18,730 matches
-
cultului iudaic erau din punct de vedere religios nedesăvârșite, deaceia Mântuitorul caută să l reformeze și să-l spiritualizeze. Pe de altă parte Mântuitorul este întemeietorul unui cult nou, cultul legii noi, punând că fundament al cultului nou închinarea „în duh și în adevăr” (Ioan 4, 23), iar ca temelie a acestuia înființarea Sfintei Euharistii (Matei 26,26). Dar deși Mântuitorul înființează multe forme noi ale cultului nemaiîntâlnite în istoria cultuală totuși așază în cultul nou și forme ale cultului iudaic
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
al iubirii. Dacă în antichitate cultul însemna cinstirea zeităților prin teamă, respect, ceremonii religioase, în creștinism cultul înseamnă orice formă sau act religios care pune pe om în legătură cu Dumnezeu exprimând deodată cinstirea și dragostea de Dumnezeu și mijlocind harul Sfanțului Duh pentru sfințirea omului și a naturii. Cultul în general are un fundament și o esență universală datorită faptului că omul s-a aflat de la început în raport cu Dumnezeu, deaceia rădăcina cultului este sentimentul religios care l-a însoțit pe om în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
datina care stabilesc un început sacru. Astfel dintr un element pur profan, Biserica cu forța ei pătrunzătoare „schimba profund mersul evenimentelor căci acum acțiunea se încheie în ceresc, de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea Sfanțului Duh”. Biserică binecuvintează logodna precum și inelele, ridicând aceste elemente din sfera profana și încadrându-le în ambianța harului Sfanțului Duh, binecuvântând făgăduința și pecetluind-o prin punerea inelelor, ritual care deși nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mersul evenimentelor căci acum acțiunea se încheie în ceresc, de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea Sfanțului Duh”. Biserică binecuvintează logodna precum și inelele, ridicând aceste elemente din sfera profana și încadrându-le în ambianța harului Sfanțului Duh, binecuvântând făgăduința și pecetluind-o prin punerea inelelor, ritual care deși nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se presupune că era exercitat într-o formă sau alta de creștinii primelor veacuri, care trăiau într-o lume greco-romană
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
imediat ceea ce semnifică. De aceea elementele cultuale nu sunt semne care doar informează sau indică ceva, cum s-a întâmplat cu elementele cultuale din lumea precreștina, ci simbolul liturgic creștin primește un cu totul alt sens, astfel datorită harului Sfanțului Duh, pe care îl poartă și transmite, el este “podul care unește malurile a două lumi, indicînd ideea de prezență, de aceea s-a spus că atunci când un credincios face semnul crucii el formulează epicleza prin gest, care invocă Sfanțul Duh
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Duh, pe care îl poartă și transmite, el este “podul care unește malurile a două lumi, indicînd ideea de prezență, de aceea s-a spus că atunci când un credincios face semnul crucii el formulează epicleza prin gest, care invocă Sfanțul Duh și atrage forță de neânvins a crucii”. în ceea ce privește ritualul primar al căsătoriei menționam că nu avem nici un element cultic al acesteia atestat în cărțile liturgice dintre secolele al II-lea și al IV-lea, accentul acestui eveniment căzând pe împărtășirea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
XIX-lea eroul este sfătuit să se ferească de cei trei „oameni cu barba roșie, că nu-i lucru curat” ; până la urmă, aceștia se dovedesc a fi trei draci. Și pentru românii din Transilvania „omul roș” este „cel mai periculos duh necurat” <endnote id="(56, p. 121)"/>. „Oamenii cei Însemnați [...], cu barba roșie ca para focului, sunt foarte răi la inimă și primejdioși” sau „Oamenii cu părul roșu sunt răi”, sună credințe populare atestate În Moldova și Bucovina <endnote id="(34
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
idiș - e de trebuință un evreu roșu” <endnote id=" (300)"/>. Într-o nuvelă a lui I.L. Caragiale (La conac, 1900), protagonistul se Întâlnește pe drum cu o Întrupare a Diavolului (În final, dispare la semnul crucii). „După chip și port”, duhul rău are trăsăturile (stereo)tipice ale unui evreu : e roșcovan, e negustor „de cari umblă pân sate după daraveri”, oferă drumețului „un șip cu rachiu” etc. Întâlnirea pe drum cu acest demon se dovedește a fi de rău augur. În afară de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
veni regulat În fiecare zi să se spele” <endnote id="(585, p. 255)"/>. „Dimineața, copilul [evreu] trebuie să-și spele mâinile - se spune Într-un roman al polonezului Julian Ursyn Niemcewicz (1758-1841) -, dar nu de dragul curățeniei, ci pentru a alunga duhurile necurate care, În timpul nopții, s-au așezat pe unghiile sale” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Vorbind despre respectarea normelor de igienă rituală, despre tradiția „spălării cu Îmbăiare” În baia rituală, Pravila lui Matei Basarab (1640) consemnează starea de sănătate a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
30, sloganul legionarilor suna tranșant : „Nici un ac de la jidani”. Se pare că formula a fost preluată dintr-o poezie atribuită lui Ion Creangă, În care autorul Îi Îndemna pe oameni să cumpere „de la olteni”, și nu „de la jidani” : „Iazmele otrăvitoare,/ Duhul rău și necurat,/ Vai ! Destul ne-au supt puterea/ Și viața ne-au secat./ De pe ochii voștri rupeți/ Pânza ’ntinsă de dușmani !/ Voi cu inima creștină,/ Nici un ac de la jidani !” (Olteni la Iași) În 1937, Tit Simedrea (episcop de Hotin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și că otrăvitorii cu basamac [= rachiu inferior] nu sunt ei” <endnote id="(298, p. 282)"/>. În acei ani, principalii propovăduitori ai legendei otrăvirii băuturilor de către evrei au fost doi medici profund antisemiți : C. Șumuleanu și N. Paulescu. „Ovreii, ca niște duhuri rele - scria N. Paulescu -, falsifică băuturile și le otrăvesc cu diverse ingrediente.” Șumuleanu amintea În 1911 „acidul salicilic” printre ingredientele folosite de evrei În vin, iar Paulescu susținea În 1913 că unii „jidani” au fabricat vin „cu drojdie, glicerină, zahăr
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din ei nu e prost”, continuă Cioran. „Prostia, Într- adevăr, nu are trecere la ei : aproape toți sunt ageri ; cei care nu-s, câteva rare excepții, nu se opresc În pragul prostiei, ci merg mai departe : sunt cei săraci cu duhul” <endnote id="(310, p. 69)"/>. Cu alte cuvinte, nivelul de prostie al evreului prost ar fi mai mare decât nivelul de deșteptăciune al celui deștept. Această forma mentis a generat unele zicale - În cadrul unui folclor mai degrabă urban -, pe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fulger”. „Saul s-a sculat de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nimic nu putea să vadă [...]. Și trei zile a fost fără vedere.” El și-a recăpătat vederea abia atunci când - sub un nou nume, Pavel - „s-a umplut de Duhul Sfânt” : „Și Îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi și iarăși a văzut și, sculându-se, s-a botezat” (Faptele apostolilor 9, 1-18). De atunci, misiunea lui a fost de a călători prin lume și de a-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
orb vei fi și soarele nu-l vei mai vedea o vreme.” „Și În aceeași clipă a căzut peste Elimas pâclă și Întuneric și, dibuind Împrejur, căuta cine să-l ducă de mână” (Faptele apostolilor 13, 11). „Plin fiind de Duhul Sfânt”, Pavel poate acum să provoace altora experiența inițiatică pe care a trăit-o el Însuși „pe drumul Damascului”. Un simptom al trăiniciei imaginii-clișeu a „evreului orb” este faptul că ea a supraviețuit secole de-a rândul, fiind preluată chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
viermii neadurmiți și smoala clocotind ca focul”, În care sunt chinuiți „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se află și alți necreștini („toți ceia ce n-au crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menționați - ca etnie sau confesiune - printre păcătoșii care sunt „munciți” În flăcările Iadului <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>. Înduioșată și Îngrozită de chinurile la care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teme. El a zis că nu. Jidauca l-a făcut [pe drac] broască și așa a căscat o gură, că omul a fugit, nu i-a mai trebuit” <endnote id="(259, p. 394)"/>. În unele descântece populare Înregistrate În Maramureș, duhurile care au putere asupra bolii apar sub forma unor „fete de jid” : „Trei fete de jid Încuie [= constipă], trei fete de jid descuie” <endnote id="(579, p. 547)"/>. În fine, În descântecele de dragoste din Transilvania, când descântătoarea cheamă la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
termenul corespondent În limba idiș (Balabuste) <endnote id="(774)"/>. Lăcustă, lăcustă, Mare balabustă, Pe mine mă ascultă : Fă-l, prefă-l pe ăst voinic Să beie, să mă ieie <endnote id="(260, p. 284)"/>. Atunci când vrăjitoarea româncă vrea să exorcizeze duhurile rele ale bolii, ea le alungă Într-o „lume de dincolo”, localizată câteodată „unde se chiaptănă ovreicele” (și unde „fetele [creștine] nu se piaptănă”) sau „la jidance” <endnote id="(166, p. 247 ; 592, p. 52)"/>. Este tot un simptom al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
339, pp. 205-210 ; 500, p. 194)"/> ; sau superstiția, aparent paradoxală, care spune că un evreu Întâlnit În cale de un creștin Îi aduce acestuia din urmă noroc <endnote id="(3, p. 13 ; 64, p. 116)"/>, pentru că - evreul fiind destinat Diavolului - duhurile rele vor intra În evreu, ocolindu-l pe creștin (vezi capitolul „Evreul de bun augur”). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld era convins că apelativul batjocoritor tărtan, atribuit evreului În spațiul românofon (de pildă, „dau drumul tărtanilor să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe numele lor și toate vrăjile. Așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierbile, care de ce leac era” <endnote id=" (20, p. 224)"/>. În plus, În legendele talmudice, Solomon putea nu numai să lege demonii, dar și să ordone duhurilor văzduhului declanșarea sau oprirea vânturilor și a ploilor. Conform credințelor și legendelor populare românești, solomonarii „nu sunt oameni curați, ci blestemați de Dumnezeu, care și-au vândut sufletul Necuratului, ca să aibă putere asupra văzdu hului”. Ei sunt inițiați Într-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
generat sau doar au amplificat supersti țiile În discuție. Alte credințe populare românești (destul de confuze) susțin că solomonarii care intră În „școala de solomonărie” ies cu unul mai puțin. „Dintre ei, unul totdeauna piere acolo” ; acesta „dispare”, pentru că „Îl duce duhul cel necurat” <endnote id=" (35, p. 145)"/>. Astfel de eresuri au fost comutate și pe seama evreilor, asociindu-se (sau identificându-se) „jidovii” cu „solomonarii”, „sinagoga” (adesea numită În idiș shul = „școală” ; <endnote id="vezi 628"/>) cu „școala solomonarilor”, iar „sărbătoarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
logicii magiei - să satisfacă ambele credințe. Se consideră că, față de un creștin obișnuit, oricât ar fi de virtuos, preotul (sau călugărul) creștin este mai credincios. Cu alte cuvinte, acesta din urmă este „mai aproape de Dumnezeu”. În aceste condiții, diavolul sau duhul rău - care stă la pândă, „la Început de drum” sau „la răscruce” - va fugi de preot și va intra În drumețul creștin, mai slab protejat. Așa se explică gestul magic de a scuipa și de a striga „Ptiu, piei drace
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adăpostul său predilect. Ca atare, drumețul creștin poate să-și continue liniștit călătoria, care a Început - prin apariția evreului - cu un semn de bun augur <endnote id="(3, p. 14)"/>. Această explicație răspunde logicii mentalității magice. De regulă, demonii și duhurile rele aleg ca adăpost ființele „mai slabe”, mai puțin protejate, dintr-o colectivitate : străinul necreștin, animalul negru <endnote id="(137, p. 24)"/>, copilul nebotezat <endnote id="137, p. 28)"/>( etc. : „Copilul mic [= nebotezat] nu-i bine a-l lăsa singur
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
După ce l-au prins, l-au pus să le binecuvânteze sinagoga („casa În care se Închinau jidovii”), dar Sfântul Gheorghe a sfințit-o cu „cădelnița pe care i-a dat-o Dumnezeu din cer”, astfel că au fost alungate toate „duhurile necurate” care zăceau În ulcelele Înșirate pe pereții templului. „Jidovii, văzând aceasta, se sfătuiră de ce moarte să moară Sf. Gheorghe. Și În urmă se hotărâră : să fie legat cu picioarele de picioarele dinapoi ale unui cal sălbatic, și apoi să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că murise [...]. Dar unul dintre ostași l-a Împuns cu sulița În coastă și a ieșit numaidecât sânge” (Ioan 19, 33-34). Este un alt fel de a spune că Isus continuă să fie viu, chiar și după ce „și-a dat duhul”. O legendă medievală spaniolă relatează fapta unui evreu din Toledo, care - vrând să se răzbune pe creștini - ar fi uns cu venin imaginea din biserică a Mântuitorului crucificat. Când o bătrână creș tină s-a apropiat să-i sărute picioarele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și lung. Când erau neascultători, copiii români erau amenințați că „Vine jidanu’ cu sacul” <endnote id="(3, p. 14)"/>, astfel că evreul era receptat În chip coșmaresc de imaginația infantilă, ca un fel de Bau-Bau cu chip uman, ca un duh rău care fură copii cu sacul și apoi Îi omoară pentru a se Împărtăși cu sângele lor. Cu formule similare erau amenințați copiii din Ungaria : „Dacă ești rău, o să te ia evreul cu bocceaua”. Imaginea era cu atât mai credibilă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]