19,447 matches
-
din noi găsea în cealaltă ce-i lipsea ei înseși. Între noi se crease o apropiere ce nu necesita vorbe. Busola după care mă călăuzeam îi era necunoscută, n-avea habar de cutezanța plantelor. Era o ființă citadină. Acolo unde simțurile mi se-mpleticeau, ale ei alunecau ușor pe deasupra, iar când eu șovăiam, ea îi dădea înainte - iată de ce o iubeam. Ar fi râs de mine dacă i-aș fi povestit despre panopticul soiurilor de moarte dintr-o vale înflorită. Nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceste cuvinte. Poate că a trebuit să țin instinctiv departe de mine încâlcelile astea, având grijă să nu mi se încuibeze în cap adevărata lor măsură, și să adaug oricărei spaime cunoscute o doză de candoare care să-mi însoțească simțul de observație și să nu-mi permită să pricep până la capăt consecințele. Cred că în cap există un dispozitiv, un mecanism de protecție care funcționează ca o barieră de trecere, ce se lasă când sosește un tren cu viteză nebună
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-și hrăni cei șase copii fără tată. În partea a doua a programului trecea la spălătorie, alături de prietena sa Antonia. Lenjeria era spălată manual, apoi întinsă la uscat, după care ultima operațiune era călcatul albiturilor. Toată munca se făcea cu simț de răspundere, corect, pentru a nu-i da posibilitatea severului administrator să aibă nici cel mai mic motiv de reproș privind calitatea muncilor efectuate. Se făcuse ora cinci postmeridian. Ambele truditoare încetau lucrul. O vor lua "da capo" mâine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și calculate matematic având același scop: doborârea și anihilarea intrusului care se aventurase pe un teritoriu tabu. Răsuflarea tot mai sacadată și fierbinte a mamei topise zăpada depusă pe ambele fulare în zona cavității orale și a organului responsabil cu simțul mirosului. În ciuda faptului că cele două fulare ce protejau fața și vederea erau atât de apropiate unul de altul, aproape suprapuse, pe ambii ochi se forma permanent o pojghiță de gheață care trebuia neîncetat înlăturată, altfel pleoapele erau complet acoperite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și am pornit-o pe drumul de întoarcere. Urmele pe care le făcuserăm la venirea noastră erau acoperite și, spre cinstea și lauda lui, tot Leu a fost ghidul nostru mărinimos și iubitor la venirea spre casă. Avea un deosebit simț al orientării pe care îl puteam compara doar cu cel al celebrei Lessie. Se oprea puțin, își mișca discret urechiușele lui mici și ascuțite, apoi dilata și contracta orificiile nazale ca pe două laboratoare ambulante care aveau menirea să analizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de inspirație aduse spre cercetare laboratorului central. Da, era fără discuție un maestru inegalabil în arta orientării. În absența busolei, a hărții, a marcajelor sau altor semne ajutătoare de ghidaj turistic, sau de orice natură, Leu se descurca numai cu simțul olfactiv, asemenea lui Marco Polo, Magelan, Columb și altor mulți și mari navigatori anonimi, care aveau la dispoziția lor drept ghid doar steaua polară vizibilă cu ochiul liber pe o hartă celestă, eternă și imuabilă. "Steaua polară pe cer, departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nesaț aromele degajate de aburii acestui produs gastronomic a cărui taină încercam s-o pătrund. Și... EVRIKA! În sfârșit, descoperisem locul de unde se degajau efluviile aromatice care aduseseră într-o stare de excitație delirantă toate mecanismele celui de-al treilea simț mirosul. Da. Comoara misterioasă care-mi umpluse până la refuz fiecare alveolă pulmonară și mă amețise aproape până la stadiul de catalepsie era aici, sub nasul meu, în jumătatea de bancă a colegului. Printr-o mișcare ușoară, aproape insesizabilă și invizibilă, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste Pe care noi o știm c-a fost Dar niciodată-o știm când este." (Duiliu Zamfirescu) 7. Imagini prinse-n chihlimbar Simțurile mele au înregistrat cu riguroasă acuitate fapte, chipuri, întâmplări, oameni pe care memoria le-a clasat și înregistrat ca într-o mare bibliotecă având o funcționalitate ireproșabilă. Nu-mi rămâne decât să scot fișa necesară pentru a intra în posesia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bine copila. Surioara mea era o fetiță deosebită: inteligentă și isteață foc; numai ochi și urechi, o minune de copil! Părul ei de un blond auriu încântător și magnetizant te atrăgea irezistibil din dorința de a-ți satisface nu numai simțul vizual, ci și pe cel al pipăitului, prin atingerea buclelor ondulate în cerculețe suprapuse în mod natural și ascunzând în interiorul lor mireasma parfumată și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vizual, ci și pe cel al pipăitului, prin atingerea buclelor ondulate în cerculețe suprapuse în mod natural și ascunzând în interiorul lor mireasma parfumată și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ființe care au făcut științe exacte din întâmplare, victime ale unui sistem absurd. Generația de sacrificiu a ieșirii din comunism. Acum toate condițiile ratării sunt întrunite, chiar dacă nu pot defini prea bine în ce constau acestea. E vorba de simț, nu de logică. Trebuie neapărat să ies din acest cerc vicios, dar nu știu de unde poate veni salvarea. 26 iunie 1998 Trebuie să privești cu atenție un plic sosit prin poșta din România ca să-ți dai seama cum "merg lucrurile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vântul șantierelor și o elvețiancă de familie bună. Ea are o piele albă, mult prea "albă" pentru a fi cu adevărat atrăgătoare, însărcinată cam în trei-patru luni. Mariajul ultimei șanse. Diferența dintre două lumi: invitații lui (portughezi simpli, muncitori, având simțul primar al distracției, puțin grosieri în comportament) și ai ei (genevezi de viță veche, austeri, de extracție calvinistă). Două lumi care nu se amestecau, ca apa și uleiul. Elvețienii îmi cereau vin, se interesau de podgorie, an de vinificație etc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să-l recunoaștem cu nici un chip. De unde și impresia finală că spectacolul canadian din această seară nu a reușit deloc, dar deloc, să surprindă gândirea cehoviană, firul roșu care ține împreună toate scenele acestei piese despre moarte, nostalgie, uitare. Plus simțul american al suprafeței. În caietul program stătea scris, lămuritor, "Proprietatea lui Liobov măsoară 10 km pătrați, adică de circa opt ori suprafața lui Hyde Park din Londra". Și mai scria în caietul-program despre personajul Lopahin (cel care cumpără livada, un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe undele FM ale unor posturi de radio comerciale, nimeni nu s-a revoltat. Cât mi-au lipsit atunci o duzină de echipaje canadiene de deszăpezire, care nici măcar nu ar fi cerut milioane de euro, ci ar fi lucrat cu simț civic...) 4 decembrie 2004 Ora 11.45 noaptea. Mă găsesc la numai șapte kilometri de frontiera americană, într-o cafenea de margine de autostradă. Merg la Toronto, pentru a-mi vizita amicii Alex și Diana, cu o ocazie, numită aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
restituie memoriei un Hitler uman, iar noi suntem educați de peste 50 de ani să vedem în el non-umanul, prin definiție. Scena îngrozitoare în care soția lui Goebbels își otrăvește copiii, niște îngeri blonzi, în numele unei ideologii asumate până la capăt, total. Simțul onoarei, caracteristic ofițerilor germani. Și, de ce nu, sacrificiile uitate ale rușilor, fără de care nimic nu ar fi fost posibil... 21 martie 2005 A trecut cu bine și ziua de studii dedicată minorităților naționale din România și Balcani, pe care am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tabuuri lingvistice, de care m-a vindecat bunul meu prieten Henry Miller. Au venit apoi tabuurile sociale. Încă de mică am fost învățată că există lucruri care nu se spun și lucruri care nu se fac. Au urmat tabuurile senzuale: simțuri, instincte ținute în frâu, inhibate. S-au prezentat, în fine, la raport tabuurile conjugale și apoi ceva ce aș numi tabuuri intrinsece, iraționale, sădite organic în însăși structura mea - ca de pildă faptul că nu am pu tut niciodată, în ciuda
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
I-am scos din biblioteci pe D. H. Lawrence și Henry Miller (în engleză și în franceză), pe care aveam să-i traduc eu însămi cu brio, cincizeci de ani mai târziu. Să mai spună cineva că destinul nu are simțul umorului. Țin minte că am avut atunci o reacție cabotin-livrescă. I-am spus cu glas tare lui Leibniz: Oui, monsieur Leibniz, tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles. R.P. Numai că, fricos din fire, Leibniz n-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bună dispoziție și vitalitate? A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu sunt o optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ad-hoc. Încă din primele zile, a încolțit între mine și un coleg de aceeași vârstă o iubire arzătoare, cum numai la șaispre zece ani poți cunoaște. Florin întrunea toate condițiile mele sine qua non. Era inteligent, cultivat, manierat și avea simțul umorului. Domnule Paraschivescu, sper că nu aveți impresia că, la vârsta mea, fac insinuări la persoana dumneavoastră, care întrunește toate aceste calități. Spuneți „O, nu!“ R.P. Tocmai mă pregăteam pentru o îmbujorare sfielnică... A.R. Nu strică nici asta. Să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prietenoși, joviali, generoși. Dar - nu știu cum să mă exprim - puerili, infantili, de-o simplitate vecină nu cu noblețea, ci cu naivitatea. Purtători ai acelei mentalități mic-burgheze, mărginite, autosatisfăcute, autosuficiente, kitschofile. Oameni care râd în hohote la cele mai idioate gaguri. Pragmatism, simț practic, gadgeturi, ingeniozitate, inventivitate și dollars, dollars, do llars. Totul măsurat, evaluat, apreciat, definit în dollars. La televizor aveam impresia că nu se vorbește decât despre dollars. Și totul la scară mare - macro, mega, super. Totul copleșitor. O imensitate care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
liste cu înscrieri, bilete gratis la spectacolele de teatru. Erau în special piese sovietice și românești - Aurel Baranga, Paul Everac -, dar și clasice. Mă du ceam la un spectacol în fiecare săptămână. Doi colegi de-ai mei, traducători plini de simțul umorului - italienistul Florin Chirițescu și Constantin Olariu, traducătorul din maghiară - , mi-au înmânat pe un for mular tip, oficial, o diplomă de masochism pentru participarea la toate spectacolele. Cred c-o mai am și acum pe un deva. Actori preferați
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nici cea mai vagă idee. Pe lângă asta, câștigă teren convingerea că oricine știe trei cuvinte englezești - iar acum fiecare din tre noi știe nu trei, ci trei mii - poate să și traducă. Și vedeți câte traduceri greoaie, stângace, lipsite de simț literar, de flexibilitate și chiar de acuratețe se înghesuie pe rafturi și pe piața literară. Tocmai din cauză că există oameni care cred că traducerea este o chestiune sim plisimă. Iei cuvântul din engleză și-l scrii în română. Nu-l știi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nr. 8, 1993 „Traducerea Antoanetei Ralian din Anthony Bloomfield a reconstituit cu minuție ritmul de o exasperantă încetineală a acțiunii. Viziunea existenței în care nuanțele se contopesc în tonuri terne, lipsite de strălucire și relief, e dozată cu un precis simț al atmosferei; traducerea a izbutit să redescopere rafinamentul detaliilor de construcție a unei narațiuni de o înșelătoare simplitate.“ DAN GRIGORESCU, Contemporanul, nr. 10, 1976 „Ce trebuie neapărat spus despre traducerea performată de Antoaneta Ralian este că aceasta pare să fie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă amestec în problemele interne ale unui sat britanic, dar, din redusa-mi experiență, înclin să cred că a fost întotdeauna spre binele omenirii ca porcăriile să pută, nealterate, a porcării. Așa s-a făcut și se face cultura importantului simț olfactiv. 7, 8, 9, 10 (sau 100): În orele nesfârșite petrecute pe punte, în fața imensității oceanului, începe să i se contureze în minte un plan. Va naviga până la capătul bazinului atlantic, jos, jos, mereu mai la sud, până va atinge
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lungă conviețuire pașnică. Motivul: cruzime mentală. Dovada: într-o bună zi, domnului i-a venit ideea teribilă să taie cu foarfecele mustățile pisicii familiale. Flegmaticii judecători britanici au respins cererea, așa cum ar fi făcut de altfel orice om care are simțul cuvintelor. În fond, nu trebuie să fii judecător englez ca să știi ce înseamnă pe această planetă o autentică cruzime mentală.) Totuși, doamna nu a cedat și a cerut să i se dea explicații: de ce nu e cruzime mentală ceea ce dânsa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]