17,002 matches
-
germanofilie, germanii îi atribuiau acțiuni în favoarea Antantei. O altă relație interesantă și tensionată a avut prințesa Bibescu cu Henry de Jouvenel, director al ziarului Le Matin, fostul soț al scriitoarei Colette. Nu a rezistat farmecului și puterii de seducție ale jurnalistului și diplomatului Henry, și-ar fi dorit căsătoria cu el, numai după căsătoria fiicei ei, Valentinne. Henry i-a propus Marthei să vină la Geneva, unde lucra la Națiunile Unite. Ea a refuzat, gândindu-se la bârfele răuvoitorilor și la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu el, numai după căsătoria fiicei ei, Valentinne. Henry i-a propus Marthei să vină la Geneva, unde lucra la Națiunile Unite. Ea a refuzat, gândindu-se la bârfele răuvoitorilor și la iminenta întâlnire cu amanta lui, Isabelle Comminges. Seducătorul jurnalist și diplomat a ajuns ministru al Instrucțiunii Publice în cabinetul Raymond Poincaré. Martha a suferit o intervenție chirurgicală ce nu-i va mai permite să aibă copii, a fost stresată din cauza venirii și plecării lui Henry. El a devenit Înalt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În locul cel sfânt, Ferit de-a lumii tină. Ca să rămână pururi Coline și ape sublime, Frumuseți peste fire, Îmbogăți-vom natura Cu a noastră simțire. [...]. Moll Flanders Daniel Defoe, Întâmplările fericite și nefericite ale vestitei Moll Flanders Romancier, pamfletar și jurnalist, negustor cu educație aleasă, călător pasionat, Daniel Defoe (1660- 1731) a publicat: Călătorie prin Marea Britanie, Jurnal din anul ciumei, Roxana, dar a devenit nemuritor cu Robinson Crusoe, lucrare publicată în anul 1719. Romanul Moll Flanders sau, cu titlul complet, Întâmplările
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tenebroasă, Țăranii, Verișoara Bette, Vărul Pons ș.a. Din monumentala Comedie umană face parte și romanul Strălucirea și suferințele curtezanelor, publicat în 1847, ce-l are în centru pe Lucien Chardon de Rubempré, un tânăr inteliget, fermecător, seducător, dandy superficial, poet, jurnalist, un ambițios ghinionist cu structură vicioasă, un geniu neisprăvit, care eșuează în dorința lui de a ajunge în lumea aristocratică a Parisului și care, doborât de eșec, încearcă să se sinucidă. Îl salvează Herrera (Vautrin, Jacques Collin, un ocnaș evadat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ludovic-Napoleon, adus pe tron în 1851, printr-o lovitură de stat), complexat de faptul că este fiul nelegitim al contelui de Gabbary, erou militar din armata lui Napoleon. Sfătuită de prietenul ei, cunoscut în atelierul lui Manet, André de Montpellier, jurnalist și autor al unor articole despre evenimentele mondene, a acceptat să răspundă dorinței ducelui de Lyon. Acesta era prieten al compozitorului Jacques Offenbach, colecționar al operelor de artă, și dorea cu ardoare s-o cunoască. Victorine și-a calculat o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
printre care și Liubka, au hoinărit vagaboande pentru a-și câștiga existența. Chera Duduca Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi Nicolae Filimon (1819-1865) s-a remarcat în lumea artistică românească în calitate de muzician și de critic muzical, în lumea literară ca jurnalist, culegător și prelucrător de basme și, în mod special, ca scriitor talentat, fiind autorul unor nuvele romantice, realist-satirice și al cunoscutului roman Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu bărbații; flirta cu nonșalanță, știa că, în zorii iubirii, bărbatul divinizează femeia, dar la amiază, bărbatul ajunge s-o disprețuiască. Frumoasa Yoko, la nouăsprezece ani, era conștientă că atrage bărbații, dar, orgolioasă, își sfida admiratorii. A atras-o tânărul jurnalist Kibo ce se afirmase în zonele de conflict militar. S-au îndrăgostit și s-au căsătorit numai că, în perioada conviețuirii, Yoko i-a descoperit și i-a amplificat defectele soțului ei, a deranjat-o inactivitatea lui, faptul că din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Foscari. Bucino îl repezea de multe ori, dar Fiammeta îl primea, îi oferea bucuria întâlnirii, își crea sieși bucuria întâlnirii și conversației cu el. Delgadina Gabriel Garcia Marquez, Povestea târfelor mele triste Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (n. 1927), fost jurnalist, scenarist și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele i-a fost inspirată scriitorului columbian de lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a oferit în dar o noapte de dragoste cu o adolescentă fecioară, s-a onorat cu o noapte libertină. (Un asemenea dar și-a făcut și Ninon de Lenclos care la 80 de ani a răspuns
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dragoste cu o adolescentă fecioară, s-a onorat cu o noapte libertină. (Un asemenea dar și-a făcut și Ninon de Lenclos care la 80 de ani a răspuns iubirii unui tânăr abate iezuit). Prin Rosa Cabarcas, patroana unui bordel, jurnalistul vârstnic a cunoscut-o pe Delgadina. Și-a rezervat plăcerea de a o privi adormită, goală și neajutorată. S-a așezat s-o contemple pe marginea patului, subjugat de vraja celor cinci simțuri... i-a vegheat somnul. A trăit miracolul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați... În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea lui de spirit: de culoarea apei, dimineața la trezire, de culoarea siropului, când râdea, de culoarea focului, când se supăra. Jurnalistul, alias autorul, aflase că va fi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea lui de spirit: de culoarea apei, dimineața la trezire, de culoarea siropului, când râdea, de culoarea focului, când se supăra. Jurnalistul, alias autorul, aflase că va fi ziua ei, că va împlini șaptesprezece ani și i se sugerase că-i poate face cadou o bicicletă cu care să se poată deplasa mai ușor la locul de muncă, cosea nasturi într-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Arhivele Statului, șef al secției istorice și a așezămintelor publice și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un deceniu se manifestă ca jurnalist, memorialist, folclorist, nuvelist și, în mod deosebit, ca romancier. Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, publicat în „Revista română” a lui A. I. Odobescu în 1862-1863 și în volum în 1863, se instituie ca un moment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
unele perioade istorice; pentru simbolismul luminii și mai ales al focului, care a dus la considerarea credincioșilor ca „adoratori ai focului”; pentru obiceiul funerar caracteristic de a expune cadavrele pe așa-numitele „turnuri ale liniștii” (dakhma: numite astfel de un jurnalist englez), cu scopul de oferi păsărilor răpitoare carnea și umorile lor. În realitate, toate aceste precepte și obiceiuri - exceptând parțial căsătoria consangvină, legată de o anumită evoluție istorică (cf. infra, subcapitolul 3.3) - Își au originea Într-o tradiție doctrinară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care le regăsim astăzi în romanul modern nu înseamnă sub nici o formă că Biblia este un roman. Înseamnă doar că modul de a scrie al autorilor biblici este mai apropiat de cel al romancierilor moderni decât cel al cronicarilor, jurnaliștilor și corespondenților televiziunilor noastre. În cuvinte simple, această constatare se referă numai la forma povestirilor biblice, și nu implică o judecată asupra conținutului lor. 3. Istoriografia modernă Care este atunci diferența dintre istorie, așa cum o înțelegem noi astăzi, și povestirile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Apostrof”, „Teatrul azi”, „Scena”. Editorial, a făcut primul pas în 1983, cu Dramaturgia între clipă și durată. A fost distins cu Premiul Criticii acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (1993) și cu diploma „Senior al profesiei” din partea Asociației Jurnaliștilor de Turism (1994). Adevăratul debut al lui F. trebuie considerată contribuția, esențială, la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), din al cărui colectiv de coordonare și revizie a făcut parte. Cartea l-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
, Virgil (pseudonim al lui Virgil Untaru; 16.VIII.1920, Lădești, j. Vâlcea - 28.IX.2006, Paris), critic literar, poet, eseist, jurnalist și editor. Este fiul Mariei (n. Neagoie) și al lui Dumitru Untaru, țărani. Învață la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea și își ia bacalaureatul, în 1939, la Liceul „Spiru Haret” din București. Este licențiat al Facultății de Litere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele articulează o polifonie de voci. Evoluând ca eseist, jurnalist, traducător și poet, autorul trece fără crispări de la un registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
, George (10.II.1900, Crăguești, j. Mehedinți - 1.V.1967, Freising, Germania), jurnalist, prozator și eseist. Este fiul unui învățător. Își începe învățătura în satul natal, apoi urmează Liceul „Traian” din Turnu Severin. Colaborator apropiat al lui Nae Ionescu la „Cuvântul”, director al revistei de teologie „Predania”, R. se distinge ca un incisiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
în iunie 1962) îi marchează biografia din refugiu pe întreaga ei durată, ceea ce dovedește cât de necesară i-a fost tribuna presei. Editorialele din „Cuvântul în exil” sunt tipărite atât în germană, cât și în engleză, demonstrând nu numai capacitatea jurnalistului de a se mișca în spații lingvistice ample, ci și convingerea că problematica românească reprezenta în acel moment o obligație europeană de salvare a umanității în fața agresiunii comuniste. De altfel, Stâlpii de foc, articol cu care „Țara” își deschidea, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
purtătorul său de cuvînt, "Neamul românesc", colaboratorii discutau adeseori despre faptul că jurnalistica este o profesie sau o vocație; Iorga nu accepta să judece evenimentele "fără teamă sau părtinire". Niciodată indiferent față de subiectele de care se ocupa, rolul său de jurnalist le-a pus adesea în umbră pe cele de istoric și de intelectual de renume internațional și chiar pe cel de politician. Afirmațiile lui categorice, patosul contrazicerilor sale, tunîndu-și incomparabilele anateme, toate acestea aveau răsunet. Iorga a fost rareori sceptic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față de interesele României (așa cum le vedea el) în cadrul naționalismului său cultural. Există mari diferențe între opiniile exprimate de Iorga ca istoric sau chiar în jurnalul său, Memorii, (șapte volume) și articolele pe care le-a scris despre aceleași subiecte ca jurnalist politic. Și mai mari sînt diferențele dintre scrierile istorice și opiniile sale asupra acelorași subiecte, exprimate prin viu grai față de familie sau față de asociații săi. Mai tîrziu, Iorga a vrut să se adreseze unor categorii mai largi din România. A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi dat dovadă de o intensitate egală timp de treizeci de ani, n-ar fi fost nimic altceva decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de carte 69. Dar Iorga nu era un jurnalist obișnuit; viziunea istoricului i-a modelat articolele, iar argumentele istorice i-au susținut observațiile politice. Folosea titluri paradoxale pentru a-și scoate în evidență mesajul: Dictaturi și dictaturi, Teatre și teatre, Führer și Verführer, Democrație și democrație, Propagandă și propagandă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
partizanii cu stare ai lui Iorga; Titus Enacovici (din Botoșani) a contribuit cu cea mai mare sumă, cerînd să rămînă anonim pentru a nu da apă la moară celor din "cercul intim" al lui Iorga. Șeicaru a angajat poeți și jurnaliști. Tirajul a urcat imediat la 2 000 de exemplare. A apărut un singur incident: G. Vlădescu-Răcoasa, care a sesizat implicarea "cercului intim", l-a atacat violent pe unul dontre editori. Reacția lui Șeicaru a fost promptă: l-a concediat. La
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga se adăugau conceptele lui sămănătoriste. Era o declarație de credință socială, politică și națională de care "nu s-a dezis niciodată tot restul vieții". Toate acestea au dus în politică la o atitudine pe care picantul și competentul jurnalist al scenei bucureștene, Șeicaru, o numea "fantezistele zigzaguri excentrice ale atitudinilor fanteziste, extravagante și capricioase ale lui Iorga" (Zigzagul fantezist al atitudinilor lui fanteziste)32. Iorga nu înțelegea că pentru a canaliza sprijinul generației tranșeelor (sau orice sprijin potențial) era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]