18,636 matches
-
de fapt, doar un clopot de lut (fără ecou, deci) și ochiul tău gol, poate nepăsător la ce se întâmplă, dar având, totuși, grijă să reaprinzi literă cu literă / numele cu care ne chemi, zbaterea e forma de căutare a rostului omului pe pământ. Volumul este traversat de mai multe laitmotive, exprimând obsesii ale eului creator. Unul dintre ele, care se impune de la început, este cel al literelor, sugerând dorința creatorului de a-și face cunoscută efervescența gândurilor, copleșind toată ființa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai mult supraviețuiește decât trăiește. Ea alternează stările de blazare cu cele de exaltare, o apăsătoare labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
terenuri frumos cultivate și așezări cochete. Pe suprafețe întinse se lăfăie la înălțimi amețitoare centrale eoliene. Frumos, foarte frumos! Exemplu de ce poate face mâna omului: nu numai să distrugă ca la noi, ci să și creeze. De fapt, acesta este rostul omului pe pământ: să creeze, să înfrumusețeze, să lumineze tot ce e în el și în jurul său. După-amiază ajungem la granița cu Austria. Aici un incident urât. Nu aveam în mașină scaun de ridicat copilul pentru a-l putea lega
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
probleme financiare pentru că atât mi-a spus: „Parcă suntem blestemați”. Eu cred că nu sunteți blestemați și mai cred că mama vă ocrotește foarte mult, dar voi nu știți să cereți și nici să acceptați ajutorul de sus. Orgoliul fără rost, mândria prost înțeleasă nu fac casă bună cu echilibrul și înțelepciunea, cu Iubirea și Lumina. Voi nu știți să spuneți „Mulțumesc Doamne!”, la voi în casă este invocat aproape la orice frază întunecatul, în loc să invocați Lumina; voi nu știți să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dimineața, alături, a putut vedea frați și surori răsărind printre petece de nea. Răsunau clopoțeii lor în poiană, Babă larnă, moș Omăt, hai să ne jucam de-a prinselea! Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât iarna, vădindu-și rostul său pe lume: acela de a fi cea dintâi floare care să bucure omul. Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: iarna în puterea ei vădindu-și rostul omături s-a dovedit 2.Introduceți în enunțuri ortogramele întâlnite
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-a dovedit ghiocelul mai tare decât iarna, vădindu-și rostul său pe lume: acela de a fi cea dintâi floare care să bucure omul. Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: iarna în puterea ei vădindu-și rostul omături s-a dovedit 2.Introduceți în enunțuri ortogramele întâlnite în text. 3.Povestiți textul. Mărtișorul (legendă populară) „Demult, prea demult, când soarele cu mândru chip de tânăr cobora la horă-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
când pleoapele-s lăsate, Calde încă, peste vis, Le prefiră toate, toate, Fiecare cum i-a zis... Ghiocelul vrea în crâng, Sau la margine de drum, Când căsuțele se strâng Una-n alta și scot fum... Toporașii, pe oriunde E rost și de-o buturugă, Mai puțin în sobă, unde Basme vreascurile-ndrugă... Mai încolo, vrea zambila, Lângă școala din oraș, Cu rochița ei, copila, Toată numai volănaș... O narcisă mlădioasă, Într-o curte, vrea, la soare, Lumea bună s-o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate. Buburuza s-a întristat: — Ce mică și neînsemnată sunt. Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu mă bagă în seamă! Zicând acestea și-a desfăcut larg aripile lasându-le purtate de-o boare de vânt. Așa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mâna unui copil care se juca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a mângâiat cu drag stropul roșu care îi înflorea palma. Apoi a suflat încetișor asupra-i. — Hai du-te, buburuzo! Încălzește-te la soare! S-a bucurat buburuza. A înțeles că, mică și neînsemnată cum e, are și ea un rost pe lumea asta. E cea dintâi gâză care se arată primăvara. E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasă. Cerințe: 1.Citiți textul și împărțiți-l pe fragmente. Scrieți ideile principale 2. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Treceți textul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sale neomenești. Clăcașii de pân’atunci, dezrobiți de apăsarea unui singur om, se uniră și începură să muncească folosindu-se ei acum de rodul muncii lor. Iar feciorul Împăratului Negură, nemaiavând ce face, și trebuind să aibă și el un rost pe acest pământ se duse la marginea pădurii, unde trăia cu baba lui pândarul ce-l scăpase când era cerb, și-l rugă să-l primească în coliba lui, ca odinioară, și să-l folosească și pe el la gospodărie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
alte forme va deveni flori albe și pururi nestinse. Frământările și durerile pământești vor înceta! Camarazilor mei: „Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost, Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, Noi am slujit vecia neamului și-un rost Pe fruntea țării pus-am aurori.” „Adu-ți aminte, Doamne, de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i și odihnește-i în pace. Celor vii dă-le tărie și biruință asupra potrivnicilor, ca România legionară să înflorească
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară pe acest pământ sunt fulgerări scurte drapate cu bucurii și pătimiri, căderi și înălțări, înfrângeri și biruinți, și aceasta depinde de cum îți interpretezi rostul tău, departe de Dumezeu, sau în slujba Sa și a iubirii aproapelui, îmbrăcat în giulgiul muncii și veșnicei dăruiri, cu sufletul urcând și trupul coborând. Am plecat cu sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
drumul și nu s au supus temutului Conducător. Frățiile de Cruce sunt mugurii roditori și vor înflori veșnic, asigurând continuitatea și tinerețea Mișcării legionare. Crescuți în Duhul Creștin și dragostea de Neam, Frații de Cruce își vor găsi în Legiune rostul vieții omului, căutat de tot muritorul. Constantin Popovici, departe gândul lui de a se considera mai bun decât Frații, a fost secretarul unității „C”, confirmat de faptele sale. Urmărit de Siguranța Statului, „copoii” au reușit să aresteze un lot de peste
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt singura lor aspirație și nu mai văd scopul suferinței, esență divină a rostului omului în viață, care aduce pace și mântuire pentru care trebuie să militeze tot omul generos și devotat unui ideal. „Cea mai dureroasă rană este aceea făcută de mâna unui prieten.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Dar minciuna și răutatea forfotesc în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dureros că aceste acte de injustiție împotriva legionarilor le fac mulți români. Ei sunt niște renegați și o fac din interese meschine, slugarnici, conștienți sau inconștienți, ceea ce înseamnă vânzare și trădare. Chinul necurmat continuă și azi. Omul e departe de rostul său. Legionarii sunt românofili. De aceea, trădarea de neam pentru legionari este actul cel mai reprobabil și nu putem da altă replică decât lupta și moartea noastră pe care noi nu le-am ocolit niciodată și nu vom putea tăcea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
silit să constat cât de puțin valorez. Încerc să mă împotrivesc, să nu las răul din mine să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu o vitalitate agresivă, care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cazul. Acum, încerc să accept că sfârșitul poate dura câteva clipe. O înțepătură fulgerătoare în piept, în dreptul inimii, cum am simțit adineauri stând întins în pat, pe întuneric, și, dacă nitroglicerina nu-și face efectul, totul s-a terminat. Ce rost ar avea să mă mint? Sunt un mecanism șubrezit, uzat. Înțelept ar fi să mă obișnuiesc cu acest gând, să am bagajele făcute și, dacă se poate, să rămân calm. Mai greu e să mă împac cu stările în care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă dogită. Primăria angajase un bărbat, ușor handicapat, care n-avea un alt rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și să anunțe ce trebuia adus la cunoștința tuturor. El ținea loc de ziar, de aparat de radio, de Monitor oficial. Colinda, conștiincios, toate ulițele cu mersul lui stânjenit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se plângă niciodată de ceva. Tot ce se întîmpla era, în logica ei, hotărât de Dumnezeu. Nu lipsea în nici o duminică de la biserică și respecta cu sfințenie toate rânduielile creștinești, încît, probabil, găsea că nici revoltele, nici lamentațiile n-aveau rost. Înainte de a se culca, bătea în fiecare seară o sută de mătănii, iar dacă tata, care citea în pat, ridica ochelarii de pe nas, pe la a cincizecea mătanie, zicîndu-i ironic (deși era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlți pentru a privi cum se duce viața. Important e să nu irosești "posibilul" înainte ca misterul hidos al morții să te înghită și pe tine. Ce rost are să-ți amintești în fața unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînțeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau pe tabloul unde tata despica văzduhul cu sabia scoasă din teacă. Pe timp de iarnă, "salonul" juca rol nu numai de dormitor, ci și de bibliotecă. Tata avea timp, în sfârșit, să citească în voie. Nu știu de unde făcea rost de cărți, de la preoți și de la învățători probabil, dar apărea mereu cu o altă carte sub braț. Ziua, întrerupea lectura numai pentru a pune fan în iesle vacilor și unei bivolițe, pentru a râni în grajd ori pentru a tăia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]