17,656 matches
-
ai celor originari din Siciul Dunării, nekrasoviții, (stanițele Nilolskaia și Pokrovsakaia) și cazacii din stanița Starokubskaia, (descendenții coloniștilor veniți din Cernigov), au fost de acord să se mute în Kuban. Spre deosebire de aceștia, locuitorii din stanițele Novospasskaia și Petrovskaia, care erau urmașii țăranilor și negustorilor locali, deveniți cazaci în 1832, au ales să nu se mute. Aproape o jumătate din efectivele Armatei cazacilor de la Azov, adică 1.093 de familii cu 5.224 de membri, au părăsit regiunea Azovului în 1862 și
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
Adagumsk din cadrul Armatei cazacilor din Kuban. Ei au luat parte la fazele finale ale Războiului Caucazului, care avea să se termine doi ani mai târziu, în 1864. Foștii cazaci de la Azov aveau să se integreze perfect în Armata din Kuban. Urmașii din ziua de azi ai acestor cazaci trăiesc până în ziua de azi în stanițele montane din Ținutul Krasnodar și Adîghea din Rusia. Restul regiunii cazacilor de la Azov a fost trecută sub administrația guvernatorului Ekaterinoslavului, iar mai târziu a devenit parte
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
cazaci trăiesc până în ziua de azi în stanițele montane din Ținutul Krasnodar și Adîghea din Rusia. Restul regiunii cazacilor de la Azov a fost trecută sub administrația guvernatorului Ekaterinoslavului, iar mai târziu a devenit parte a RSS Ucraineană. În zilele noastre, urmașii cazacilor de la Azov încearcă să reînvie tradițiile înaintașilor lor.
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
Daumantas. De asemenea, cei trei succesorii au fost imediat asasinați. Starea de incertitudine din rândul conducerii a fost rezolvată când Traidenis a primit titlul de Mare Duce în cca. 1270. Deși reputația lui a fost perturbată în secolele următoare iar urmașii săi nu au fost remarcați, a câștigat în notorietate în secolele XIX și XX. Mindaugas a fost unicul rege al Lituaniei; în timp ce majoritatea următorilor Mari Duci ai Lituaniei din Jogaila, au domnit de asemenea ca regi ai Poloniei, titlurile au
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
au văzut sprijinul folositor. El a primit numai referințe efemere de la Marele Duce Gediminas și nu a fost menționat deloc de Vitold. Relațiile familiale cunoscute se sfârșesc cu copii săi; nu există dovezi istorice care să menționeze orice legături între urmașii săi și ai dinastiei Gediminids care a condus Lituania și Polonia până în 1572. Un rector din secolul al XVII-lea la Universitatea din Vilnius l-a văzut responsabil pentru necazurile din acea vreme a Uniunii statale polono-lituaniene („semințele discordiei interne
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
I, în jurul anilor 1920; multe din clădirile acestei străzi au caractere arhitecturale comune. În timpul regimului comunist, clădirea a funcționat că sediu al partidului Comunist, apoi că sediu al ICRAL. Clădirea a fost revendicata și câștigată în anul 2000 de către un urmaș al foștilor proprietari. Este singurul de tip small luxury din România și este singura structura de cazare românească inclusă în topul hotelurilor de lux elaborat de revista americană Condé Nast Traveler. Unitatea este clasificată la cinci stele și are 19
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
în pământ străin, după ce dăruise soțului ei un fiu, asigurând astfel succesiunea Hohenstaufenilor, și îi lăsase lui Fredric, odată cu succesorul dorit, încă un drept politic, de data aceasta de necontestat, acela de a administra posesiunile din Siria în numele copilului minor, urmaș legitim la tronul Ierusalimului, ca fiind singurul moștenitor al mamei sale. Jean de Brienne, mult prea în vârstă (avea 75 de ani) ca să poată susține o luptă, evident inegală, cu ginerele, murea la rândul lui, neconsolat de a fi încheiat
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
porni în cruciadă sau riscurile acesteia, iar pelerinajul nu servea la nimic dacă nu era urmat de continuarea unei vieți morale. Amânarea cruciadei, răscumpărarea ei, aceasta era mentalitatea când în scaunul pontifical a urcat Grigore al IX-lea, un demn urmaș al lui Grigore al VII-lea, ambițios, violent, apărător aprig al cezaropapismului, gata să redeschidă vechiul conflict pentru supremația politică dintre papi și împărați. Vara anului 1227 se scurgea și Frederic nu dădea semne că intenționează să dea curs angajamentului
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
înainte, tânăra văduvă trebuia să crească singură 3 copii mici și să aibă grijă de sora ei care sufera de disfunctiuni locomotore (membre inferioare). Geli își petrece copilăria în sărăcie, singurele surse de venit ale familiei fiind o pensie de urmaș și o mică moștenire rămasă de la tatăl Angelei. După sfârșitul Primului Război Mondial, familia Raubal decide să se mute în Viena. În anul 1919, mama lui Geli își găsește în fine un loc de muncă stabil lucrând ca bucătăreasă la un hotel
Geli Raubal () [Corola-website/Science/318607_a_319936]
-
țara ajungând în Germania, unde - în 1942 - este internat în lagărul de la Buchenwald, din care este eliberat o dată cu sfârșitul războiului. În 1945 se stabilește la Freiburg im Breisgau, unde urmează cursuri de filosofie la Albert-Ludwigs-Universität cu Max Müller, discipol și urmaș la catedră al lui Martin Heidegger. În anii 1946-1948, ocupă funcția de lector de limbă și cultură română pe lângă catedra romanistului Hugo Friedrich. În următorii doi ani locuiește la Paris. Aici conduce secția literară a Institutului Român de Cercetări de pe lângă
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
este un palat situat la 20 de kilometri de București. Barbu Dimitrie Știrbei, domnitor al Țării Românești a început în 1850 construcția palatului de la Buftea ca o culă, prevăzută cu două tuneluri de ieșire în caz de primejdie. Urmașii săi au adăugat acestei clădiri încă două etaje și i-au adus o serie de modificări importante, în ton cu moda arhitectonică a acelor ani, și anume stilul Tudor. Palatul a fost terminat, în linii mari, de fiul său Alexandru
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
Știrbei regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”. În 2002 capela a fost spartă și sicriele vandalizate de către niste băieți de 15-16 ani. Căutau aur, pietre prețioase, odoare bisericești, neștiind ca domnitorul Dimitrie Știrbei și nici urmașii lui nu au fost înmormântați astfel împodobiți. Din cele 12 sicrie, în care odihneau descendenți și rude ale celebrului neam, au mai rămas întregi doar trei. În spatele capelei, într-un fel de groapă comună, sunt aruncate de-a valma fragmente
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
se află o cerere în justiție, înaintată de descendenții familiei Brătianu, măi pecis ai generalului Constantin I. Brătianu, de restituire a terenului de 17 ha, confiscat de regimul comunist, pe care ulterior a fost construită Uzina Autobuzul. După dispariția ROCAR, urmașii companiei pot fi considerați GrivBus București - Ilfov și Astra Bus Arad. În martie 2008, platforma fostei uzine Rocar a intrat în portofoliul fondului austriac de investiții Immoeast, care urmează să construiască un proiect comercial. ROCAR a avut de asemenea și
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
Noul proprietar a transformat imobilul în hotel, care aducea venituri mai mari decât un teatru. Ulterior, hotelul a trecut în proprietatea familiei evreiești Theitler. Afaceristul Adolf Theitler a murit în 1930, el având doi copii: Jacques (decedat în 1941, fără urmași) și Carol. În anul 1942, imobilul a fost expropriat de la moștenitorii lui Adolf Theitler. În anul 1943, Primăria Iași a renovat hotelul cu fonduri proprii. Hotelul Traian a fost naționalizat în anul 1950. După Revoluție, Hotelul Traian a fost trecut
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
(în ; n. 1804 - d. 1887) a fost un diplomat și general rus. El a fost un locotenent-general al Statului Major al armatei țariste și, între 1857 - 1862, guvernatorul Basarabiei. De Verrayon s-a născut în anul 1804, el era urmașul unei vechi familii franceze care s-a mutat în Rusia în timpul Revoluției franceze. După terminarea studiilor de la a început serviciul în 1821, în suita Maiestății Sale ca intendent. A luat parte la războiul ruso-turc din 1828-1829, începând cu 1829 a
Michel Fanton de Verrayon () [Corola-website/Science/318848_a_320177]
-
Mihai Ciornovalic (1 ianuarie 1987 - 1 aprilie 1997), pr. Iulian Negru (21 mai 1997 - 2008) și pr. Cristinel-Gheorghiță Severin (din vara anului 2008). Biserica din Poieni a fost restaurată din donațiile lui Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România și urmaș al ctitorilor. Iconostasul Bisericii "Sf. Nicolae" din Poieni a fost restaurat în perioada iulie - septembrie 2006 de restauratorii de la Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină "Resurectio" - Iași al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Biserica "Sf. Nicolae" din
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
pictată. Existența acestei biserici a fost asigurată datorită lucrărilor efectuate în anii 1960 și 1972 prin eforturile părintelui Petru Radu, care a slujit timp de cinci decenii în parohia Dealu Mare, filia Drăghia, fiu al satului. Prin diligențele făcute de urmașii acestuia, vechea biserică, care străjuiește de trei veacuri comunitatea, degradată, înclinată și în pericol să se prăbușească, a suferit ample lucrări de reparație în anul 2006. Un caz fericit printre vechile biserici de lemn din Transilvania, lucrările, costisitoare, fiind finanțate
Biserica de lemn din Drăghia () [Corola-website/Science/316046_a_317375]
-
după cum toate acestea se văd mai bine în capul sau la începutul acestei scrisori de nobilitate, fiind pictate mai clar de o mână iscusită în arta picturii, cu milostivire îl dăm și conferim susnumitului LADISLAU LADO și tuturor moștenitorilor și urmașilor săi de ambe sexe încuviințând și hărăzind ca ei să poarte blazonul prescris sau însemnul nobilității, după obiceiul celorlalți nobili adevărați și distinși, care folosesc blazoanele în tot locul: lupte, în întrecerile cu lancea, în turnire, dueluri, loviri și în
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
deasemenea și altora pe care îi interesează sau îi va interesa, care vor cunoaște cuprinsul scrisorii, prin aceasta le ordonăm serios și le cerem ferm, că, după ce vor primi scrisoarea de față, pe numitul LADISLAU LADO, pe toți moștenitorii și urmașii lui de ambele sexe să nu îndrăznească și să nu aibă cutezanța a-i opri, a-i tulbura, a-i molesta, a-i păgubi, într-un cuvânt la nici un fel de cenzuri, taxe și contribuțiuni ale noastre, atât ordinare cât
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
și s-a restituit prezentatorului. În amintirea cărui lucru și în tăria veșnică această scrisoare a noastră întărită cu puterea sigiliului nostru atârnat a hotărât și hotărât cu milostivire să-i fie predată numitului LADISLAU LADO și tuturor moștenitorilor și urmașilor săi de ambele sexe. Dat în orașul Târgu - Mureș, în ziua a șasea a lunii Februarie, anul Domnului, una mie șase sute zece. Principele Gabriel Scrisoarea serenisimului Domnului Principe LADISLAU LADO de SĂCAL scrisă, alcătuită și emisă în fața scaunului judiciar al
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
informată că regele Carol al X-lea al Suediei a murit în februarie. Fiul lui, Carol al XI-lea, avea numai cinci ani. În vară ea a plecat în Suedia, subliniind că ea a abdicat de la tron pentru vărul și urmașul său, așa că, dacă Carol al XI-lea moare, ea va prelua din nou tronul. Catolică fiind, ea nu putea face acest lucru și clerul a refuzat să o lase să țină Liturghii catolice. În februarie 1689, Cristina în vârstă de
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
acel document vechi se întărește stolnicului Toader Toc satul Solești pe Vaslui, primit de la Marenca, fiica lui Mihul Epure, nepotul lui Toma Solescul, în schimbul satului Folești de pe Crasna. Moșia a fost fărâmițată în secolul al XVI-lea, prin împărțire între urmași, vânzări și danii, părți din moșie fiind cumpărate sau primite prin donații de mari boieri, constituindu-se în proprietate boierească. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță, fata logofătului Nicolae Racoviță, precum și prin danii și cumpărări proprii și ale urmașilor lui. Iordache Ruset a ajuns să fie printre cei mai bogați boieri din Moldova acelei epoci. După moartea acestuia, moșiile visternicului Iordache Ruset au fost împărțite între copiii săi, moșia Solești ajungând în octombrie 1765 în proprietatea marelui logofăt Ștefan
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
de trei ori mai mare decât cel anterior . Lucrările de renovare s-au efectuat după planurile arhitectului I. Costinescu, hanul redeschizându-și porțile în vara anului 1971. După Revoluția din decembrie 1989, hanul a devenit proprietatea SC Turism Moldova SA. Urmașii ultimului proprietar au acționat în instanță societatea sus-amintită, cerând restituirea hanului . În anul 1999, SC Turism Moldova SA a închiriat hanul lui Vasile Sârbu, patronul SC "M and Co.V. '93" SRL . Printr-o hotărâre judecătorească din 28 noiembrie 2005, Tribunalul
Hanul Trei Sarmale () [Corola-website/Science/316273_a_317602]
-
a fost regele Romei între anii 578 î.H.-534 î.H. Conform legendelor din cei 7 împărați legendari ai Romei, 3 erau de origine etruscă. Servus Tullius era cel de-al șaselea rege roman, fiind urmașul lui Tarquinius Priscus. a preluat tronul în anul 578 î.H. El este considerat înfăptuitorul unor reforme importante: legendele spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede că tot el a construit un zid
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]