17,957 matches
-
Marie, își pierde controlul. Pe palierul unei anticamere, își reînnoiește declarațiile de dragoste pătimașă. O prinde în brațe și o strânge cu putere. Marie e fericită să-l simtă "tot un tremur". Nu îndrăznește să facă vreo mișcare ori să rostească vreun cuvânt, de teamă să nu spulbere vraja momentului. În acel moment, Pietro, cu simțurile înnebunite, depășește granițele gesturilor pe care fata e dispusă să i le tolereze. "Bărbatul acesta, Dumnezeule mare, strigă Maria, m-a strâns și mai tare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tremurând că nu era cu totul stăpână pe sine, că ceva începuse să alunece în ea, făcând-o să perceapă totul în jur în lumina simțurilor, ca și cum ar fi fost atinsă de fierbințeală". "Noapte bună, noapte bună, pe mâine dimineață", rosti ea grăbit, încercând să fugă. Vrea să scape, dar baronul n-o lasă să plece. Cu o "blajină violență", îi prinde mâna pe care ea i-o întinsese în semn de rămas-bun și o sărută, "nu o dată, cum spune regula
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simți măcar un strop. Când vine vorba de flirt, fiecare dintre adversari își închipuie că-l înșeală pe celălalt, fără să-și dea seama că el e cel înșelat; face haz în sinea sa de cuvintele dulci pe care le rostește, dar nu pricepe ironia celor pe care le aude"62. În ochii moraliștilor, flirtul întruchipează seducția în ceea ce are aceasta mai înșelător, mai perfid, mai diabolic. Seducția așa cum este reprezentată în tradiția creștină încă din Evul Mediu: falsă și dăunătoare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
diavolițelor și drăcușorilor, de-abia stingheriți de câte un înger care traversează când și când scena, în vârful picioarelor, parcă. În fundal, trăncănesc și "cotcodăcesc" o sumedenie de "destrăbălate nerușinate", care vorbesc cu bărbații care le însoțesc "ca la tavernă", rostind cuvinte "grosolane", "obscene", "vulgare". Însoțindu-și vorbele cu gesturi, aceste femei care flirtează se dedau unor "atingeri pe care nici măcar nu-și dau osteneala să le ascundă", unor "valsuri-dezmierdări" lascive. Uneori, le vezi chiar încălecând, pe sub masă, pe genunchii partenerului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
om smintit asupra siluetei fremătătoare și întunecate", scrie Marcel Prévost. "Ea îi vorbea, iar buzele ei erau atât de aproape de chipu-i, încât i se părea că răsuflarea se contopea cu sunetul cuvintelor în ceva nespus de dulce [...]. Nu putea rosti vreun alt cuvânt afară de numele ei Maud, Maud... pe care îl repeta la infinit, îl repeta ca o mângâiere, ca o sărutare în urechea ei, în părul ei, pe gâtul ei [...]. Cu buzele împreunate, se prăbușiră amândoi pe patul aranjat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rare. Iar când se află în mijlocul familiei, soldații au adesea sentimentul că celor apropiați le este cu neputință să înțeleagă ororile care se petrec în tranșee. Atunci când Maurice, fratele Clarei Malraux, vine pentru prima oară în permisie, în 1916, abia rostește câteva vorbe. "Iritat, de cum a sosit și-a aruncat uniforma năpădită de purici, care devenise de un albastru spălăcit, în cada plină de apă clocotită. Mi s-a părut că ne urăște". Ceva mai târziu, tânărul infanterist îi mărturisește surorii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
supraveghind atent plecările și venirile copiilor. Mulți le interzic pur și simplu să meargă la petreceri-surpriză. Alții își înmulțesc sfaturile și avertizările: "Să fii cuminte, am încredere în tine..."; "ai grijă mai ales să nu lași vreo fată însărcinată!" sau rostesc sentințe fără drept de apel: Dacă rămâi însărcinată, te omor cu mâna mea!" În sfârșit, alții mai iscusiți recurg la o supraveghere indirectă. Nu își lasă fiul sau fiica să iasă decât împreună cu un frate sau cu o soră mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sala mare, criticul rezervase un separeu, unde, după ce o face un timp pe pedantul, încearcă nici mai mult, nici mai puțin s-o violeze. În timpul mesei, își amintește Dominique Desanti, "mâna grăsunului care gâfâia flutura perfid în toate părțile, în timp ce rostea încă, pe un ton patern, cuvinte de încurajare. De patru ori i-am împins mâna înapoi ca într-o scenetă, spunându-mi că eram "o libertină ingenuă" de secol XVIII aflată la curtea Regentului". Cu infinite precauții, Dominique îi dă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dar în care-l va recunoaște a doua zi pe Dürrfeld. Ca și în ziua în care se întâlniseră, tânăra femeie simte că "se topește de dorință". Bărbatul îi zâmbește arătându-și dinții de un alb sclipitor, îi mângâie fesele, rostește câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu fără o oarecare ironie la adresa propriei persoane, "idolul" ei, îl "adoră" ca pe un zeu. Consultă cu regularitate o clarvăzătoare pentru a încerca să pătrundă tainele acestei divinități. Și când se duce la biserică, tânăra nu omite să-și rostească năzuințele de iubire și să se roage pentru împlinirea acestora... Convingerea ei că este iubită este atât de fermă, încât atunci când prietena ei Zoé îi dezvăluie, nu fără cruzime, că André îi mărturisise că n-o iubește, Bab simte un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acestui viciu". Pentru a depăși acest traumatism și inevitabila frigiditate provocată de acesta, tânăra fusese nevoită să urmeze mai multe tratamente, să consulte o sumedenie de specialiști. Faptul că ajunsese la ceea ce ea numea "platoul vocalizării", la facultatea de a rosti "toate cuvintele alea pe care oricine trebuie să fie în stare să le rostească" era pentru ea un progres remarcabil. Cel puțin, asta îi repeta necontenit terapeutul său din momentul acela, un reichian convins că "represivitatea unei societăți este de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fusese nevoită să urmeze mai multe tratamente, să consulte o sumedenie de specialiști. Faptul că ajunsese la ceea ce ea numea "platoul vocalizării", la facultatea de a rosti "toate cuvintele alea pe care oricine trebuie să fie în stare să le rostească" era pentru ea un progres remarcabil. Cel puțin, asta îi repeta necontenit terapeutul său din momentul acela, un reichian convins că "represivitatea unei societăți este de regulă proporțională cu reprimarea aspră a limbajului sexual". Până la urmă, din câte înțelege Stingo
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
său mărit, rigid și dureros, tânăra pare să fie total lipsită de triunghiul lui Venus. Sexul său este gura. Un sex cu atât mai terifiant cu cât este androgin, masculin și feminin deopotrivă. Masculin atunci când Leslie aruncă provocări incendiare și rostește cuvinte obscene, apropiindu-se astfel de limbajul și argoul masculin. Masculin de asemenea când această limbă, "organ hiperactiv", pornește să ia cu asalt gura lui Stingo. Dar și feminin, de vreme ce gura ei, mărginită de două buze frumoase, știe să fie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
extinsă gamă, de la superficialitatea cea mai frivolă la cutezanța cea mai arzătoare. Complex și contradictoriu, iată-l întins precum struna unei viori, gata-gata să plesnească... "Vă place Brahms?" Numeroși sunt adulții care fredonează melodia piano, piano a flirtului superficial. Aceștia rostesc din ce în ce mai rar cuvântul flirt, iar atunci când o fac, o fac cu ironie. Se joacă în schimb tot mai mult cu propria seducție, apăsând într-o doară clapele ambiguității și misterului. În acest concert al cuceririi, armonizarea gesturilor, a apropierilor, a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
telefoane nesigure și mici lovituri sigure"... Însă ce contează, Paule voise, încercase, pentru o ultimă oară, să creadă în iluzii. Prospețimea începuturilor Cele exprimate în acest roman de Françoise Sagan, prin muzica sa în surdină atât de caracteristică, au fost rostite cu ajutorul altor cuvinte și simțite de mulți alții. În viața reală, așteptarea marii iubiri, atât de exaltată de romane și cinematografie, se soldează adesea cu o dezamăgire. Divorțurile sunt tot mai numeroase, cuplurile se desfac. Devine așadar tot mai larg
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pic va fi șifonată, iar părul aranjat cu grijă, ciufulit de mâinile" iubitului ei... Iubitorii adevăratului cântec francez au luat multă vreme în derâdere aceste șansonete roz-bombon. Termenul yé-yé, care astăzi stârnește nostalgia, era adesea peiorativ pe vremea aceea, fiind rostit cu ironie, dacă nu chiar cu dispreț de cei trecuți de 25 de ani. Adulții consideră aceste refrene ca fiind fără excepție inepte și comerciale. Este adevărat că aceste cântece sunt adesea mai mult decât dulcege, siropoase. Chiar și atunci când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de plâns". Ca să nu mai vorbim de faptul că "ceva care începe ca un joc se poate uneori sfârși cu o tragedie; tragedia unei iubiri neîmpărtășite cu tot alaiul ei de suferințe"189. O mulțime de mame, preoți și educatori rostesc încă discursuri moralizatoare de felul acesta, sau măcar cred cu tărie în adevărul lor. Însă vremurile se schimbaseră, iar acum adulții, chiar dacă sunt în dezacord cu adolescenții, nu mai dau ei tonul. Ei au mai mult ca niciodată senzația că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
extrem de neliniștiți din diverse motive. Meditația Benson (1976) a introdus în Vest o formă simplificată de yoga, în care subiecților li se cerea să se așeze într-o poziție confortabilă, să închidă ochii, să se concentreze asupra respirației și să rostească unu la fiecare expirație. Repetînd acest procedeu timp de 10-20 de minute și concentrîndu-se asupra lui de fiecare dată cînd gîndurile o luau razna, pacienții urmau să experimenteze o senzație de calm desăvîrșit și inversarea reacției de tip luptă sau
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
liniștită. Așteptați începerea interviului, stînd jos, împreună cu alți trei candidați. Stați jos, împreună cu alți trei candidați și aproximativ zece angajați din cadrul firmei respective. Vă auziți numele și trebuie să vă ridicați în picioare. Sînteți prezentat unei persoane, iar aceasta își rostește numele. Intrați în camera în care se susține interviul. Acolo se află o persoană care vă va intervieva. Intrați în camera în care se susține interviu. Acole se află trei persoane care vă vor intervieva... ...și așa mai departe. Începeți
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ați uitat, însă trebuie să precizați destul de clar că, deși vă cereți scuze pentru lucrul respectiv, nu acceptați toate celelalte afirmații pe care le-a făcut despre dumneavoastră. Expresia îmi pare rău este folosită uneori prea des. Deseori, nu este rostită cu sinceritate. O persoană care își cere scuze mereu se simte vinovată chiar și cînd nu este cazul; nu reușește să-și acorde dreptul de a avea propriile opinii și propria viață. Este bine să evitați să vă cereți scuze
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
deruleze în minte vreme de aproximativ un minut. Apoi strigați cu glas tare cuvîntul STOP! (este indicat să fiți singuri cînd exersați!) și trageți de elastic, chiar dacă vă loviți ușor. Astfel, întrerupeți șirul gîndurilor. Repetați manevra de mai multe ori, rostind stop din ce în ce mai încet, pînă ce, în final (după 10-15 repetări), ajungeți să șoptiți, iar apoi doar în gînd. Loviți-vă cu elasticul de fiecare dată. Dacă exersați procedeul de cîteva ori pe zi, timp de mai multe zile, veți dobîndi
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Loviți-vă cu elasticul de fiecare dată. Dacă exersați procedeul de cîteva ori pe zi, timp de mai multe zile, veți dobîndi un control sporit asupra gîndurilor. Veți fi capabili să stopați gîndurile cînd vă aflați în public, fără să rostiți nici un cuvînt cu voce tare (dar, dacă doriți, puteți păstra elasticul pentru o vreme, drept memento). 4.5.3. Tehnica afirmațiilor despre sine Ultima strategie prezentată în cadrul secțiunii dedicate rezolvării problemelor legate de gîndurile recurente este cea a afirmațiilor despre
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
datorită poetului și filosofului Lucian Blaga și a dramei sale, pusă în scenă în 1934, va fi apoi consacrat de istoriografia epocii comuniste ca patriot și ca participant la răscoalele antifeudale. La începutul dramei sale, Blaga îl prezintă apărînd și rostind aceste simple cuvinte: "Eu sînt căpitanul vostru". Și cînd un țăran vine strigînd "Trăiască împăratul!", eroul răspunde: "Trăiască împăratul! Și eu îl proclam și cu aceeași credință ca voi. Îl ajut împotriva ungurilor cum pot". Neînțelegerea vine mai tîrziu. Cînd
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și teama îl fac să vomite, așa că un ofițer plin de înțelegere consimte să-l ajute să-și care cantitatea excesivă de bagaje pe care a adus-o cu el. Chris încearcă să-și explice motivațiile și experiențele prin cuvintele rostite de vocea din off care reia în rezumat scrisorile trimise bunicilor săi deși el ajunge curînd să fie copleșit de aceste experiențe care nu mai pot fi exprimate în termeni convenționali făcîndu-l să-și întrerupă scrisorile. De îndată ce Chris și plutonul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o scenă în care niște negri sînt acuzați că refuză să investească în comunitatea lor. Ice Cube reiterează mesajele "nu este nimeni de vină în afara noastră", încheind cu avertismentul că "nimeni nu dă nici un rahat pe..." (întrerupîndu-se brusc înainte de a rosti "noi"). Mesajul lui este astfel unul al unității, al autosuficienței și independenței, al neîncrederii în orice act de bunăvoință din partea albilor ori în orice mînă de ajutor oferită de guvern. Acest realism, propriu celor care cunosc viața de pe stradă și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]