită Războiului de o sută de ani, pentru a rezolva cât mai repede problema succesiunii, Regele Ioan al II-lea al Franței oferă ducatul fiului său cel mai mic, Filip. Prin căsătoria acestuia cu fiica unică a Contelui de Flandra
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la Oradea menționează că regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată cetatea și domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții și alți proprietari vecini. Comitelui Donch și fiilor săi Nicolae, Ștefan, Ioan și
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
sunt fondate coloniile Calcedon și Astacos. În epoca luptelor dintre diadohi, principele trac Zipoites se emanicipează de sub autoritatea lui Lisimah și adoptă în 297 î.H. titlul de rege marcând începutul erei bitiniene și punând bazele unui regat elenistic independent. Urmașii săi duc o politică de elenizare a statului și sunt fondate noi orașe: Sub Prusias I (235-183) hotarele sunt extinse spre sud până la râul Sangarios (râul Sakariya) și Munții Olimp (Munții Uludağ). În luptele pentru tron de la începutul domniei, Nicomede
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
autoritatea în 1190, fiind divizat în numeroase alte fiefuri feudale, în timp ce cel de al doilea este la originile Ducatului Lorena. Ducele Bruno îl instalează drept vice-duce de Lotharingia Superioară pe Contele de Bar Frederic. Acesta devine duce în 977 iar urmașii săi direcți vor purta titlul până în 1033 la moartea lui Frederic III. Ducatul îi revine astfel lui Gothelon I, care era deja duce de Lotharingia Inferioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al II-lea Bărbosul îi succedp
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
al II-lea de Burgundia, regele Burgundiei Transjurane, în schimbul renunțării de către acesta la pretențiile asupra coroanei Italiei. La moartea regelui Lotharingiei Lothar II, teritoriul acestuia este împărțit între frații săi Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv. La moartea fiilor și urmașilor lui Carol cel Pleșuv, domeniile acesora intră în posesia lui Carol al III-lea, fiul lui Ludovic, însă unitatea domeniilor este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
estul regatului. Acest domeniu ajunge foarte repede în posesia unei rude apropiate de-a acesteia,Humbert, viitorul conte de Savoia. În 1016 la Strasbourg Rudolf îi aduce omagiu noului Împărat Henric al II-lea, și îl recunoaște drept protector și urmaș. Nobilii din regat sunt nemulțumiți, și la moartea lui Henric în 1024 îl obligă pe Rudolf să revoce angajamentul, dar un an mai târziu este din nou obligat de noul împărat Conrad al II-lea să reînnoiască angajamentul. La moartea
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
mai târziu este din nou obligat de noul împărat Conrad al II-lea să reînnoiască angajamentul. La moartea lui Rudolf, în 1032, se declanșează un conflict pentru succesiune între Conrad și Eudes al II-lea de Blois, cel mai apropiat urmaș al lui Rudolf. În urma unei coaliții cu regele Franței, Henric, Conrad iese victorios, integrând astfel regatul în Sfântul Imperiu Roman. Sub succesorii lui Conrad, regatul va fi cunoscut drept Regatul de la Arles, dar foarte puțini dintre aceștia se vor încorona
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
de Olanda a continuat până la Ioan I ce a domit între 1296-1299. Acesta a reușit să cucerească regiunea Frizia de Vest, aceasta fiind unită cu comitatul Olanda, dar a păstrat un anumit nivel de autonomie. Ioan moare fără a lăsa urmași, iar comitatul îi revine lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
Regatului Provence care obține "Burgundia Cisjurană" și Provence. Teritoriul Comitatului Bourgogne făcea parte din Burgundia Transjurană. La moartea regelui Lotharingiei Lothar II, teritoriul acestuia este împărțit între frații săi Ludovic cel German și Carol cel Pleșuv. La moartea fiilor și urmașilor lui Carol cel Pleșuv, domeniile acesora intră în posesia lui Carol al III-lea, fiul lui Ludovic, însă unitatea domeniilor este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
aruncarea unei pietre într-o baltă; undele se împrăștie, dar sunt repede înghițite de efectul valurilor deja existente. Spre exemplu, un călător în timp ar putea asasina un politician care și-a condus țara într-un război dezastruos, dar atunci urmașii săi ar folosi crima sa ca pretext pentru război, iar efectul emoțional rezultat ar anula pierderea carismei politicianului. Sau călătorul ar putea preveni un accident de mașină care ar fi omorât pe cineva drag, doar ca acesta din urmă să
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
domeniului, în România, s-au concretizat prin înființarea instituției care astăzi poartă numele de Societatea Română de Radiodifuziune și pe care milioane de ascultători o cunosc drept Radio România. Postul fanion al Radio România, Radio România Actualități, este considerat drept urmaș al primului post național, deși acum are numeroși "frați". Așadar, la 1 noiembrie 1928 are loc prima emisiune oficială transmisa de Radio România. Un alt moment important din istoria postului se petrece pe 21 septembrie 1939, când grupul legionar format
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
nu respectau autoritatea religioasă impusă de aceștia. În 824, o răscoală condusă de Íñigo Arista reușește să înfrângă definitiv armata francilor, acesta devenind rege de Pamplona. În 887 dieta de la Trebur recunoaște independența regatului, iar acesta este extins succesiv de către urmașii lui Arista. La moartea lui Sancho III cel Mare (1035),regatul său, care cuprindea majoritatea nord-estului Spaniei, este âmpărțit în trei regate: Navara, Castilia și Aragon. Sancho VI este antrenat în conflictele dintre Franța și Anglia, în urma căruia pierde Bayonne
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
Filip al III-lea din Dinastia Capețienilor preia regența și în 1276 restabilește ordinea în regat. Ioana se căsătorește cu fiul și moștenitorul tronului Franței, Filip IV în 1285, unind astfel pentru prima dată cele două regate. La moartea fără urmași masculini a lui Carol al IV-lea, coroana îi revine Ioanei a II-a de Navara, fiica lui Ludovic al X-lea în timp ce coroana franceză îi revine lui Filip al VI-lea de Valois. Astfel Navara redevine independentă în posesia
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
considerabil după ce i-au respins pe normanzi. Au profitat de conflict pentru a se impune, iar membrii familiei lor au fost aleși între anii 888-922 în locul Carolingilor. Când Ludovic V din dinastia Carolingilor a murit în 987 fără să lase urmași, Hugo Capet a preluat tronul cu ajutorul saxonilor. La început ,regii au deținut un teritoriu restrâns în Île-de-France în jurul Parisului, de unde obțineau veniturile necesare. Mulți duci și conți autonomi de facto stăpâneau restul Franței. În timp ce în Sfântul Imperiu Roman era monarhie
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
al lui Olav Haraldsson, iar prin adăugirea securii se implică faptul că regele era descendent al regelui sfânt și că regatul îi aparținea lui Olav că «rex perpetuus norvegiae» ("rege etern al Norvegiei"). Chiar și după ce nu au mai fost urmași masculini în familia Sverre, regii au continuat să folosească blazonul că stema de stat.
Stema Norvegiei () [Corola-website/Science/315119_a_316448]
-
aproape întreg teritoriul Thailandei contemporane și o mare parte din Cambodgia de astăzi. U Thong s-a proclamat rege și a adoptat numele de Somdet Phra Ramathibodi I. Ayutthaya a rămas, timp de 400 de ani, reședința celor 33 de urmași ai lui, devenind un înfloritor centru cultural și comercial. Negustorii din Portugalia, Anglia, Franța, Olanda și China au întemeiat aici factorii. În 1605, Ayutthaya avea deja 1.000.000 de locuitori. Stăpânii țării aveau la dispoziție trupe de mercenari japonezi
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
Nilului), opacitatea față de influențele culturale exterioare, toate acestea au dat naștere unui stil artistic specific, caracterizat prin continuitate. Ca parte componentă a civilizației egiptene, în toate formele sale, arta Egiptului antic este consacrată în primul rând faraonului, glorificării acestuia, considerat urmaș al zeilor, și are un profund caracter religios și funerar. Înca de la început, credința egipteană în viața de după moarte impune ca cei decedați să fie înmormântați alături de bunuri materiale, în speranța că acestea îi vor fi necesare în lumea de
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
tron având asupra sa emblema celor două teritorii egiptene unificate, cu mâinile puse pe genunchi, capul ridicat și ochii îndreptați în depărtare. Pe un umăr se afle zeul Horus, în ipostaza de șoim, ceea ce semnifică faptul că faraonul este considerat urmaș al zeilor, un Horus reîncarnat. Ca materiale folosite pentru statui avem: Multe din asemenea statui sunt pictate, iar ochii personajelor sunt realizați cu ajutorul altor materiale (pietre prețioase fin prelucrate), astfel redându-se expresivitate figurii. S-au descoperit și grupuri statuare
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Nichifor Botaneiates a fost un împărat bizantin între 1078 și 1081, numărându-se pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului decât incapabilul Mihail VII Ducas. În orice caz, după încoronarea lui Botaniates (3 aprilie 1078), el a fost recunoscut suveran până
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
unul singur deja de la vârsta de șase luni. Atunci când puiul este „înțărcat”, el măsoară deja 8-9 m și cântărește 9 t. Puiul consumă 40-45 kg de lapte zilnic, acesta având un procentaj de grăsime de 45-49%. Mamele au grijă de urmași până când aceștia împlinesc vârsta de un an, mai rar până la doi ani. Puii răniți sunt scoși la suprafață de adulți, pentru a-i forța să respire. Masculii nu participă la îngrijirea puilor. Balenele cu cocoașă ating maturitatea sexuală la vârsta
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
Nikephor Botaniates a fost un împărat bizantin, în perioada 3 aprilie 1078 - 1081. Nikephor Botaniates se număra pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate, în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului Bizantin, decât incapabilul Mihail al VII-lea Ducas. În orice caz, după încoronarea lui Botaniates (3 aprilie 1078), el a fost
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
dovedi că au rădăcini sau origini etnice legate de naționalitatea principală din ele. Există multe alte țări cu legi asemănătoare, incluzând Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Slovenia și Croația . De asemenea, constituția Liberiană (în prezent în curs de rescriere) permite doar urmașilor negrilor (neținând cont de etnie, cultură sau naționalitate) să devină cetățeni. În România, foștii cetățeni români expatriați care și-au pierdut cetățenia, sau au renunțat la ea înainte de 22 decembrie 1989, precum și copiii și nepoții lor, pot cere cetățenia română
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]