179,567 matches
-
Marinici este o localitate-centru de comună în Raionul Nisporeni, Republica Moldova.Aici este satul de baștină a sriitorului Constantin Dragomir. Satul Marinici este o localitate în Raionul Nisporeni situată la latitudinea 46.9661 longitudinea 28.1602 și altitudinea de 161 metri față de nivelul mării. Această localitate este în administrarea or. Nisporeni. Conform
Marinici, Nisporeni () [Corola-website/Science/305190_a_306519]
-
numit Curleni. Potrivit legendei, pe locul unde este situat azi satul, cândva, ”"pășunele bune și apa gustoasă i-au atras pe niște frați Curleanu, din alt sat din vecinătate, care veneau cu oile la pășunat. Mai întâi și-au ridicat aici o stână, mai apoi casă de locuit. S-au alăturat Curleanilor și alții."” Se presupune, că de la numele primilor locuitori se și trage vechea denumire a satului. Prin anii 1980 ai secolului al XIX-lea, partea de nord a satului
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
sat din mileniul IV î. Hr. Pe locul fostei așezări s-a găsit un ac de aramă și ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două stațiuni de la sfârșitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului s-au mai descoperit multe fragmente, obiecte din sec. IV-III î.Hr. și a sec. VIII-XIV e.n. Rădăcinile acestui cuib uman coboară în straturile istoriei la
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
menajerie este cea mai mare grădină zoologică privată din Moldova. Initial a fost deschisă ca o fermă de struți, după 15 ani, însă, proprietarii se pot lăuda cu o varietate impresionantă de specii de pasări si animale. Spre deosebire de menajeriile clasice, aici vizitatorii pot intra în contact direct cu animalele. ""Gradina zoologica se întinde pe un hectar si jumatate, in spatele ei crestem furajele pentru animale. Cei care vin le facem excursie, hranim impreuna animalele. Copii sunt incantați de plimbarile pe cai
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
crestem furajele pentru animale. Cei care vin le facem excursie, hranim impreuna animalele. Copii sunt incantați de plimbarile pe cai"", spune administratoarea gradinii zoo. Gradina zoo de la Bardar prezintă interes deosebit pentru turiștii moldoveni, dar și pentru cei din afară. Aici turiștii pot admira cai sălbatici, ponei, păuni, fazani, lebede negre, rățuște și șoimi. O dovadă că animalele sunt bine îngrijite aici, este că anul trecut, pe data de 18 aprilie, la zoo, o căpriță a dat naștere la doi ieduți
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
administratoarea gradinii zoo. Gradina zoo de la Bardar prezintă interes deosebit pentru turiștii moldoveni, dar și pentru cei din afară. Aici turiștii pot admira cai sălbatici, ponei, păuni, fazani, lebede negre, rățuște și șoimi. O dovadă că animalele sunt bine îngrijite aici, este că anul trecut, pe data de 18 aprilie, la zoo, o căpriță a dat naștere la doi ieduți de mărimea unor pisoi. Ieduții și mama lor fac parte din cea mai mică specie de capre din lume, care la
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
gradinei zoo de la Bardar costa 10 lei de persoană, iar pentru copii taxa este gratuita. Zi de zi această menajerie este vizitată de o mulțime de copiii din Chișinău și din alte părți ale țării, iar pe timp de vară, aici vin copii și din România și Rusia. Site-ul oficial - http://www.zooclub.md/ro/ Cea mai mare plantație de lalele din Moldova se află în localitatea Bardar, raionul Ialoveni. Aceasta se întinde pe o suprafață de 40 de ari
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
cresc curați și gustoși. - Am adus din Olanda și de la Grădina botanică peste o suta de specii de lalele, de cele mai neobișnuite configurații și culori, dar am selectat si cultivat vreo 15 specii, povestește Vasile. Vreau să-mi fac aici sub pădure o fermă agricolă de toata frumusețea. Din zori și pîna în amurg îl poți vedea cu soția Olga muncind avan pe parcelele de flori. Pentru necesități gospodărești mai sădesc harbuji, zămoși, zmeură, fasole și cartofi. - Iată, pe sectorul
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
a instituției române Casa noastră, împuternicită să realizeze reforma agrară. În septembrie 1922 această instituție i-a împroprietărit pe 152 nevoiași din comuna Cazangic cu 789 ha de pământ. Doar după un an de la înfăptuirea reformei agrare statistica va înregistra aici 219 case și o populație de 969 de suflete, o moară de aburi și o alta de vânt, o școală primară, două cârciumi, primărie, post de jandarmi. În 1933 Cazangicul avea deja un număr de 1137 locuitori. Printre gospodarii de
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
în fața instituției (sculptor Eugen Petri din Ploiești). Din componența comunei Cazangic mai fac parte satele Frumușica și Seliște. Frumușica, vechea denumire Manucbeevca, e o localitate atestată documentar cu acest nume din anii 1812 - 1813, când autoritățile țariște i-au dăruit aici o moșie lui Manuc-bei ca recunoaștere a rolului său în actul de anexare de către imperiul țarist a Moldovei dintre Prut și Nistru la 16 mai 1812. S-ar putea ca mai vechea denumire a cătunului să fie una dintre cele
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Vărzari și Șendrea, proprietari de mari moșii în Codrii Moldovei, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (anii 1399-1432). Înființarea satului Vărzărești este atestată documentar în ziua de 25 aprilie 1420, odată cu Mănăstirea Vărzărești, ctitorul căreia este Ștefan Varzaru. De aici a moștenit numele atît satul cît și cea mai veche mănăstire de pe teritoriul Basarabiei. În Cartea Domnească emisă de către Alexandru cel Bun la 10 februarie 1429 se pomenește de satul Șendreni, document e servește ca bază a întemeierii satului Șendreni
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
cimitire, inclusiv unul militar. Populația comunei este alcatuită din 99,9% de moldoveni. În comuna Vărzărești deasemenea funcționează tabăra estivală pentru copii "Salut" cu o capacitate de 200 locuri, care este situată la 3 km de localitate în zona Codri, aici este amplasat și un restaurant. Comuna Vărzărești a crescut multe nume notorii în trecut și în prezent, printre care scriitorii Ramil Portnoi, Ovidiu Creangă și Efimia Țopa, compozitorul Vasile Popovici, pictorița Lidia Mihăiescu, actrițele Ecaterina Bălan și Maria Stoianov, radiojurnalista
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
de Chișinău, capitala țării și la 7 km de orașul Hîncești, reședință raionala. La recensământul din 2004, sătul avea o populație de 2,507 locuitori. Prima mențiune a satului datează cu anul 1632. O biserică de lemn a fost contruită aici în anul 1793 și reconstruită mai tarziu, în 1819. Agricultură, vinificația, apicultură și creșterea porcilor vietnamezi reprezintă sectoarele de bază în dezvoltare comunei. Prima atestare documentara a satului datează cu anul 1632, arheologii însă au descoperit în localitate urmele unei
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
vinificația, apicultură și creșterea porcilor vietnamezi reprezintă sectoarele de bază în dezvoltare comunei. Prima atestare documentara a satului datează cu anul 1632, arheologii însă au descoperit în localitate urmele unei vetre umane cu o vechime de 6000 de ani. Tot aici a fost identificată vatra unui sat întemeiat cu circa 2 700 de ani in urma, în epoca timpurie a fierului (sec.VIII-VI î.Hr.). Au mai fost identificate și 2 vetre de sate întemeiate în secolul ÎI. Biserică de lemn
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
Joei, în anul 1959 s-au descoperit vestigii care atestă o așezare getică din secolele IV-III î.Hr. Ea se întindea de-a lungul drumului cu orientare nord-sud, având o lungime de 380 m și o lățime de 140 m. Tot aici, în 1961, au fost găsite fragmente ceramice atribuite purtătorilor culturilor Poienești-Lucășeuca (sf. sec. III - înc. sec. II î.Hr.) și Sântana de Mureș-Cerneahov (sec. III-IV d.Hr:). Îndepărtații strămoși ai suslenenilor au trăit de multe ori vremuri de restriște, mai ales
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
la o distanță de 36 km de or. Rîșcani, și 180 km de Chișinău. În trecut a fost punct vamal, în documentele vechi mai purta și numele Buteștii lui Stavru, fost boier vestit în ocolul Ciuhurului. In Valea Adâncă de aici se află un iaz cu o suprafață de peste trei ha. Din pădurea de pe câmpia Dereni bat la suprafață câteva izvoare cu apă minerală potabilă și curativă. Între stâncile de pe aceste meleaguri se așterne un labirint subteran de peșteri cu o
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
Sf. Ierarh Spiridon. O altă biserică cu același hram, Sfântul Spiridon a fost construită în anul 1863 și figurează în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. Clădirea a fost ridicată din piatră, cu ajutorul Mănăstirii Căpriana, în locul vechii biserici de lemn. Aici a avut loc prima școlire a sătenilor la sf. sec. al XVIII-lea - înc. sec. al XIX-lea. Către finele secolului al XIX-lea, s-a deschis școala ministerială de o singură clasă, cu studii în limba rusă de o
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
magazine, o farmacie și un dispensar medical, ultimul construit la începutul anilor 1990. De asemenea, în sat activează două biblioteci, o casă de cultură, grădiniță, un oficiu poștal și o sală de ceremonii. 20 de agenți economici își desfășoară activitatea aici. Apa potabilă este asigurată de o rețea alcătuită din 348 de fântâni. În urma privatizărilor dintre anii 1991-2000 aproape toate proprietățile de stat de pe teritoriul comunei au fost împărțite între locuitori. Procesul de privatizare s-a caracterizat printr-o ineficiență extremă
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
pentru cavalerie și au predat în 1854 aproximativ 5000 de puduri de fân. Pe lângă fân, magazia a eliberat pentru armata rusă 697 centnere de grâu de toamnă și 60 centnere de grâu de primăvară. Principile Mihai Sturza mai era proprietar aici și la începutului anului 1859, proprietar și pe moșie și pe sat. Satul avea 212 de familii cu 955 de locuitori: 499 de bărbați și 456 de femei. Tot în 1859, se deschide Școala parohială bisericească cu învățătorul Iacob Luțcalov
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Ioan Cuza, spre sfârșitul vieții sale lasă prin testament partea sa de moșie din Biliceni soției Ancuța și fiicei Ileana. Dar, din documentele ce au urmat la 15 octombrie 1803, la 4 ianuarie 1804, precum și din recensămîntul anului 1817, aflăm aici un singur boier - Alexandru Panaiti. Satul era alcătuit deja din 154 gospodării țărănești, altele 6 aparțineau clerului bisericii Sfântul Mihail. La 29 aprilie 1835 moșia trece în prorietatea lui Carp Osmolovcki, iar 20 din cele 187 familii țărănești, nemulțumite de
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
strămutate pe pămînt liber, erau și Bilicenii. În 1858 împotriva lor au fost ridicate câteva escadroane de cavalerie țaristă. Circa 170 de familii din Biliceni rămîneau și mai departe fără o palmă de pămînt, pe cînd boierul Carp Osmolovski, stăpînea aici 4745 desetine de pămînt, pe care le dădea în arendă altor străini. Nevoiașii s-au liniștit numai după reforma agrară din 1868, cînd li s-au repartizat la Biliceni 1787 desetine de nadeluri. Alte 1445 ha de pămînt au intrat
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
bărbați și 689 femei) și intra în lista asezărilor din Imperiul Rus cu o populație de peste 500 oameni. La 9 aprilie 1908 țăranii din Biliceni deschid pentru nevoile lor o casă de amanet și împrumut. În 1912 Pavel Cutîc avea aici moară de aburi și 1616 desetine de pămînt. Școala parohială bisericească, deschisă la Biliceni în 1862, la 1 septembrie 1902 a fost trecută în categoria celor de clasa II și urma să primească de la Ministerul Învățămîntului public anual 400 ruble
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
aveau vreo 500 clădiri, inclusiv o curte boierească, cu 1750 de locuitori (890 bărbați și 860 de femei), activa cooperativa agricolă „Muncitorul”, o tovărășie de credit, o școală primară mixtă, biserica ortodoxă, primăria, postul de jandarmi, o cârciumă. În 1928 aici făceau comerț Ioan Sasov, Vasilisa Pisanova, Leizer Meister și Luzer Chic. În 1932 lucra moara cu motor a lui Ion Reaboi. Florian Capiton, Grigore Romașcan și Emanoil Catelîi stăpîneau câte 100 ha de pămînt arabil. Din cei 564 copii de
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
În ciuda faptului că se situează în provincia istorică a Basarabiei, este controlată de autoritățile separatiste transnistrene. Conform Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova, satul a suferit abuzuri la adresa drepturilor omului din partea autorităților secesioniste transnistrene. Se estimează că între 1996-2000 aici au avut loc 20 de omucideri. Pe de-o parte autoitățile moldovene declară că nu au acces la Chițcani iar pe de altă parte Transnistria nu a condus nicio investigație în acest sens.
Chițcani, Căușeni () [Corola-website/Science/305218_a_306547]
-
line, situate pe malul drept al râului Nistru, în vecinătatea sătucului Purcari, au aparținut pe vremuri mănăstirii Zografu. Relieful de terasă al localității, ce favoriza încălzirea și luminarea pantelor pe tot parcursul zilei, a atras coloniștii, care s-au stabilit aici pentru a cultiva vița de vie. Mănăstirea le-a donat aceste pământuri, cu condiția de a nu le vinde mai departe, coloniștii obligându-se, în plus, să achite zeciuiala (o zecime din venit) și 10 vedre (o zecime din roadă
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]