17,513 matches
-
caracter în o coloană VARCHAR(100), atunci un singur octet de spațiu pe disc este folosit (de fapt doi octeți - este un overhead la începutul fiecărei coloane pentru a-i înregistra tipul de date și lungimea). Folosirea înregistrărilor de lungime variabila are un număr de avantaje. Se concretizează, evident, în fișiere bază de date mai mici. De asemenea face bazele de date să ruleze mai rapid, de vreme ce este mai puțină informație să fie mișcată de pe și pe disc. Și, această metodă
SQLite () [Corola-website/Science/312952_a_314281]
-
metodă face posibilă lui SQLite să folosească atribuirea tipului de date evident în locul metodei de alocare statică. Codul sursă a SQLite este proiectat pentru a fi lizibil și accesibil unui programator mediu. Toate procedurile și structurile de date și multe variabile automate sunt comentate cu grijă cu informații utile despre ceea ce fac. Comentariile elevate sunt omise. Orice motor de baze de date SQL compilează fiecare declarație SQL într-un fel de structură de date internă care este după aceea folosită pentru
SQLite () [Corola-website/Science/312952_a_314281]
-
aflării extremelor condiționate. În algebră a elaborat teoria ecuațiilor (a cărei generalizare este teoria lui Galois), a găsit metoda de calcul aproximativ al rădăcinilor ecuațiilor algebrice cu ajutorul fracțiilor continue, metoda de separare a rădăcinilor ecuațiilor, algebrice, metoda de eliminare a variabilelor dintr-un sistem de ecuații. În domeniul ecuațiilor diferențiale, Lagrange a elaborat teoria soluțiilor singulare, precum și metoda variației constantelor. În fizică, precizând principiul minimei acțiuni și utilizând calculul variațiilor, el a descoperit funcția care satisface ecuațiile Lagrange, funcție care îi
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
pe care le primește. Spre deosebire de sistemele informaționale create de om, care își desfășoară procesele algoritmice conform instrucțiunilor de procedură și intră în funcțiune la comenzile de declanșare a acțiunii procesante, omul este un biosistem complex care depinde de foarte multe variabile externe și interne pentru a acționa specific, a răspunde corect și rapid la un stimul fenomenal, social sau personal. Dispoziția caracterizează tocmai complexitatea operantă și afectivă a subiectului, condiționarea sa de foarte mulți factori endogeni sau exogeni, mai mult sau
Dispoziție () [Corola-website/Science/309521_a_310850]
-
ce cuprind circa 800 de articole din domeniile: algebră, analiză matematică, mecanică și teoria probabilităților. Cauchy dă o fundamentare nouă analizei matematice. Definește riguros infinitul mic prin trecere la limită. A dat definiția continuității funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
în domeniul funcțiilor complexe sunt complet novatoare. Până atunci, pentru calculul integralelor reale, ca și Laplace, utilizase planul complex în mod intuitiv, fără a avea o bază teoretică riguroasă. În "Curs de Analiză" va defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Până în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor. În cadrul mecanicii studiază elasticitatea corpurilor. Enunță legi privind variațiile de tensiune din solide, condensarea și dilatarea. În domeniul opticii, studiază
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
psihiatriei clasice și interpretează bolile mintale dintr-o perspectivă sociologică. Problema centrală ar fi constituită de relativitatea noțiunilor de "„normal și patologic”", anti-psihiatria având ca obiectiv invalidarea dihotomiei bazate pe paradigme anatomice și sanitare. Se pune mai mult accentul pe variabilele sociale, morale, filosofice și politice, decât pe obiectivul unei „salubrități publice”, propriu psihiatriei tradiționale. Această mișcare a contribuit la „dezinstituționalizarea” psihiatriei, bolnavii psihic fiind în marea lor majoritate externați din spitale și integrați în comunitatea socială cu un tratament adecvat
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
În matematică, derivata parțială a unei funcții de mai multe variabile este derivata în raport cu una din acele variabile, în condițiile în care celelalte variabile sunt ținute constante (spre deosebire de derivata totală, la care toate variabilele au voie să varieze). Derivatele parțiale sunt utile în analiza vectorială și geometria diferențială. Ele apar în
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
În matematică, derivata parțială a unei funcții de mai multe variabile este derivata în raport cu una din acele variabile, în condițiile în care celelalte variabile sunt ținute constante (spre deosebire de derivata totală, la care toate variabilele au voie să varieze). Derivatele parțiale sunt utile în analiza vectorială și geometria diferențială. Ele apar în ecuații cu derivate parțiale. Derivata parțială a
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
În matematică, derivata parțială a unei funcții de mai multe variabile este derivata în raport cu una din acele variabile, în condițiile în care celelalte variabile sunt ținute constante (spre deosebire de derivata totală, la care toate variabilele au voie să varieze). Derivatele parțiale sunt utile în analiza vectorială și geometria diferențială. Ele apar în ecuații cu derivate parțiale. Derivata parțială a unei funcții "f" în raport cu variabila "x" este scrisă ca "f" sau formula 1. Simbolul derivatei parțiale, "∂", este
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
celelalte variabile sunt ținute constante (spre deosebire de derivata totală, la care toate variabilele au voie să varieze). Derivatele parțiale sunt utile în analiza vectorială și geometria diferențială. Ele apar în ecuații cu derivate parțiale. Derivata parțială a unei funcții "f" în raport cu variabila "x" este scrisă ca "f" sau formula 1. Simbolul derivatei parțiale, "∂", este o literă rotunjită, deosebindu-se de simbolul "d" drept cu care se notează derivata totală. Notația a fost introdusă de Legendre și a devenit universal acceptată după ce a fost
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
aplicate. Pentru următoarele exemple, fie "f" o funcție în "x", "y" și "z". Derivatele parțiale de ordinul întâi: Derivatele parțiale de ordinul doi: Derivatele parțiale mixte de ordinul doi: Derivatele parțiale de ordin superior: În cazul funcțiilor cu mai multe variabile, unele din aceste variabile pot fi legate unele de celelalte, și ar putea fi necesar să se specifice explicit care variabile sunt considerate constante. În domenii cum ar fi mecanica statistică, derivata parțială a lui "f" în raport cu "x", când "y
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
ordinul doi: Derivatele parțiale mixte de ordinul doi: Derivatele parțiale de ordin superior: În cazul funcțiilor cu mai multe variabile, unele din aceste variabile pot fi legate unele de celelalte, și ar putea fi necesar să se specifice explicit care variabile sunt considerate constante. În domenii cum ar fi mecanica statistică, derivata parțială a lui "f" în raport cu "x", când "y" și "z" sunt constante, sunt adesea exprimate astfel: Ca și derivata obișnuită, derivata parțială se definește ca o limită. Fie "U
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
astfel: Ca și derivata obișnuită, derivata parțială se definește ca o limită. Fie "U" o submulțime deschisă a lui R și "f" : "U" → R o funcție. Se definește derivata parțială a lui "f" în punctul a = ("a", ..., "a") ∈ "U" în raport cu variabila a "i"-a "x" ca: Chiar dacă toate derivatele parțiale formula 11 există într-un punct "a", funcția derivată nu este în mod necesar continuă în acel punct. Totuși, dacă toate derivatele parțiale există într-o vecinătate a lui "a" și sunt
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
În matematică, un polinom este o expresie construită dintr-una sau mai multe variabile și constante, folosind doar operații de adunare, scădere, înmulțire și ridicare la putere constantă pozitivă întreagă. formula 1 este un polinom. Se observă în particular că împărțirea printr-o expresie ce conține o variabilă nu este permisă în polinoame. Polinoamele sunt
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
expresie construită dintr-una sau mai multe variabile și constante, folosind doar operații de adunare, scădere, înmulțire și ridicare la putere constantă pozitivă întreagă. formula 1 este un polinom. Se observă în particular că împărțirea printr-o expresie ce conține o variabilă nu este permisă în polinoame. Polinoamele sunt construite din termeni numiți monoame, care sunt alcătuite dintr-o constantă (numită coeficient) înmulțită cu una sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
polinom. Se observă în particular că împărțirea printr-o expresie ce conține o variabilă nu este permisă în polinoame. Polinoamele sunt construite din termeni numiți monoame, care sunt alcătuite dintr-o constantă (numită coeficient) înmulțită cu una sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-un monom este egal cu gradul acelei variabile în acel monom. Pentru că formula 2, gradul unei variabile fără exponent este unu. Un monom fără variabile se numește "monom
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
observă în particular că împărțirea printr-o expresie ce conține o variabilă nu este permisă în polinoame. Polinoamele sunt construite din termeni numiți monoame, care sunt alcătuite dintr-o constantă (numită coeficient) înmulțită cu una sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-un monom este egal cu gradul acelei variabile în acel monom. Pentru că formula 2, gradul unei variabile fără exponent este unu. Un monom fără variabile se numește "monom constant", sau
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
o variabilă nu este permisă în polinoame. Polinoamele sunt construite din termeni numiți monoame, care sunt alcătuite dintr-o constantă (numită coeficient) înmulțită cu una sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-un monom este egal cu gradul acelei variabile în acel monom. Pentru că formula 2, gradul unei variabile fără exponent este unu. Un monom fără variabile se numește "monom constant", sau doar "constantă". Gradul unui termen constant este 0. Coeficientul unui
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
construite din termeni numiți monoame, care sunt alcătuite dintr-o constantă (numită coeficient) înmulțită cu una sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-un monom este egal cu gradul acelei variabile în acel monom. Pentru că formula 2, gradul unei variabile fără exponent este unu. Un monom fără variabile se numește "monom constant", sau doar "constantă". Gradul unui termen constant este 0. Coeficientul unui monom poate fi orice număr, inclusiv fracții, numere iraționale
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
dintr-o constantă (numită coeficient) înmulțită cu una sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-un monom este egal cu gradul acelei variabile în acel monom. Pentru că formula 2, gradul unei variabile fără exponent este unu. Un monom fără variabile se numește "monom constant", sau doar "constantă". Gradul unui termen constant este 0. Coeficientul unui monom poate fi orice număr, inclusiv fracții, numere iraționale sau negative. Un polinom construit cu o singură
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-un monom este egal cu gradul acelei variabile în acel monom. Pentru că formula 2, gradul unei variabile fără exponent este unu. Un monom fără variabile se numește "monom constant", sau doar "constantă". Gradul unui termen constant este 0. Coeficientul unui monom poate fi orice număr, inclusiv fracții, numere iraționale sau negative. Un polinom construit cu o singură variabilă se numește univariat. De exemplu, este un
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
fără exponent este unu. Un monom fără variabile se numește "monom constant", sau doar "constantă". Gradul unui termen constant este 0. Coeficientul unui monom poate fi orice număr, inclusiv fracții, numere iraționale sau negative. Un polinom construit cu o singură variabilă se numește univariat. De exemplu, este un monom. Are coeficientul -5, variabilele sunt "x" și "y", gradul lui "x" este doi, iar gradul lui "y" este unu. Gradul întregului monom este suma gradelor tuturor variabilelor din el. În exemplul de
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
sau doar "constantă". Gradul unui termen constant este 0. Coeficientul unui monom poate fi orice număr, inclusiv fracții, numere iraționale sau negative. Un polinom construit cu o singură variabilă se numește univariat. De exemplu, este un monom. Are coeficientul -5, variabilele sunt "x" și "y", gradul lui "x" este doi, iar gradul lui "y" este unu. Gradul întregului monom este suma gradelor tuturor variabilelor din el. În exemplul de mai sus, gradul este 2 + 1 = 3. Un polinom este o sumă
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
polinom construit cu o singură variabilă se numește univariat. De exemplu, este un monom. Are coeficientul -5, variabilele sunt "x" și "y", gradul lui "x" este doi, iar gradul lui "y" este unu. Gradul întregului monom este suma gradelor tuturor variabilelor din el. În exemplul de mai sus, gradul este 2 + 1 = 3. Un polinom este o sumă de unul sau mai multe monoame. De exemplu, următoarea expresie este un polinom: El constă din trei monoame: primul are gradul doi, al
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]