18,601 matches
-
malul Begheiului, Vechiul pod, Case pe malul apei la Margina, Deal cu copaci etc.). În zona Banatului el a deschis calea impresioniștilor plein air-iști de formație franceză. Autorul „Lagunelor” și al peisajelor citadine s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Károly Endre etc.). Abandonarea
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
care accepta reformele și deschiderea, parcurgea astfel o a doua etapă, plein air-istă, mai liberă, mai colorată a creației sale. Catul Bogdan - peisagistul liric, autorul portretelor ce amintesc patina vremurilor renascentiste, Anastasie Demian - pastelistul sensibil al portretelor de copii și maestru al graficii legată de tradițiile bizantine, Aurel Ciupe - autorul peisajelor de toamnă bănățeană, al luminilor strălucitoare rătăcite prin țesăturile populare ale naturilor statice... sunt câțiva dintre tinerii dascăli ai noii instituții care dialoghează, provoacă sau temperează studenții de vârste apropiate
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
în epoca din pragul barocului italian. Opus acestor tendințe, Agostino Caracci, unul dintre întemeietorii Academiei degli Incaminati, fondată în 1585, în semn de protest împotriva picturii manieriste, abordează desenul după model, riguroasa construcție compozițională orientându-se și spre studiul marilor maeștri ai picturii italiene. „Hercule torcând”, lucrare care îi este atribuită, anunță prin compoziția desfășurată în diagonală, prin efectele de lumină direcționată, prin deschiderea de cadru, elemente novatoare ale barocului. Ecouri ale acestui stil sunt remarcate și în pictura lui Baldi
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
de doctor al universității. În timpul acestor drumuri între Paris și Köln îl întâlnește pe Toma din Aquino printre elevii săi. Toma era încă tânăr și taciturn, dar Albert îi recunoaște geniul și îi prezice viitorul măreț. Toma și-a însoțit maestrul la Paris în 1245, s-a întors împreună cu el la Köln, în 1248, unde Albert fusese însărcinat să conducă noul Studium Generale. În 1254 Albert este ales în fruntea Ordinului dominican în Germania. Călătorește la Roma în 1256, pentru a
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
se vor confrunta Albert și Toma din Aquino, elevul său, este prin urmare cea a raportului dintre filosofia aristotelică și religia creștină. Dacă pentru Albert nu este încă destul de clar ce înseamnă filosofie aristotelică, Toma, bazându-se mult pe ajutorul maestrului său, va putea asimila aristotelismul într-o formă mult mai limpede. Despre destin Încercând să recupereze și să asume ceea ce el considera a fi un Peripatetism integral, Albert a trebuit să accepte interpretările arabe ale textelor aristotelice ca făcând parte
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
devotat, chiar preferat de către Plotin, știindu-se că depășea în luciditate și stil pe toți ceilalți elevi. El avea să fie și editorul Enneadelor și autorul unei biografii a lui Plotin („Viața lui Plotin”), în care accentuează calitățile spirituale ale maestrului său, comparabile cu cele ale lui Pitagora. A mai scris un tratat Împotriva creștinilor, din care nu s-au păstrat decât fragmente scurte, un text de interpretări alegorice ale miturilor vechi (De Antro Nympharum), o carte de sentințe (Aphormai), de
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
universaliilor. În traducerea lui Boethius, această lucrare va fi utilizată mult la începutul Evului Mediu, contribuind decisiv la apariția Scolasticii. Iamblichos s-a născut în Siria, devenind elevul lui Porfir în Italia. Se spune că era mai puțin talentat decât maestrul său în arta expunerii, dar îl depășea în forța comprehensivă. A modificat profund doctrina metafizică neoplatonică. Lucrările sale poartă titlul generic de „Compendiu al doctrinelor pitagoreice”. El accentuează și mai mult decât Porfir caracterul magic și teurgic al doctrinei salvării
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
acel „Străin” din vârful ierarhiei tuturor dumnezeilor oricărei religii existente. Există așadar o ierarhie cerească ce include toate ființele spirituale și toate identitățile divine, toți „Dumnezeii” în care cred reprezentanții religiilor existente. Structura acestei ierarhii era imaginată diferit de fiecare maestru sau sectă gnostică, fiind dificil de descris într-un mod sintetic. Nu puțini au fost chiar creștinii care, fiind corupti de diverse invataturi eretice care se infiltrau agresiv in randurile Bisericii, s-au angajat în căutarea unei cunoașteri ("gnôsis") aparent
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
animația generației Gopo și cu scurtmetrajele de animație realizate de tinerii animatori români. "Mentalitatea actuală a junimii din "animație" li se datorează cu vârf și îndesat și domnilor actuali "profesori" de animație de pe la UNATC și Grigorescu... îi știți dumneavoastră... Mari maeștri în „teorii” și „analize plastice” vorbite, dar cu filmografii și experiențe practice microscopice", precizează animatorul Valentin Eliseu pentru animationmagazine.eu.
Filmul românesc de animație () [Corola-website/Science/303452_a_304781]
-
se extinde la noua clasă a comerțului și între secolele XIV-XVI, chiar și printre samurai. Aceștia din urmă erau educați în spiritul ceremoniei ceaiului cu aceeași seriozitate cu care se pregăteau pentru artele marțiale. Chanoyu a fost completat de marele maestru Soueki (în japoneză 千利休, Sen no Rikyu), cel care i-a conferit un caracter specific japonez, perfecționându-l până la artă, formă în care se găsește în zilele noastre. Numele de "chanoyu" este cunoscut ca având semnificația de „ceremonia japoneză a
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
un singur lucru o singură dată. Orice mic efort al minții noastre trebuie să se concentreze spre singura acțiune a momentului și spre nimic altceva. Un mod de a învăța să respectăm acestea sunt principiile fundamentale ale ceremoniei expuse de maestrul Sen no Rikyu (1522-1591), în patru cuvinte simple: 和敬清寂 "Armonia" trebuie să fie creată între persoane, între obiecte, între persoane și obiecte. Ordinea și dispoziția obiectelor într-un anumit fel creează armonia: ochiul și implicit mintea primesc o senzație liniștitoare
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
sunt învățate cu corpul și nu cu creierul. Toate artele tradiționale - servitul ceaiului, caligrafia, ikebana, artele marțiale etc. - au fost la început predate din generație în generație fără ajutorul manualelor. Până în secolul al VII-lea, ceremonia ceaiului se transmitea de la maestru la discipol și fiecare era liber să desfășoare ceremonia în stilul propriu. Când clanul Tokugawa ajunge la putere, se instaurează ca formă de respect, statutul privilegiat al "maestrului de ceai". Sen Sotan (1578-1658), nepot al maestrului Sen no Rikyu a
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
ajutorul manualelor. Până în secolul al VII-lea, ceremonia ceaiului se transmitea de la maestru la discipol și fiecare era liber să desfășoare ceremonia în stilul propriu. Când clanul Tokugawa ajunge la putere, se instaurează ca formă de respect, statutul privilegiat al "maestrului de ceai". Sen Sotan (1578-1658), nepot al maestrului Sen no Rikyu a fost primul care a formulat principiul unei forme de studiu în școală, a ceremoniei ceaiului. Legenda spune că înainte de moarte, Sen Sotan, și-a împărțit proprietățile celor trei
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
ceaiului se transmitea de la maestru la discipol și fiecare era liber să desfășoare ceremonia în stilul propriu. Când clanul Tokugawa ajunge la putere, se instaurează ca formă de respect, statutul privilegiat al "maestrului de ceai". Sen Sotan (1578-1658), nepot al maestrului Sen no Rikyu a fost primul care a formulat principiul unei forme de studiu în școală, a ceremoniei ceaiului. Legenda spune că înainte de moarte, Sen Sotan, și-a împărțit proprietățile celor trei fii ai săi iar aceste proprietăți aveau să
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
școli au evoluat în timp până în zilele noastre, fiecare cu ritualurile ei prestabilite, având ca punct de sprijin tradiția transmisă de succesorii lui Sotan si Rikyu. Diploma pentru care cei care studiază în aceste școli este înmânată doar de marele maestru ("Iemoto"). În prezent școala Urasenke este cea mai frecventată mai ales în afara Japoniei, iar maestrul în viață al acestei școli este Soshitsu Sen XV. În Omotosenke se practică ceremonia tradițională la care pot asista vizitatori non-japonezi. Mushanokojisenke reprezintă o școală
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
punct de sprijin tradiția transmisă de succesorii lui Sotan si Rikyu. Diploma pentru care cei care studiază în aceste școli este înmânată doar de marele maestru ("Iemoto"). În prezent școala Urasenke este cea mai frecventată mai ales în afara Japoniei, iar maestrul în viață al acestei școli este Soshitsu Sen XV. În Omotosenke se practică ceremonia tradițională la care pot asista vizitatori non-japonezi. Mushanokojisenke reprezintă o școală a ceaiului ermetică, accesibilă doar maeștrilor ceaiului și celor aleși de aceștia. Toate școlile, deși
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
este cea mai frecventată mai ales în afara Japoniei, iar maestrul în viață al acestei școli este Soshitsu Sen XV. În Omotosenke se practică ceremonia tradițională la care pot asista vizitatori non-japonezi. Mushanokojisenke reprezintă o școală a ceaiului ermetică, accesibilă doar maeștrilor ceaiului și celor aleși de aceștia. Toate școlile, deși au modalități diverse de predare și sunt structurate diferit, au un scop comun: ceremonia ceaiului presupune prepararea și servirea ceaiului de către gazdă invitaților. Ceremonia ceaiului reflectă artă, este o trăire rafinată
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
nu include nici actori, nici spectatori, ci doar ființe, lucruri ce acționează împreună, unul pentru celălalt, cu scopul de a crea o clipă de perfectă armonie. Unul dintre filmele cele mai cunoscute ce tratează acest domeniu este filmul "Moartea unui maestru al ceaiului" (1989), al regizorului japonez Kei Kumai, premiat cu „Leul de Aur” la Festivalul de film de la Veneția. Subiectul filmului este centrat pe figura marelui maestru Sen Rikyu (interpretat de Toshiro Mifune). Un discipol al marelui maestru decide de
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
dintre filmele cele mai cunoscute ce tratează acest domeniu este filmul "Moartea unui maestru al ceaiului" (1989), al regizorului japonez Kei Kumai, premiat cu „Leul de Aur” la Festivalul de film de la Veneția. Subiectul filmului este centrat pe figura marelui maestru Sen Rikyu (interpretat de Toshiro Mifune). Un discipol al marelui maestru decide de a cerceta motivele care l-au împins pe Rikyu la sinucidere și depășind unele obstacole descoperă un dezacord între împăratul Toyotomi Hideyoshi și maestru, privind câteva uzanțe
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
Moartea unui maestru al ceaiului" (1989), al regizorului japonez Kei Kumai, premiat cu „Leul de Aur” la Festivalul de film de la Veneția. Subiectul filmului este centrat pe figura marelui maestru Sen Rikyu (interpretat de Toshiro Mifune). Un discipol al marelui maestru decide de a cerceta motivele care l-au împins pe Rikyu la sinucidere și depășind unele obstacole descoperă un dezacord între împăratul Toyotomi Hideyoshi și maestru, privind câteva uzanțe ale ceremoniei. Neavând puterea de a-și contrazice propriul suveran, Rikyu
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
pe figura marelui maestru Sen Rikyu (interpretat de Toshiro Mifune). Un discipol al marelui maestru decide de a cerceta motivele care l-au împins pe Rikyu la sinucidere și depășind unele obstacole descoperă un dezacord între împăratul Toyotomi Hideyoshi și maestru, privind câteva uzanțe ale ceremoniei. Neavând puterea de a-și contrazice propriul suveran, Rikyu decide să-și ia viața, în 1591, pentru a-și păstra onoarea și pentru a crea remușcări împăratului. Filmul este bine interpretat și plin de flash
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
bine interpretat și plin de flash-uri ce ilustrează minuțios fazele "chanoyu". Chiar dacă nu foarte apreciat de spectatorul obișnuit ce nu va putea înțelege perfecțiunea mișcărilor actorilor, pauzele impuse de ritualul ceremoniei, privirea și momentele de liniște, filmul " Moartea unui maestru al ceaiului" rămâne un film remarcabil pentru genul său.
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
Din 1956 - participă la toate expozițiile de Artă Plastică din Moldova și la cele organizate cu prilejul zilelor culturii moldovenești la Moscova, Tallinn, Riga, Baku, Tașkent, Erevan, Odesa, Lvov, Cernăuți, Minsk Tabere de creație: 1960 - Ordinul "Insigna de Onoare" 1978 - Maestru Emerit al Artei din Moldova 1989 - Artist Plastic al Poporului 1998 - Ordinul Republicii Lucrări în colecții publice Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Bulgaria Lucrări în colecții particulare Moldova, România, Rusia, Belarus, Bulgaria, Japonia, Israel, SUA, Canada, Grecia, Italia, Belgia, Germania, Polonia
Mihai Petric () [Corola-website/Science/299988_a_301317]
-
marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice, ce-a de-a doua − reflectă experimentele coloritului decorativ (1960-1975), ultima reprezintă un interes sporit al maestrului pentru materiale noi și colaj, concomitent, se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează "„Femeie cu broboadă galbenă”" (1956), "„Portretul lui Gh. Dimitriu”", "„Natură statică cu pești”" și "„Țăran cu
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
concomitent, se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează "„Femeie cu broboadă galbenă”" (1956), "„Portretul lui Gh. Dimitriu”", "„Natură statică cu pești”" și "„Țăran cu pălărie”" (1957). După 1960 pictura maestrului este marcată de un decorativism sonor, declarat de către ideologii timpului "„ca influențe formaliste, burgheze”", interzicînd expunerea lor în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi pânzele „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" (1959-1960), "„Recruții”" (1965) și tripticul "„Istoria unei vieți”" constituie „fondul de aur” al artei naționale
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]