KorAP: Find »[drukola/base=fura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...677 678 679 ...720 >

17,991 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

fără nici o surdină, un filtru, o batistă, o realitate ea Însăși falsă, imită filmul italian al anilor cincizeci, ca și pe cel rusesc din aceeași perioadă, fără, evident, urmă de priză emoțională a se vedea secvențele cu banda de copii, furate de la partizani , și o face excepțional de prost, apoi imită pînă și imitația și apar cadre „americane”, cu urmăriri de mașini penibile, desene cu spray-ul new yorkez pe zidurile din chirpici și veșnicul erou total, adumbrit, ratat dar neînvins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
scrie avînd altceva de manevrat cu mîna. Tot din capitolul anterior, tulburări mintale, afli că extrem de puțini oameni care visează coșmaruri au ca temă principală a acestor coșmaruri Închisoarea. De regulă visăm urît lucruri mai ușoare, că ni s-a furat automobilul, c-am alunecat pe gheață, c-a venit tatăl ei. Și, cum spuneam, Radu Ciuceanu era acolo, În emisie. Numai el știe cîte a pătimit pe unde a fost. A stat prin acele celule din care (așa am citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-n stare de abominabile crime, din păcate numai două, dar ce estetică a ororii, ce strălucit limbaj cinematografic, iar la sfîrșit criminalul e anihilat de scriitorul autentic, care-l otrăvește cu cianură de radiu și-i explică științific că degeaba furi un roman, În viață nu gloria, nu banii sînt importanți, ci munca, și-l Împușcă. Film Împăiat de duzină care a avut Însă darul ca, prin Charlotte Rampling despre care-am promis că vom mai vorbi, uite c-o facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
numai că pare mai normal un popor care doar suflă În instrumentul de mai sus și nu-l folosește ca proiectil, neavînd cu ce să devină fanatic sau măcar belicos, decît unul ce pune mîna pe obuz de Îndată ce i-a furat cineva stegulețul de pe acoperiș. Episodul legionar rămîne așadar inexplicabil: Foaie verde cîntă cucu, să ne facem un seppuku anulează prin expediere În flagrant ridicol Întreaga cultură tragică japoneză și de altă naționalitate, miștoul atotcuprinzător spulberînd orice speranță legitimă Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
mai bună, cu grija ca absolut nimic să nu fie ostentativ, exceptînd mînăstirea, ci numai de cel mai ales bun gust, cum este și firesc la o astfel de ceremonie unde totul e distins și elegant, mai ales cînd asculți furat de gînduri rarefiate și cu inima strînsă elegantele acorduri ale orchestrei de muzică clasică dar pînă la un punct, cînd e vorba de finețe nu trebuie exagerat, astfel Încît cvartetul a fost repede Înlocuit În mijlocul lui Shubert de sunetul vesel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
oricum mai inofensiv decît cel marcat de sniper, al mitului eroului pozitiv pînă la sincopă În parametri clasici (el singur, ceilalți mai mulți, el slăbuț Înarmat, ceilalți foarte bine, el cinstit și viteaz și blînd și categoric, ceilalți mai nehotărîți, fură, ucid copii, violează mame, surori și bunicuțe care se mențin vioaie prin operații estetice și uite ce li se-ntîmplă, sparg bănci de fier, federale, În funcție de vîrstă și tonus muscular, sînt lași, urîți la chip, cu negi și traume În copilăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
și i-au pocnit cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
oricît m-aș strădui, mi se pare cert doar faptul că unei singure făpturi, care-i așa, ca un abur, ca o emanație, ca o ceață pozitivă, nu Îi este frică. Deputatul PRM de Timiș reclamă că Doru Braia a furat coroana de flori de la Monumentul Eroilor de la Păuliș și a depus-o la mormîntul bunicii sale. O fi fost bunica erou, bine că n-a furat Braia tot Monumentul, ca să i-l ducă. Săptămîna: „... efectivele de bovine s-au redus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
pozitivă, nu Îi este frică. Deputatul PRM de Timiș reclamă că Doru Braia a furat coroana de flori de la Monumentul Eroilor de la Păuliș și a depus-o la mormîntul bunicii sale. O fi fost bunica erou, bine că n-a furat Braia tot Monumentul, ca să i-l ducă. Săptămîna: „... efectivele de bovine s-au redus cu aproape două milioane de capete”. Dacă s-ar fi redus toate, trăiam și noi mai decent. Dintr-o altă hîrtie poroasă sîntem surprinși de-o ilustrație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-n Universul Bucureștilor vedem că lumea științifică se zbate să găsească o soluție pentru a restaura mormîntul lui Tutankhamon. Păi, ce atîta chin, doar am citat, puțin lut, cîteva paie, și gata chirpiciu’ faraonului. Din Vremea, aflăm că dintre tablourile furate de regele Mihai, unul l-a vîndut În SUA. Probabil că era cu Ceaușescu. Octavian Știreanu Își Începe și el editorialul c-un proverb, așa e moda, În ziarul lui: „Calul moare de drum lung, iar prostul de grija altuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
igienică, fiindcă mă așteptam să dau peste condiții primitive de viață ale unui popor abia ieșit din Întuneric; românii sînt prietenoși.” N-am priceput. A venit cu hîrtia igienică din America, sau a plecat cu ea acolo? Uite cine ne fura hîrtia igienică, și noi care eram prietenoși cu el, dîndu-i suluri peste suluri, să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe altă coloană citesc că regele Mihai a furat, În 1947, și un El Greco. Nu se suflă-un cuvînt despre faptul că același rege a furat noaptea și girueta de pe acoperișul Palatului Cotroceni. Situație jenantă pentru președintele nostru actual. Efectiv, nu mai are pe ce să se așeze. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe altă coloană citesc că regele Mihai a furat, În 1947, și un El Greco. Nu se suflă-un cuvînt despre faptul că același rege a furat noaptea și girueta de pe acoperișul Palatului Cotroceni. Situație jenantă pentru președintele nostru actual. Efectiv, nu mai are pe ce să se așeze. Și nu-i lucru ușor, mai ales că din Monitorul Neoficial Gelu Voican informează că au existat „pregătiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
comunismului, și nu din interior, ci de-a dreptul din exterior. Pentru Cosma lucrurile sînt clare. Partizanii au atacat cetățenii cinstiți, „au jefuit gospodării, au suprimat ciobani și pădurari, aducînd groază-n populații”, totul culminînd cu ziua În care-au furat 20 de perechi de bocanci de la un grup inocent de tineri, bocanci pe care i-au pus pe măgăruși și tuleo, „s-au pierdut apoi În desimea codrului”. Însă nu Înainte de „a fura și alimentele de la cabană”. Articolul acesta ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
totul culminînd cu ziua În care-au furat 20 de perechi de bocanci de la un grup inocent de tineri, bocanci pe care i-au pus pe măgăruși și tuleo, „s-au pierdut apoi În desimea codrului”. Însă nu Înainte de „a fura și alimentele de la cabană”. Articolul acesta ar trebui Încheiat cu o frază perfectă din Sexpress: „Deși mi-am bărbierit păsărica, e mai urîtă ca Înainte”. SÎntem În luna mai, 1992, și din presa pe care-o răsfoiesc cu tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
politicos, tu, care aproape că-ți urăști locurile natale făcînd sublime eforturi de-a te convinge că noțiunea de țară n-are nici o noimă, nici un statut, pentru că ești un intelectual fără frontiere, realizezi că ești doar estropiat, ți-a fost furat un sentiment adînc, perfect normal, o dimensiune, un fior pe care uite că alții Îl au („Ce mult Îmi doresc să mă simt și eu În România ca belgienii În Belgia!” vorba lui Alex. Ștefănescu), ceea ce te determină să te-avînți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
declanșeze, chiar dacă inconștient, impusul creator care-a condus la scrierea un deceniu mai tîrziu a acestei cărți, a fost un film de suspans horror cu Donald Sutherland și Jeff Bridges. Bridges, n-am Înțeles de ce fiindcă nu era subtitrat, Îi fură lui Donald logodnica Într-o benzinărie, urmează urmărire, palpitații, antren, și explicația, Jeff era puțin deranjat, o omorîse pe logodnică Înmormîntînd-o de vie după ce-i dăduse să bea ceva, cloroform parcă, și-acum Își dorea să facă același lucru și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

noaptea când voi ieși din sanatoriu. Geurtie, precisă, căută o bucată de hârtie și un creion, ca să facă liste invitaților. Pe cei doi Simpson nu îi va chema, pentru că Isaac se ascunde prin colțuri și bea whisky pur, iar Gerald fură țigări; l-a văzut chiar ea la logodna Norinnei. Va trebui, neapărat, s-o invităm pe Catherine, care a întrebat tot timpul de mine și i-a părut atât de rău când a aflat că sunt bolnav la sanatoriu. Despre

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de nu mă puteam sătura privind-o). Mă întrebam, mai ales, dacă e stupidă ca toate celelalte fete sau dacă e, într-adevăr, simplă ca o primitivă, așa cum îmi închipuiam eu că sunt indienele. Și apoi, ca să nu mă las furat de gânduri inutile, scuturam cenușa pipei și mă reîntorceam în lectură. Biblioteca inginerului ocupa două odăi la parter, și în fiecare zi aduceam pe masa mea alte cărți. O dată ― trecuseră numai câteva săptămâni de îa venirea mea în Bhowanipore ― m-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
cerneală și de-abia își putea stăpâni nerăbdarea, în timp ce eu scriam: "Prietenei mele Maitreyi Devi, de la un elev și profesor, în amintirea etc". Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
încolăciți, unul întunecat și altul galben, cel dintâi reprezentând virilitatea, celălalt feminitatea. Piatra o alesese ea dintr-o grămadă întreagă, adunată din strămoși și păstrată în sipetul d-nei Sen, N-avea nici un preț, și nimeni nu putea spune că a furat-o luînd-o fără știrea mamei. De altfel, mai erau multe altele la fel, acolo, în sipetul cu bijuterii. (De ce încerca ea să se scuze și să se apere atîta? Am aflat mai târziu; se temea să n-o judec "creștinește

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Ulieru. Și, dacă s-ar putea dovedi cu precizie, prin mijloace științifice, ar putea fi chiar foarte grav. Cred că înțelegi de ce... Pantelimon înălțase încurcat din umeri. - Nu, spuse, nu înțeleg. - Pentru că, în acest caz, pelerina a fost sigur furată. Furată de la Muzeul Armatei... Și totuși, adaogă gânditor, spui că nu-l cunoști... - L-am văzut doar de două sau trei ori, ieșind de la alimentara Mătăsari. El ieșea și eu mă îndreptam spre intrarea B. Mă duceam să cumpăr niște mezeluri

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
De ce spuneai că e suspect? - Pentru că, așa cum spune tovarășul Ulieru, dacă s-ar putea dovedi cu certitudine, prin mijloace științifice, vreau să spun, dacă s-ar putea dovedi că peticele au fost cârpite pe locul epoleților, atunci pelerina este sigur furată de la Muzeul Armatei. - Asta e altă mâncare de pește, vorbi celalt scoțîndu-și pachetul cu țigări. Lasă în pace Muzeul Armatei. De când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon își trecu pachetul în mâna stângă. Dar se răzgândi repede și, apucîndu-l cu mâna

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
cu precizie, prin mijloace științifice moderne, că în locul peticelor... - Bine, bine, asta mi-ai mai spus-o. Dar de ce Muzeul Armatei? - Tovarășul director, Ulieru, spunea că e grav, pentru că era o piesă de muzeu. Cu alte cuvinte, era o piesă furată de la Muzeul Armatei. Celalt își scoase țigara și-l întrerupse clătinând de câteva ori mâna foarte aproape de obrazul lui Pantelimon. - Dar dacă ai înțeles asta, cum de n-ai înțeles legătura cu 1966? Căci Zevedei ți-a vorbit de 1966

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
rece. - Nu, mulțumesc, nu mi-e sete. Dar pentru că veni vorba de tovarășul Năstase și de individul cu pelerină... - Asta e mania lui, a lui Zevedei, îl întrerupse Petrescu : să poarte pelerina lui unchiu-său, colonelul. - Tovarășul Ulieru bănuia că a furat-o de la Muzeul Amatei. - Nu, n-a furat-o. Unchiu-său, colonelul, a fost în armata austro-ungară. A murit foarte bătrân, aproape centenar, la sfârșitul războiului. Dar Zevedei e un om ciudat: vrea să se distingă de popor, și atunci recurge

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]