18,328 matches
-
Lacul de acumulare Sanmenxia este situat pe Fluviul Galben (Huang He) în regiunea de est a provinciei Henan, China având capacitatea cea mai mare de acumulare de apă din Asia de sud-est fiind primul baraj construit pe Fluviul Galben. Inălțimea barajului atinge 108 m, fiind construit prin colaborare cu ingineri sovietici și este considerată ca una dintre cele mai mari realizări a Republicii Populare Chineze. Ea a fost clădită cu scopul de a produce curent curent electric, de a
Lacul Sanmenxia () [Corola-website/Science/310403_a_311732]
-
de 64,7 mrd m³, și hidrocentrala să producă 1160 MW de curent și ar necesita mutarea unei populații de 870.000 de locuitori din regiune. Barajul este în prezent într-un procent considerabil umplut cu aluviuni aduse de Fluviul Galben, în anul 1964 era deja lacul 60% umput s´cu sedimente, la care se adaugă anual 10 miliarde de m³. Intre timp capacitatea lacului s-a redus la 10% din capacitatea inițială, nămolul îngreunând funcționarea turbinelor hidrocentralei. In prezent sunt
Lacul Sanmenxia () [Corola-website/Science/310403_a_311732]
-
au devenit mai înguste și au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Culoarea predominantă este albastrul, un albastru special, numit astăzi de către experți „albastru de Săpânța”. Celelalte culori au o simbolistică consacrată: verde -viață, galben -fecunditate și fertilitate, roșu -pasiune, negru -moarte. Pe crucile sale se află motive geometrice, precum și basoreliefuri Până în anul 1977, Pătraș a realizat aproximativ 700 de cruci în ambele cimitire din Săpânța, cunoscute sub denumirea de „Cimitirul Vesel”. Stan Ioan Pătraș
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
de interes cinegetic. Fauna pădurilor de rășinoase este reprezentată prin: urs (Ursus arcalos), lup (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), iar dintre păsări amintim: cocoșul de mesteacăn (Lirurus tetrix), cocoșul de munte (Tetrao uragallus), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides trydactiylus), forfecuța galbenă (Loxia curvirosta), pițigoiul de brădet (Parus ater), pițigoiul de creastă (Parus cristatus), mierla gulerată (Turdus torquatus), etc. sunt specii caracteristice pentru pădurile de conifere. Este deosebit de bogată. Pădurea reprezintă adăpostul preferat al mamiferelor sălbatice de interes cinegetic. Astfel amintim: cerbul
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
4-7 iunie 1864 s-a introdus "Corpul Ponderator", redenumit ulterior "Senat" ca cea de a doua cameră. Această nouă lege electorală conferă dreptul de vot doar bărbaților de peste 25 de ani și care aveau un venit anual de peste 100 de galbeni. La aceștia se adăugau, fără condiții de cens, preoții, institutorii, profesorii, licențiații și doctorii, precum și cei care practicau profesii liberale și pensionarii cu o pensie anuală de cel puțin 3.000 lei. Constituția din 1866 a definit funcționarea Parlamentului în
Parlamentul României () [Corola-website/Science/305019_a_306348]
-
ul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenușie sau galbenă. Roca este compusă în special din mineralele calcit și aragonit ambele având formula chimică (CaCO). ele se formează în general din sedimente biogene, dar mai pot avea o geneză de formare prin reacții chimice sau procese clastice. Calcarele au o
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
bază nucleul de yohimban. Este extrasă din scoarța arborelui Yohimbe ("Pausinystalla yohimba") sau "Coryanthe Yohimbe", familia Rubiaceae, denumit și „copacul iubirii”. Yohimbe este un arbore de 30 m înălțime cu frunze persistente alungite sau eliptice, coaja brun-roșiatică și flori mici, galbene originar din pădurile Africii Centrale (Camerun, Zair, Gabon) unde crește în sălbăticie. Yohimbe a fost descoperit și folosit pentru calitățile sale afrodiziace și energiei sexuale pe care o produce de pigmeii și băștinașii din Africa de Vest. În secolul al 19-lea
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
capsunita roșie și bujorul străin. Comuna este bogată în plante de cultură. Din cereale sunt răspândite porumbul, grâul, secara, orzul, ovăzul; dintre culturile tehnice -floarea-soarelui, sfecla de zahăr; dintre culturile legumicole - cartoful, fasolea, varza, usturoiul, castravetele, morcovul, pepenele verde, pepenele galben. În anii în care cad destule precipitații atmosferice aceste culturi dau roade bogate. Vegetația spontană are o mare importanță pentru natura și viața omului. Vegetația naturală servește drept izvor de hrană pentru animale și om. Ea înfrumusețează mediul și îl
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
o moarte de om cu 6 boi și 10 bani de aur. S-a păstrat și un zapis de vânzare al lui Toader, fiul lui Nacu Stolnic, pentru s. Grimăncăuți, cumpărate de la ei de marele vistiernic Iordache Russet cu 300 galbeni. Hotarele moșiei satului au fost alese de Costea Chirilovici, pîrcălabul de Hotin, și de Ion Căpitanul оn 1772, cînd asupra moșiei acestui sat pretindeau mai mulți boieri străini de sat. Oricum, la această perioadă de timp existența satului nu mai
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
se mai întîlnește: iepurele, țistarul, hîrciogul, cîrtița etc. și respectiv : pițigoiul, graurul, vrabia, sticletele etc. Bogată este lumea acvatică din bazinul rîului Prut: crap, caras, șalău, plătică, știucă etc. Zonei de stepă îi sînt caracteristice prezența reptilelor: șarpele cu abdomen galben, șarpele de casă, vipera de stepă etc. Animalele se vînează în catități mici: iepurii, gîștele, rațele sălbatice. Pentru acest teritoriu este caracteristic prezența solurilor de ciornoziom, care conțin o cantitate mică de humus, însă necătîn la aceasta ele sînt cele
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
și 26 grade 22 longitudine. Două șosele leagă târgușorul Gura-Galbenă cu Cubea și Chișinău, fapte menționate de Zamfir Arbore în "Dicționarul geografic al Basarabiei", București 1904. Tot din "Dicționarul geografic al Basarabiei", aflăm că acest sat este așezat în valea Galbenă, vale în județul Chișinău cu lungime 28 km., care începe la est de satul Lohanesti și continuă spre sud-est până aproape de satul Bisani, direcționează spre est și menține această traiectorie până în valea Cunducului, în care se deschide în stânga la târgușorul
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
14 septembrie 1621 în timpul domniei voievodului Iliaș. S-a păstrat un zapis al marilor boieri de la Curtea Domnească, prin care Ionașcu Negruță, feciorul lui Negruță bătrânul, vinde o jumătate de moșie din satul Mereșeni lui Enache postelnicul cu 30 de galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui privilegiu le-a pierdut din cauza tătarilor, când a venit Ștefan Tomșa la domnie". Domnitorul Radu Mihnea confirma această cumpărătură la 25 martie 1624. Arhivele au păstrat și alte hrisoave
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
stepă, tei, corn, păr, vișin magalebn, carpen. Din arbuști se întîlnesc: drăcila, păducelul, scumpia, măceșul, porumbarul, mura. Plantațiile artificiale de salcîm sînt întîlnite îndeosebi deasupra dealului. În adîncimile din pante predomină frasinul, teiul, iar mai aproape de rîu - salcia albă, salcia galbenă. Din plante se întîlnește urzica, leunurul (leunurus cardiaca). Printre crăpăturile din piatră atîrnă feriga, în caverne se formează pernuțe de mușchi, iar porțiunile deschise ale pietrelor sînt împodobite cu diferiți licheni. În lunca rîulețului, mai aproape de sat, putem întîlni coada
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
D. Ciolpan, Gheorghe Vîrnav și Corneliu. S-au păstrat 2 documente de la Vasile Voievod, domnul Moldovei, din 30 iulie 1645 și 9 iunie 1650 prin care se confirma stăpînirea lui Todorașcu Vartic asupra moșiei satului Alcedar, cumpărată cu 150 de galbeni. Din porunca lui Gheorghe Ghica Voievod, diacul Antohie Lută vine în Alcedarla rugămintea căpitanului Vasile Sava, a căpitanului Ion, feciorul Oprei, și a lui Vasile, feciorul Oprei, în ziua de 28 septembrie 1765 și întocmește o mărturie hotarnică care-i
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Produsele obținute din aceste îndeletniciri au format baza alimentării locuitorilor de la sate. Particularitățile alimentației depindeau de gospodăria auxiliară, care asigura familia țărănească cu principalele produse. Prin urmare culturile cerealiere (grîul, secara, mălaiul, porumbul), leguminoasele (fasole, mazăre), cucurbitaceele (pepeni verzi, pepeni galbeni, dovleci), legumele (varză, ceapă, ridiche, usturoi, cartofi, ardei), fructele (prune, pere, mere, caise) și, bineînțeles carnea și produsele lactate erau componente ale mîncării. Totuși alimentația țăranilor depindea și de anotimp. În fiecare sezon erau bucate specifice. De exemplu, printre bucatele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
implicat activ în cercetările profesorului. Elena a participat la expediția lui Vavilov organizată în sud-estul Rusie, în august 1920. După revenire, Nikolai Vavilov a început să scrie lucrarea "Culturile agricole din Sud-Est", pentru care Elena Barulina a redactat articolul "Pepenii galbeni din Sud-Est". Peste un timp, colaborarea s-a transformată într-o idilă. În 1926 N. Vavilov s-a căsătorit pentru a două oară cu Elena Barulina. Elena Barulina-Vavilov a devenit biolog, doctor în științe agricole. Elena i-a născut un
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
două în teacă, au o lungime de 15 cm, foarte rigide, ascuțite, verde întunecat spre negricios. Conurile ovoid conice sunt grupate câte 2 - 4, cu o lungime de până la 10 cm, fiind sesile sau scurt pedunculate; solzii au apofiza proeminentă, galbenă - cafenie, umbelicul este uneori prevăzut cu un ghimpe scurt, mai ales la solzii superiori. Semințele aripate sunt relativ grele și au până la 5-6 mm lungime. Maturația conurilor este bienală, cu o periodicitate a fructuficației de 2-3 ani. Lemnul său este
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
nocturnă. Mangustele au teritoriul lor, dar sunt excesiv teritoriale și tolerează alte animale, chiar și alte manguste. Marimea teritoriilor variază, adesea, în funcție de disponibilitatea hranei dar sunt de obicei marcate în punctele cheie cu ajutorul secreților glandelor anale. Mangustele sociale - mangusta pitică, galbenă, dungată și suricată trăiesc în grupuri bine organizate. Nu este neobișnuit ca toate cele trei tipuri de animale să fie întâlnite trăind în armonie pe același teritoriu întins, chiar dacă nu prea se bagă în seamă reciproc. Mangusta pitică și cea
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
de zile de la împerechere, iar mangusta cu dungi înguste la 105 zile. Familia Herpestidae cuprinde 33 specii incluse în 14 genuri: Genul "Atilax" - Mangustele de mlaștină Genul "Bdeogale" - Mangustele câini sau Mangustele karasa Genul "Crossarchus" - Kușimanii angolezi Genul "Cynictis" - Mangustele galbene Genul "Dologale" - Mangustele tropicale Genul "Galerella" - Mangustele africane Genul "Helogale" - Mangustele pitice Genul "Herpestes" - Mangustele sau Ihneumonii Genul "Ichneumia" - Mangustele cu coadă albă Genul "Liberiictis" - Kușimanii liberieni Genul "Mungos" - Mangustele dungate Genul "Paracynictis" - Mangustele lui Selous Genul "Rhynchogale" - Kafundii sau
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
de camere ale ei, era la acea vreme una din cele mai mari și mai frumoase din București. Dinicu Golescu a murit în 1830 iar moștenitorii săi au vândut casa statului, generalul Pavel Kiseleff aprobând în acest scop 10.000 galbeni. În palat s-a mutat Sfatul Administrativ (guvernul). În 1837, Casa Golescu a fost transformată în palat domnesc, lucrările fiind executate de Xavier Villacrosse care a păstrat arhitectura exterioară inițială precum și ornamentațiile exterioare cu basoreliefuri, frize și capiteluri, realizate în
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
marcat cu triuinghi albastru din drumul forestier până la Grota Buhui, apoi cu bandă roșie, în aval, prin Cheile Buhuiului până la Lacul Mărghitaș; Lăpușnicu Mare-cabana Cerbu a fost marcat cu bandă roșie; Lăpușnicu Mare - Podul Călugăra a fost marcat cu bandă galbenă. De asemenea, semnalăm construirea drumului forestier între Podul Beu și cantonul silvic Valea Beului.
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
său literar a fost povestirea "Der Bauer sucht einen Rechtsanwalt" (Țăranul caută un avocat), publicată în 1934 în revista Klingsor din Brașov. Au urmat povestirile "Die Straße neben dem Strom" (Strada de lângă cursul de apă) (1941); "Der gelbe Windhund" (Ogarul galben) (1944) și romanul "Wind in der Tenne" (Vânt pe arie) (1944). La inițiativa lui Erwin Neustädter, în anul 1942, lui Andreas Birkner i s-a decernat premiul revistei de propagadă nazistă "Volk im Osten - Zeitschrift des Südostens", fapt cunoscut opiniei
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
pentru următoarele decenii. Liderul mișcării revoluționare din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul" galben, alb și roșu al Republicii Cisalpine. Regentul regelui, prințul Carol Albert, în timp ce regele Carol Felix era plecat, a aprobat o nouă constituție pentru a liniști revoluționarii, dar când regele s-a întors el a dezaprobat constituția și a cerut ajutorul
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
ochiul liber ca o pată puțin luminoasă în jurul lui π Pup. Cu un binoclu roiul se rezolvă în stele. "Pi Puppis" constituie radiantul ploii de meteori Pi Puppide. ξ Puppis / Xi Puppis, cu denumirea tradițională "Asmidiske", este o stea supergigantă galbenă cu magnitudinea aparentă de 3,34. Se află la distanța de 1.348 de ani-lumină de Terra. Numele tradițional este foarte asemănător cu cel al unei stele vecine, "Aspidiske" (Iota Carinae), cu care nu trebuie să fie confundată. Pupa se
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
care nu mai conține factorii de coagulare este numit "ser sanguin" acesta se obține prin centrifugarea sângelui după coagulare.Serul conține 91 % apă, factori de creștere care nu sunt prezenți în plasmă, 7 % proteine, restul sunt electroliți și hormoni, culoarea galbenă a serului se datorează bilirubinei. Elementele figurate ale sângelui sunt eritrocitele, leucocitele și trombocitele. Prezintă variații de număr și formă în funcție de specie. Eritrocitele (numite și globulele roșii sau hematii) au rolul de a transporta oxigenul și dioxidul de carbon. Sunt
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]