179,567 matches
-
profanate. Pentru credincioșii din Cania, evenimentul are o semnificație aparte: pe aceste meleaguri niciodată nu a existat o biserică. A trecut o "săptămâna de ani", după cum s-a exprimat parohul de la Cania, preotul Vasile Burduja, de când Mitropolia Basarabiei a deschis aici o parohie și a fost sfințit locul pentru ridicarea viitoarei biserici. Pe parcursul anilor, parohia a trecut prin grele încercări, slujbele religioase fiind oficiate într-un vagon de tablă. Cu timpul, enoriașii parohiei au reușit să adune mâna de la mână și
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd ciobanii, mereu în căutare de pășuni bogate, își mînau încoace turmele de oi. Astfel, pe malul stîng al Prutului apar colibe. Stăpînilor care le-au ridicat li se mai spuneau colibași. De aici și denumirea de azi a satului - Colibași. Prezintă interes și alte versiuni privind originea satului și a denumirii lui. Doctorul în științe istorice V.M. Cabuzan susține, în monografia sa "„Narodonasilenie Bessarabskoi oblasti i levoberejnih raionov Pridnestrovia”", că satul purta numele
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
turcesc. În perioada colonizării sudului Basarabiei Colibașul, la fel ca și alte sate din stepa Bugeacului, găzduia originari din Bulgaria și Ucraina și de acum în secolul trecut devine unul dintre cele mai mari din ținut. Deja în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, care se îndeletniceau cu aratul pămîntului și pomicultura. Satul Colibași este unul din cele mai populate sate din republică. Dacă în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, deja în anii 1970, în Colibași
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
unul dintre cele mai mari din ținut. Deja în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, care se îndeletniceau cu aratul pămîntului și pomicultura. Satul Colibași este unul din cele mai populate sate din republică. Dacă în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, deja în anii 1970, în Colibași locuiau aproximativ 4.500 de oameni. Numărul populației a continuat să crească și în anii ce au urmat, astfel la ora actuală populația totală a satului este de 6
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
rîului Prut. Numărul total al elevilor este de 1099, unde se includ copiii școlii primară, generală și nu în ultimul rînd liceul, care și-a căpătat statutul în anul 1998. Liceul teoretic „Vasile Alecsandri” are un număr de 450 elevi, aici făcîndu-și studiile nu doar copiii din sat, ci și cei din satele vecine Brînza, Vadul-lui-Isac. Unii profesori au înființat diferite cercuri de artă, așa ca: școala muzicală, unde elevii pot învăța pianul, vioara, acordeonul etc.; școala de pictură; școala de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
mai multe donații de carte pentru biblioteca școlii. Biblioteca satului dispune de volume de cărți mai mult în grafia chirilică și limba rusă. În Colibași funcționează și un spital, care deservește atît populația băștinașă, cît și cea din satele vecine. Aici are loc diagnosticarea, cît și internarea pacienților. Spitalul are aproximativ 150 de locuri. Tot Colibașul este cel care asigură asistență medicală de urgență colibășenilor, vădașilor și brînzenilor. În sat funcționează și un cabinet stomatologic particular, care oferă diverse servicii stomatologice
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
împotriva celor care încalcă legea. Astfel, la ora actuală starea pădurilor Colibașului este cît de cît satisfăcătoare. Deosebit de important este faptul că în anul 2002 - 2003 a fost împădurit lunca Prutului. Deja de trei ani localnicilor le este interzis pășunatul aici, astfel plopii care au fost plantați și plantele tipic de stepă sînt aproape ca odinioară. Problemele legate de braconaj sînt foarte mult simțite în ceia ce privește pescuitul și vînatul păsărilor acvatice din bazinul rîului Prut. Se vînează îndeosebi rața
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
pășuni este deasemeni foarte mică (8% din totalul teritoriului satului) și pe lîngă aceasta în mare măsură degradate. Micșorarea suprafețelor ocupate de păduri, de vegetație naturală a determinat și acăderea unui număr mare de animale, păsări, care odinioară se găseau aici din belșug. Într-un număr mai mare se mai întîlnește: iepurele, țistarul, hîrciogul, cîrtița etc. și respectiv : pițigoiul, graurul, vrabia, sticletele etc. Bogată este lumea acvatică din bazinul rîului Prut: crap, caras, șalău, plătică, știucă etc. Zonei de stepă îi
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
18 km de orașul Dubăsari și la 32 km de Chișinău. Satul Coșnița a fost menționat documentar în anul 1770. Numele localității Coșnița vine de la cuvîntul coșniță- „paner, coș împletit”, „coșar”, „hambar”. Figurează pe hărțile militare rusești Kaschniza. În 1772 aici erau 22 de gospodării și avea 17 bărbați „capi de familie”. În 1792 avea o populație de 859 locuitori, care scade în anii imediat următori, astfel în 1795 avea doar 779 locuitori. Pe la începutul secolului al XIX-lea se observă
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
imediat următori, astfel în 1795 avea doar 779 locuitori. Pe la începutul secolului al XIX-lea se observă din nou o creștere a populației. În 1820 localitatea avea 203 gospodării, iar în 1850 - 1765 locuitori. La sfîrșitul sec. al XX-lea aici trăiau 5114 locuitori. Localitatea a fost atestată cu mai bine de 300 de ani în urmă. Deprinderile de gospodărie a populației, precum și aspectul social-cultural al localității s-au format de-a lungul secolelor. Istoria apariției satului Pohrebea e strâns legată
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
din satul Pogrebeni raionul Orhei care e notat în documente în 1603.Conform istorisirilor adunate de la originarii în etate există mai multe variante legate de proveniența numelui de Pohrebea: că ar fi provenită de la primii locuitori strămutați din satul Pogrebenî aici, dîndu-i numele Pogrebea; opinia mai populară este că mai demult când se forma satul, populația sa era aproape în totalitate rusă. Ei își făceau case asemănătoare cu beciuri, care în limba rusă se numesc погребы. De la denumirea caselor s-a
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
aproape în totalitate rusă. Ei își făceau case asemănătoare cu beciuri, care în limba rusă se numesc погребы. De la denumirea caselor s-a format și denumirea satului Pogreba, mai apoi Pohrebea.Primele școli în raionul Dubăsari apar în 1813, de aici rezultă că undeva la mijlocul secolului al XIX-lea a fost construită și școala din Pohrebea.La Coșnița prima biserică (din lemn) a fost construită în 1760, iar în 1880 a fost zidită una din piatră. La Pohrebea a fost ridicată
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
loc de discolare a armatelor rusești din timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. În materialele recensămîntului din anii 1772-1773 găsim înregistrată localitatea Holercani cu numai 20 de ogrăzi, moșia satului aparținînd Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. Recensămîntul de la 1774 fixează aici 23 de case, 11 ale birnicilor, 12 ale rufeturilor, una a preotului și una a diaconului. Unele vite vechi de oameni s-au păstrat, peste ani și veacuri pînă în zilele noastre. Pe de altă parte, în cursul vremii, populația
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
Horilcanii din ocolul Nistruluide Sus 87 de gospodării, moșia aparținînd de asemenia Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. În lunca Nistrului erau multe grădini și livezi. Locuitorii posedau semamaturi de cereale, cultivau tutunul, pescuiau, se ocupau cu păstoritul și creșterea vitelor. Aici era o biserică (veche de lemn), avînd icoane și cărți bisericești rare. Registrul localităților din Basarabia de la 1859 (1961) indică pentru Holercani: sat mănăstiresc, cu 174 de ogrăzi și 872 de locuitori, din care 429 bărbați și 443 femei, precum și
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
bolșevic biserica a fost închisă, apoi sfarîmată și pe locul ei construită actuala Casă de Cultură. Satul are niște locuri cu denumirile lor, "Cotul Nistrului", se numește astfel deoarece satul este așezat ca pe o peninsulă, "Rîpa lui moș Manole" aici erau hotarele cu satul vecin Cocieri, actualmente este construit sanatoriul "Struguraș". "Capul dealului", de acolo de pe malul rîului începea satul. "La Bairac", o casă din afara satului, cîndva locuise vre-un bai. În stinca din sat este un loc pe care
Molovata Nouă, Dubăsari () [Corola-website/Science/305165_a_306494]
-
ploaie puternic, că cît nu s-a stăruit vizitiul a fost imposibil de a scoate careta cu cai din hlei. Enervată cucoana a blestemat de astăzi înainte locul acesta spunîndu-i Hlina. Mai apoi cei care s-au stabilit cu traiul aici i-au zis Hlina/Hlinaia. Pe 12 aprilie 1620, satul sub numele de „satul lui Costea Buceac” este pentru prima dată amintit de către domnitorul Gașpar Grațiani, care ea făcut danie acest sat lui Costea Buceac, care era mare Vornic de
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
Hotin. Apoi se mai face o împărțeală de sate în ramura Canta a neamului Cantucuzino în sept. 1693. După aceasta aproape un secol nu sa mai citit despre Hlinaia. Până cînd administrația militară rusă, care pe 25 decembrie 1772, găsește aici 94 de gospodării, pe care le impune să plătească bir țarului, dovadă în plus că de la ruși am avut numai ”fericire”. Aceeași administrație de teama să nu omită pe cineva din listă, mai repetă numerătoarea în 1774. Acum consemnează numai
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
numerătoarea în 1774. Acum consemnează numai 45 de gospodării, pe 42 numind-ui binici, scădere făcând numai pentru preotul Moisei, învățătorul Toader și pisarul Vasile. Satul creștea nu numai din spor natural dar și din contul celor se mutau cu traiul aici. Din cînd în cînd țăranii mai dau dovadă de revolte, dar sînd nevoiți să-i găzduiască pe soldații ruși, care luptau contra Imperiului Otoman. În 1870 în sat erau 179 de case, cu 1184 de locuitori, deci cîte 6,6
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
În fostul județ Soroca,pe pămînturile alăturate marginii de sud a satului Țaul (actualmente raionul Dondușeni), în jurul moșiei financiarului Andrei Iacob Pommer, cunoscutul pomicultor-decorator Ipolit Vladislavski-Pedalko a înființat un parc. Dinspre nord parcul e înconjurat cu un zid de cărămidă. Aici se află așa zisul parc de sus, cu conacul și clădirile adiacente.De ambele părți ale clădirii și în spatele ei cresc numeroase exemplare de conifere și foioase.La dreapta pe o suprafață de 7 hectare, e concentrat sectorul principal al
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
sus, cu conacul și clădirile adiacente.De ambele părți ale clădirii și în spatele ei cresc numeroase exemplare de conifere și foioase.La dreapta pe o suprafață de 7 hectare, e concentrat sectorul principal al parcului de sus - Parcul de amatori. Aici cresc salcîmi plîngători, arțari în formă de glob, stejari piramidali, arțari cu frunze roșii și arțarii americani, fagul decorativ. Dincolo de conac începe imediat o pantă abruptă, ce duce în parcul de jos.În centrul parcului se află o poiană mare
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
grup de pini de munte. În partea de jos a parcului se evidențiază trei masive și șapte grupuri de conifere, care ocupă o suprafață de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd bine din orce parte.Tot aici putem vedea specii de conifere din pădurile Siberiei, reprezentanți ai florei din Crimeea și Carpați. Aici crește bradul și pinul obișnuit, doi arbori de pseudotsugă Douglas - brazi cenușii cu ace argintii,ienuperi de Virginia, brazi de Canada, pinul moale. Printre
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
șapte grupuri de conifere, care ocupă o suprafață de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd bine din orce parte.Tot aici putem vedea specii de conifere din pădurile Siberiei, reprezentanți ai florei din Crimeea și Carpați. Aici crește bradul și pinul obișnuit, doi arbori de pseudotsugă Douglas - brazi cenușii cu ace argintii,ienuperi de Virginia, brazi de Canada, pinul moale. Printre conifere se privesc foarte frumos mestecenii, arțarii, sorbul. În partea de sud-vest a parcului de jos
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
jos se întinde o pitorească poiană, unde se află specii interesante de plante. La marginea de vest a poienei cresc cîțiva plopi albi, un grup de arțari cu frunzele ascuțite, tei cu frunze mici,frasini și castani. Este foarte frumos aici toamna. În partea de nord a poienei cresc forme rare de stejar roșu american, stejar de Caucaz, stejar cu frunze în două culori, stejar castaneifoliu. În extremitatea de sud a parcului se află un iaz, pe malurile căruia cresc salcii
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
a avut de suferit și populația din satul Obreja Veche. La marginea de sud-vest a satului actual este un loc numit "Zamca Veche", unde au fost constatate urme de șanțuri și valuri de pământ, acestea fiind o dovadă certă că aici a fost o cetate din epoca fierului sau a evului mediu. Cele 6 movile funerare sunt probe materiale că în această zonă au staționat și triburi nomade, care și-au lăsat aici decedații.
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]
-
de pământ, acestea fiind o dovadă certă că aici a fost o cetate din epoca fierului sau a evului mediu. Cele 6 movile funerare sunt probe materiale că în această zonă au staționat și triburi nomade, care și-au lăsat aici decedații.
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]