21,363 matches
-
orice economie există patru tipuri de cultură a firmei: cultura de tip „putere”, cultura de tip „sarcină”, cultura de tip „rol” și cultura de tip „persoană”. Firmele românești sunt dominate de cultura de tip „rol”, practicile manageriale având adesea puternice accente birocratice. Cultura de tip „sarcină” este mult mai bine adaptată condițiilor unui mediu complex și fluctuant, Însă pentru introducerea schimbărilor este necesară o conducere fermă, dar și unele elemente ale culturii de tip „putere”. Firma românească cu capital de stat
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
efectua acum o analiză strategică a firmelor românești prin prisma priorităților și orientărilor strategice prezentate mai sus, am constata că stereotipurile Învechite persistă mult timp și În gândirea economică și strategică. Acestea au creat un veritabil conservationism industrial ce pune accentul pe piețele existente. Se observă inapetența firmelor românești pentru integrarea orizontală, În amonte și/sau În aval. Calitatea Începe să devină o prioritate concurențială pentru toți. Service-ul post-vânzare și aprecierile privind flexibilitatea sunt neglijate. Majoritatea firmelor românești preferă lupta
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
firmelor românești preferă lupta cu produse ieftine, dar de o calitate acceptabilă sau bună. Sectorul electromecanic optează pentru politica prețurilor reduse, iar cel al bunurilor de consum - pentru livrări sigure, Însoțite de creșterea calității produselor. Sectorul electronic și SDV pun accentul pe rapiditatea schimbării concepției și a volumului, dar și pe Îmbunătățirea service-ului post-vânzare. Pe baza celor prezentate, se pot identifica următoarele direcții strategice de urmat: 1. Concentrarea pe procesul de producție, urmărind ameliorarea performanței producției pe termen lung. Managerii
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ceramice ale motoarelor automobilelor. 1990: PSA / Renault / IFP / Agenția franceză pentru controlul energiei Proiectul asociază trei ministere și numeroși parteneri industriali și publici pentru punerea la punct a inovațiilor care vor Înlătura emisiile poluante. Obiectivul este găsirea soluțiilor ce pun accentul pe depoluarea la sursă (Le Monde, 25 ianuarie 1990). Acorduri În cadrul jocului concurențialtc "Acorduri În cadrul jocului concurențial" Acordurile interfirme constituie o modalitate de schimb de resurse. Formele de organizare a firmelor pot fi considerate moduri eficiente pentru finalizarea tranzacțiilor delicate
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
publicată în vara aceluiași an sub formă de foileton în „România”, și la apariția în volum a fost apreciată, într-o cronică, drept „cel mai mare succes de senzație al sezonului literar”. Interesul publicului s-a datorat în mare parte accentului pus pe unele referiri la viața particulară a cântăreței, care a numărat printre admiratorii apropiați personalități de primă mărime - Gounod, Verdi, Puccini, Mascagni sau regele Carlos al Portugaliei. Următoarele volume, cuprinzând comentarii și însemnări critice privitoare la viața teatrală, dar
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
și nu de reprezentat. Atrage de asemenea atenția colindul dramatic în „două nopți”, O, ce veste minunată! (apărut în „Jurnalul literar”, 1997), amintind, prin tendința de cosmicizare a mesajului dramatic, un text precum Învierea al lui Lucian Blaga, dar punând accentul tocmai pe elementul realist, pe transpunerea faptului cotidian, miracol cosmic, capabil să reveleze înțelesuri ce depășesc condiția umană. SCRIERI: Poeme și imnuri, Sighișoara, 1940; Povestea foamei, Madrid, 1965; Nașterea tragediei, Madrid, 1968; Mouvement irréversible, Paris, 1972; Anul 1940, Paris, 1981
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
dein omeni proști, ce vor fi minciuni multe ier deriptate no va fi” etc. Toate narațiunile oglindesc acest motiv. Din cea inițială s-a păstrat doar schema orientală, înlăturându-se tot ceea ce era exotic în obiceiuri, în peisaj, în personaje. Accentul cade pe valoarea de înțelepciune arhaică, prin care răzbat ecouri ale moralei și teologiei creștine. Materialul narativ este organizat formal pe schema „întrebare și răspuns”, iar conținutul se apropie de apocalipsele apocrife. Numărul 12 nu este ales întâmplător, simbolica lui
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
spre-a zice: / A fost, aproape, om ca noi / Păcat! A fost regină!” Existentă și mai înainte, poezia maternității (Mamă, Dorință de mamă, Mama vitregă, Brațele mamei) capătă, odată cu pierderea, la nici patru ani, a singurei sale fiice, prințesa Maria, accente tragice. Mama îndurerată dorește continuu să-și revadă în vis fiica pierdută. Dispariția copilei o leagă și mai mult de pământul românesc: „Dâmbovițo! Dâmbovițo! / Sunt de tine-ncătușată / De când ce-avui drag pe lume / Mi-e pe malu-ți îngropată.” Lirica sa
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
unor reprezentanți ai culturii oltenești. Asemănător ca preocupare și atitudine cu Arbori din țara promisă, volumul Ultima invazie (1996) este un amestec de autobiografie și considerații despre situația social-politică din anii de la începutul războiului, cu scurte amintiri despre scriitorii cunoscuți, accentul căzând pe reconstituirea împrejurărilor întemeierii grupului Albatros și a revistei cu același nume. Titlul volumului Înainte de proverbe (1978) sugerează principalul filon al poeziei lui C.-R.: celebrarea tradiției. Efuziuni lirice și sugestii metaforice relevă relația organică, esențială, cu pământul natal
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
mitice în cultura populară bihoreană (4-5/1990), Crăciun Parasca, Folcloriști bihoreni: Ioan Tamaș (2/1990), George Manea, Icoane pe sticlă din vestul Maramureșului (5/1991), Dumitru Iuga, Țara Maramureșului. Dicționar istoric etc. Se publică numeroase documente privind istoria Transilvaniei (cu accent pe perioada horthistă) și a Basarabiei. În primii ani de apariție, preocuparea pentru problemele de actualitate din întreaga țară se manifestă și prin interviurile pe care redactorii le iau unor oameni de cultură, precum Romulus Vulpescu (2/1990), Ion Vlasiu
CELE TREI CRISURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286160_a_287489]
-
difuzat la Radio Cluj). Debutul său editorial îl reprezintă studiul monografic Zaharia Bârsan (1978), o biografie și o evaluare a activităților variate (actor, regizor, animator și autor de teatru, poet) ale celui ce este considerat „ctitorul Teatrului Național din Cluj”. Accentul principal al cercetării cade pe opera complexă a omului de teatru, studiată din perspectiva contribuției sale la „afirmarea condiției estetice a teatrului”, atât în perioada eroică a mișcării teatrale românești din Transilvania, anterioară Unirii din 1918, cât și după crearea
CEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
preferința pentru dramatizarea reflecției lirice. Adam este omul pedepsit de cer să răscumpere păcatul originar al iubirii cu prețul unui destin al urii, dat urmașilor Cain și Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice ale suferinței. Umanitarismul sentimental al autorului își proiectează elanul în figura unui Christ simbolic (Iisus), nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
construcției demonstrative (Pârâul și floarea, În peșteră, Legenda unei stânci). Sobrietatea paradoxului moral, depășirea granițelor rigide ale alegoriei într-o cuprinzătoare expresie simbolică a existenței eroice sunt excepții notabile în Floare și genune sau În peșteră. Arid, dar și cu accente de o puritate notabilă, ce prevestesc lirica lui Al. A. Philippide (Dura lex), retoric, dar și cu stângăcii naive, C. a adus în lirica de la începutul secolului o notă individuală, prin reflexivitatea marcată de noblețea sufletului. Die Gedankenlyrik încearcă o
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
pus vag pecetea pe creația sa lirică. În volumul de debut, Agora (1969), factura preponderent meditativă a poeziilor a făcut critica să vorbească despre un autor bântuit de obsesii, de spaima neîmplinirii. Cu Orientalia (1970), universul liric își schimbă coloratura, accentul căzând pe senzualismul discret, pe erotismul cerebral. În Fiul (1972) și în Semnul unei corăbii (1973), poetul străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai mult senzația apăsătoare a vinii ce trebuie ispășită. „Sentință”, „jertfă”, „povară” devin
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
Solia (1980), Portretul focului (1983), Mic tratat de melancolie (1984), Peisaj de vânătoare (1987), fără a schimba profilul poetului (în sensul că aceleași „imagini din copilărie”, aceeași nostalgică durere după iubita demult pierdută apar și aici), reușesc totuși să mute accentele. În schimb, volumul Sonete (1996) impune nu doar un veritabil meșteșugar al versului, ci și un poet grav, iremediabil trist, care-și pune întrebări existențiale și, sceptic, renunță la „a spera”, optând pentru „a dispera”. În 1999, C. își surprinde
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
pare demonic de transparentă; / sub piele venele, ca într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
publice nu numai activitatea și dezideratele grupării, ci și numele său. Odată cu răspunsul lui Lovinescu, tot sub forma unei scrisori (și apărut tot în „Viața”, la 27 mai 1943), rezonanța Cercului depășește cadrul strict local, manifestul stârnind dezbateri aprinse (cu accente mai ales de negație vehementă). Aspirația tinerilor se definește într-o manieră foarte elocventă: „Pentru noi literatura română nu înseamnă un fenomen închis, petrecut într-o țărmuire artistică, nu o contribuție pitorească la etnografia europeană, ci o ramură tânără a
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
revistei «Gândirea»”, pentru care o literatură patriotică, națională, rurală și ortodoxistă este, prin aceste atribute, și una valoroasă. „Cerchiștii” se revendică în schimb de la Școala Ardeleană, de la Maiorescu și Junimea, de la E. Lovinescu însuși, apărând „miturile” rațiunii și latinității, mutând accentul de pe rural pe urban și de pe creația populară, pe cea cultă, individuală, căutând să exprime, în variantă personală, universalul. De remarcat că între modernismul lovinescian și modernismul C. L. de la S. există - deși al doilea se legitimează prin primul - o
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
În ciuda lirismului prozelor, personajele au un dinamism și un nonconformism evident, de unde și aprecierea autoarei, de către unii comentatori, drept „iconoclastă”. În SUA, publică la început o selecție din prozele tipărite în țară (The Night of the Rising Dead, 1985). După accentul pus pe problemele sufletului tânăr și pe aspectul etic al existenței, în Comrade Dracula (1988) încearcă să dezvăluie, cu accente patetice, dezastrul conștiințelor sub regimul Ceaușescu, nu fără acroșaje comerciale de tipul „istoria fascinant provocatoare și captivantă a Noului Vampir
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
În SUA, publică la început o selecție din prozele tipărite în țară (The Night of the Rising Dead, 1985). După accentul pus pe problemele sufletului tânăr și pe aspectul etic al existenței, în Comrade Dracula (1988) încearcă să dezvăluie, cu accente patetice, dezastrul conștiințelor sub regimul Ceaușescu, nu fără acroșaje comerciale de tipul „istoria fascinant provocatoare și captivantă a Noului Vampir”. În anii ’90, energia desfășurată în formula bizar-explozivă și sentimentalist-analitică a anilor ’60 își caută o altă matcă, și anume
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
abordare, după criteriul biobibliografic, care ar oferi „un tablou al dispunerii creației mai adecvat și mai util din perspectiva conturării profilului poetic al lui Mihu Dragomir.” Examenul critic surprinde coerența unei lirici bogate, cu acumulările, viziunea unitară și modernitatea ei. Accentul principal este pus pe cercetarea ineditelor. Versurile din volumele Dor, Minutar peste netimp, Noapte calmă și Sărbătorile poetului sunt racordate la scrierile din prima fază de creație a poetului, situată în deceniul al patrulea. Cu o intuiție critică fină, C.
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Introducere în mass-media, București, 2001; Prejudecata Caracostea, București, 2002; Accente, București, 2003. Ediții: Iuliu C. Săvescu, Scrieri, București, 1983 (în colaborare cu Ion Popescu-Sireteanu); Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, postfața edit., București, 1990; Veronica Micle, Poezii și corespondență, introd. edit., Galați, 1992; I. Al. Brătescu-Voinești, Niculăiță Minciună, pref. edit
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
de natură cvasisectară și elitistă, înspre centrul vieții culturale și prim-planul literaturii. C.l. glisează din sfera privatului, unde se naște și își consumă copilăria, în cea a vieții publice, pe care va ajunge, finalmente, să o domine. Cu timpul, accentul se mută de la condiția așa-zis „nocturnă” a cenaclului, de refugiu ocazional și definit prin jovialitate, prilejuit de tabieturile petrecerii timpului liber, la aceea „diurnă”, oficială și instituționalizată. Exersate la scară redusă, în cadrul c.l., spiritul critic și cel de
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]