17,559 matches
-
le spune că nu sunt pisica lui ci un reporter, colegul și tovarășul de drum al Anei. Deci știe că eu sunt reporter. M-am liniștit. Acum ei intră în Castel și eu îi urmez. Uau, ce multe sunt încăperile castelului! Câte culori și câte nuanțe or fi fiind pe lume, atâtea încăperi are, probabil, Castelul Prințului. Trecem printr-o încăpere galbenă. E galbenă și strălucitoare. În ea se revarsă de pretutindeni o lumină de aur. Următoarea încăpere, o văd de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
al Anei. Deci știe că eu sunt reporter. M-am liniștit. Acum ei intră în Castel și eu îi urmez. Uau, ce multe sunt încăperile castelului! Câte culori și câte nuanțe or fi fiind pe lume, atâtea încăperi are, probabil, Castelul Prințului. Trecem printr-o încăpere galbenă. E galbenă și strălucitoare. În ea se revarsă de pretutindeni o lumină de aur. Următoarea încăpere, o văd de pe acum, e roșie. Dar nu e roșie și gata. Seamănă cu un bujor sau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul, sau chiar izbutesc să-i atragă în adâncul întunecat al mlaștinii lor, pentru totdeauna. În clipa asta, toți cei din Castelul Prințului Culorilor lucrează. Toată lumea lucrează la PROIECT, în afară de mine. Nu m-au invitat să lucrez cu ei. Probabil că - deocamdată - de mintea mea n-au nevoie. Nu mă supăr. Profit. Asta înseamnă să gândești pozitiv. Așa se spune despre un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Cum va răsări și va înflori ea din nou după realizarea PROIECTULUI la care lucrează toți cei de aici. Învățătorul discută cu Ana despre cărțile pentru copii. Amândoi folosesc, din când în când, camerele de luat vederi. Iau imagini din Castel, în timpul lucrului. Pentru un film documentar sau pentru un reportaj. Sunt sigur că Ana vrea să facă un reportaj. Știți ce este un reportaj, copii? E o poveste ca asta pe care v-o spun eu vouă. Doar că în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din nou invizibil), dar eu îi văd pe ei foarte bine. Așa și trebuie. Eu sunt pisică, nu sunt zmeu și pe de-asupra, sunt reporter. Ana e și ea reporter dar nu e invizibilă, așa că, deocamdată, a rămas la Castel, n-a venit cu mine. În plus, Ana știe mai bine decât mine cum e cu zmeii și poate de aceea preferă să facă planuri acum, împreună cu fiii lui Verde Împărat și cu Prințul Culorilor. ...Dar, ia priviți, copii, ce
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dar așa cred. E și Prințul Culorilor cu ei. Ai noștri au și doi reporteri, pe Ana și pe mine, iar reporterii sunt foarte-foarte folositori când ai de alungat, din țara ta, zmeii. Ai noștri sunt și harnici. Cei din Castel fac planuri, Ana lucrează la PROIECT cu fiii lui Verde Împărat și cu Prințul, iar eu îi supraveghez cu atenție cum lucrează... Ana stă mai departe de zmei pentru că ea vine dintr-o stea, adică de pe o altă planetăcare-a-fost- cândva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lui Verde Împărat cu măgăriile și prostiile lor. Ar fi curată nenorocire. Sper să nu găzduiască PAM în capul ei, adică în visul ei, o asemenea aiureală. Dar m-am cam pierdut cu filosofia și uite, mă aflu deja în Castel. Aici, observ că lucrurile s-au cam schimbat. I-am lăsat opt la număr, erau adică Prințul, Ana, Inventatorul cu Zâna Inventica, Artistul cu Măiastra, Învățătorul și Grădinărița, dar văd că acum sunt nouă, nu opt. Cu mine - vor fi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de fapt, primul. Știți cine e? E însuși Verde Împărat. Pare bucuros și mult mai în formă decât era acolo, în palatul lui. Cum o fi ajuns el aici? Dar eu însumi, eu cum am ajuns, atât de repede la Castel fără să am habar că merg pe creastă și fără să văd vipere trezite de căldură? Ana se uită la mine. Parcă ar vrea să-mi spună ceva. Se apropie de mine și îmi explică. Pe coada mea stufoasă, copii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la mine. Parcă ar vrea să-mi spună ceva. Se apropie de mine și îmi explică. Pe coada mea stufoasă, copii, aflu de la Ana că eu, de fapt, nici n-am plecat nicăieri, am fost, tot timpul ăsta, aici în Castel. N-am fost la zmei? Cum adică n-am fost, când am văzut tot ce au făcut, am auzit tot ce-au spus?! Ana mi-a arătat un ecran mare ca de cinematograf. Pe el se vede peștera zmeilor fără
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
O cameră specială de luat vederi transmisese în direct totul. Grozavă tehnica asta! Deci n-am fost nicăieri. Doar Ana cu aparatura ei și a Prințului i-a adus pe zmei, adică imaginea lor, cu vorbele și harababura, aici, în Castel. Numai că, vedeți voi, un reporter trebuie să meargă, totuși, de-adevăratelea la fața locului, pe picioarele lui, cu papuci albaștri sau fără papuci albaștri. Normal ar fi fost chiar să stau de vorbă cu zmeii. Dar cum puteam să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din lume. Oamenii vor fi în stare să scape întreaga planetă de zmei. ... Chiar acum, Inventatorul a spus ceva fo-o-o- oarte interesant despre oameni. A zis că va pune imediat pe perete PROIECTUL, dar nici el și nici ceilalți din Castel nu pot înfăptui cele scrise pe foi, fără oameni. Că oamenii sunt deosebit de importanți. Și știți cine sunt primii oameni la care s-a gândit el și s-au gândit și ceilalți, primii care ar putea mânca jăratec, s-ar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și ceilalți, primii care ar putea mânca jăratec, s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni mai puternici decât zmeii? Sunt chiar copiii. Sunteți voi, dragii mei. Vreți să știți, desigur, cum au ajuns ei, aici în Castelul din Carpați, să se gândească la copii. ...Ei bine, acest proiect salvator, pe care l- au gândit cei prezenți în Castel, a ajuns și la înțelepții din Calea Lactee. Prințul Culorilor a luat legătura cu ei și prima întrebare a Înțelepților
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
decât zmeii? Sunt chiar copiii. Sunteți voi, dragii mei. Vreți să știți, desigur, cum au ajuns ei, aici în Castelul din Carpați, să se gândească la copii. ...Ei bine, acest proiect salvator, pe care l- au gândit cei prezenți în Castel, a ajuns și la înțelepții din Calea Lactee. Prințul Culorilor a luat legătura cu ei și prima întrebare a Înțelepților știți care a fost? Ei bine, ei au zis: „Pe copii i-ați întrebat? Nu uitați că Țara lui Verde Împărat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vor recuceri planeta”. Trag și eu cu ochiul la foile de pe planșeta Inventatorului, dar nu prea pricep ce a desenat și a scris el acolo. Mă uit „ca pisica în calendar” ? Nu chiar. Mă uit „ca Ticuță în PROIECTUL din Castel” - dar aveți dreptate, e cam același lucru -. Nu e potrivit, știu, ca un reporter să nu priceapă ce scrie sau desenează un inventator pe foile de pe planșeta lui. Un reporter adevărat află tot, pricepe tot și nu spune niciodată că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Pentru voi și pentru mine. Sper că n-ați uitat că și eu sunt copil, am numai patru luni și jumătate. Pe PROIECT scrie așa: „În Țara Culorilor să vină copiii!” Să vedem ce vrea să însemne pentru cei din Castel una ca asta. Asta vrea să însemne...Așteptați puțin. Vă citesc mai departe. Mda, citesc pe sărite. Mai întâi, ceea ce am văzut când am tras cu ochiul și m-a luat gura pe dinainte invitându-vă la un experiment
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-o? Cine s-a năpustit primul și cine l-a urmat? Contează oare? Erați doar niște băieței care se jucau 000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Doar un joc de băieți. Jocuri. Pentru băieței prostuți. 00000000000000000000000Dar tu l-ai auzit țipînd SÎnt regele castelului, iar tu ești un prăpădit mic și murdar! Stevie a răcnit asta la tine, dîndu-și aere, cu chipul schimonosit Într-o caricatură de monarh crud și despotic. Băiețelul e mai rapid și a ajuns mai repede decît fratele lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
metalic. Dacă un asemenea bărbat și adepții lui ar scăpa cu măcar o parte din averea care se putea strânge din Linn, sistemul solar locuit s-ar face ecoul acestei isprăvi. Guvernul lordului consilier Tews s-ar prăbuși ca un castel din cărți de joc. Tews ezita. Avea un plan care ar fi avut mai mulți sorți de izbândă dacă era aplicat în mijlocul nopții. Dar asta însemna să dea atacatorilor un răgaz suplimentar de câteva ore, pentru jaf. Hotărât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nu te gîndi ce riscant e ne cheamă o mie de făgăduinți în insula florilor, Zante". Am avut împreună un (ano)timp fabulos. Vrăjit, feeric, prea scurt. "E singurul loc unde ceasul nu bate, Vino, vom locui fără grijă-n Castelul numit Voluptate". Trupul meu a știut că-i așa. "Tare se mai pricepea sa-și ungă la inimă victima, nu mă cruță vocea. Cît a durat împăcarea aia paradisiacă? Cît un joc cu bile de sticlă? Bila Iordana, bila "Veronica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar părea că tropăie. După cum schelălăiai, l-ai visat pe motan. No'p, își rotunjește el botucul. Eram la Aspen, în Colorado. Tu un' te duci? Ei, am și eu o Franță interioară, o Italie interioară, o Elveție interioară. Am castelul meu în Spania și insula mea în Canare. Vorbești prea repede, nu te înțeleg. Nu mă mai aude. Se prăvălește la loc, să-și ducă somnul mai departe, încă zăpăcit de pocnetele barbare, din miez de noapte. N-are chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum a aflat el că există o Țară a Șervețelelor Umede? Ei, doar e o poveste!... a găsit-o din întâmplare. Ei, și după aceea, ajunge în Țara... Dulciurilor. Intră pe ușa din față a gardului și vede acolo numai castele și case din biscuiți și din ciocolată. Vede o jumătate din țară în ziua aceasta și începe să se întunece. El credea că poate să aibă un castel de ciocolată numai pentru el și iau spus că poate să aibă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dulciurilor. Intră pe ușa din față a gardului și vede acolo numai castele și case din biscuiți și din ciocolată. Vede o jumătate din țară în ziua aceasta și începe să se întunece. El credea că poate să aibă un castel de ciocolată numai pentru el și iau spus că poate să aibă ce vrea el dar să și-l facă singur, să muncească. Ciocolată îi dădeau destulă, dar să-și construiască singur cum putea el. Și atunci și-a făcut
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dar s-a supărat că nu era întreagă, că am cheltuit-o un pic. Am mai cheltuit-o noi și am luat bomboane și jucării din comoara lui, da. Și apoi, s-a supărat. Și în peșteră avea și un castel, în care ne-a închis... Dar noi aveam ceva care avea aproape forma unei chei. Și am încercat să descuiem lacătul. Și am reușit. Și am luat comoara și am luat un seif din banii din comoară și am ascuns
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
scenariu absurd, unul din care nu mai poți ieși fără ajutorul meu... Eu încerc, încerc, încerc din răsputeri să te readuc pe linia de plutire, însă tu fugi, te îndepărtezi, te pierzi în vise adunate unele peste altele. Așa cum un castel confecționat din cărți de joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încerc din răsputeri să te readuc pe linia de plutire, însă tu fugi, te îndepărtezi, te pierzi în vise adunate unele peste altele. Așa cum un castel confecționat din cărți de joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape că se și vizualiza cerșind îndurare. Alături de el, Magicianul, cu spatele la râu, îi făcu (amical) cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care se dau numai pe rețetă, zău așa. Nu știu, dar... — Dar, ce? Ce vrei să spui? Nu pot să-mi dau seama exact care-i problema. E doar senzația pe care o am că totul nu e decât un castel de cărți de joc pe cale să se prăbușească În jurul meu. Nu pot să scap de sentimentul că e ridicol să lucrez pentru o revistă de modă, mă Înțelegi? Ce am avut de făcut până acum nu mi-a cerut prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]