179,567 matches
-
francezi. În 1847, la Expoziția Agricolă din Basarabia, degustătorii au fost al vinului de Purcari. Vinul a obținut atunci prima sa medalie de aur. Primul mare triumf al vinurilor de Purcari este înregistrat la Expoziția Mondială din Paris din 1878. Aici, la degustarea închisă membrilor juriului s-a remarcat un vin sec de un roșu intens. Vinului Negru de Purcari i s-a acordat atunci prima sa medalie de aur la o expoziție internațională. La sfârșitul secolului al XXI-lea, podgoriile
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
este o localitate-centru de comună în raionul Soroca, Republica Moldova. Istoria satului Rublenita. „Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc. Viața omenească pe acest meleag a existat din timpuri preistorice . Ion Hîncu scria, ca „specialiști au descoperit aici” (la Rublenita) „vatra unui sat, format după cucerirea Daciei de Imperiul Român”.Satul a existat deci pîn la invazia hunilor din anul 376 , cînd a fost prădat și ars. Pe locul lui au fost atestate urme de case arse , grămezi
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
deci pîn la invazia hunilor din anul 376 , cînd a fost prădat și ars. Pe locul lui au fost atestate urme de case arse , grămezi de lut ars , amprente de lemne și diferite obiecte din perioada română tîrzie (sec. II-IV)”. Aici șunt cîteva dealuri mai înalte : la nord de s.Solcani - avînd înălțimea de 213 m deasupra nivelului mării, la ves de s.Rublenita -302 m. Zamfir Arbore scria: “Valea Rublenitei , începe de la satul Rublenita și merge paralel cu traseul Soroca-
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
urme de case arse, vase de lut etc. În perioada romană a existat o localitate care s-a menținut până la invazia hunilor din 376 e.n. În preajma satului actual sunt 2 movile funerare lăsate de cetele nomazilor care au trecut pe aici. După constituirea Țării Moldovei au existat două sate care au existat până la sfârșitul sec. XVI. Satul Sîngereii Noi a fost fondat în 1921, ca rezultat a reformei agrare din 1918-1924 când mai multe familii de țărani și-au întemeiat gospodării
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
Primăria dispune de sediu propriu. Starea clădirii este bună, spațiile sunt suficiente pentru funcționarii primăriei. În perioada ultimilor 5 ani în satul Carahasani s-a manifestat un interes deosebit față de activitățile de planificare strategică, și a beneficiat de finanțare, încât aici s-au desfășurat mai multe activități de elaborare și valorificare a proiectelor de finanțare. APL din satul Carahasani, participând la activitățile de planificare strategică, dispune de abilități moderate în domeniul elaborărilor strategiilor de dezvoltare. Capacitatea de relaționare a APL din
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
Sărătenii Vechi este o localitate-centru de comună în raionul Telenești, Republica Moldova. În epoca feudalismului nici o localitate din ținutul Orhei-Lapușna n-a cunoscut o asemenea înflorire ca Sărătenii de pe Răut. Conform recensământului din anii 1772-1774 aici se aflau 157 de case, cu 45 de gospodării mai mult decât în Târgul Orheiului. În această perioadă, Sărătenii cedau Chișinăului numai cu cinci case. Nu-i greu de presupus unde ar fi fost cu timpul resedința de județ sau
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
Mare și Ciulucul Mic, de unde pornea o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el servea drept popas de etapă pentru ostași, curieri poștali, negustori, ocnași. Aici se aflau câteva prăvălii, hanuri, cârciume și dughene. Populația se îndeletnicea cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor, comerțul. În documentele recensământului întâlnim nume mândre de șoimani - Toader Spătaru, Vasile Cucu, Ioniță Balmuș, Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader Burcă, Constantin
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
când pe o movilă din coasta satului răsăriră două cimitire proaspete. Întrucât satul era înconjurat din trei părți de lacuri, bălti și stufării, el cădea adesea pradă epidemiilor de malarie. În 1899 autoritățile țariste s-au văzut nevoite să deschidă aici un punct medical cu 6 paturi.
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
documente. În împrejurimile Grozniței, de exemplu, atenția lor a fost atrasă de movilele mari, înalte de 8-10 m, de pămînt - peste 20 la număr, ridicate cu mult înainte de apariția satului, cu multe veacuri în urmă. S-au dat lupte pe aici între băștinași și nohaici, care le prădau avutul. Războinicii răpuși erau înmormîntați sub acești tumuli. După prima mențiune următoarea intervine abia la 24 apr. 1902. Din ea aflăm că preotului Arefa Batițchi de aici i se conferă Crucea cu diamante
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
urmă. S-au dat lupte pe aici între băștinași și nohaici, care le prădau avutul. Războinicii răpuși erau înmormîntați sub acești tumuli. După prima mențiune următoarea intervine abia la 24 apr. 1902. Din ea aflăm că preotului Arefa Batițchi de aici i se conferă Crucea cu diamante a Sinodului. Chiar și în listele recensămîntului din 10 noiem. 1940 Groznița e înscrisă ca un mic sătucean. Războiul, totuși, nu-l ocolește nici pe el. Sunt mobilizați toți bărbații, care puteau ține arma
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
culturi tehnice, fructe și legume. Cînd vine, totuși, anul 1991, sătucul nu susține hotărîrea de a nu participa la referendumul cu privire la păstrarea Uniunii RSS. În 2004 satul întrunea 345 de oameni. La hotarul dintre milenii cei mai vîrstnici oameni de aici erau Petru Țîmbalistîi, 83 de ani, Achilina Țîbuleac, 82 de ani, Aculina Coman, Maria Beileșin și Măria Goncear, 81 de ani. Satul avea 54 de fîntîni.
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
Măcăreucei aparținea sfetnicului Ioan Russo, iar la 1821 nobilului Grigore Ioan Russo. Această dinastie de boieri a dăinuit mai mult de un secol. La 1900 moșia o stăpânea Zinovie Russo. Marea Unire și reforma agrara din România l-au găsit aici stăpân pe Nicolae Russo. În urmă exproprierii, pe moșia lui se constituie două sate din coloniști veniți de la Cosăuți și Holoșnița Veche - Palanca și Holoșnița Nouă. Nicolae Russo se retrage la Bulboci pe partea să de moșie, lăsând la curte
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
raionul Briceni, Republica Moldova. După ce rămase pustiu satul Holohoreni, locuitorii lui fiind mutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nicolae Ureche (în sec. XVII), iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea, pe aici s-au întemeiat (în sec. XIX) două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de "sat de stat". în Moldova au fost întemeiate la vreo sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
au pus casele ceva mai la sud, mai jos, dar tot lîngă pîrîiașul Racovăț, întemeind o localitate nouă - Halahora de Jos, uneori numind-o și Halahora Nouă. Ba chiar și Halahorii de Jos. Se consideră că primul s-a instalat aici cu traiul la înc. sec. XIX boierul Șerban. Citim, însă, despre acest sat (în "Listele localităților Imperiului Rus", editate în l. rusă, desigur, la Sankt-Petersburg în 1861) că în 1859 avea 36 de case eu 239 de suflete (123 de
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
Abia în 1922 Instituția română "Casa Noastră" mai împroprietărește 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de oameni, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare. Vin din nou rușii și la recensămîntul din 10 noiem. 1940 se înregistrează în Halahora de Jos 803 locuitori, incl. 673 de ucraineni și 130 de români moldoveni. În preajma războiului satul avea 196
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
înainte de acest nume satul s-a numit Laslaoani, dar nu se cunoaște din ce motive această denumire nu s-a pastrat.Acest nume este caracteristic satelor catolice din Moldova. Evoluția lingvistică de la patronim la toponim urmează o cale particulară. Amintim aici: Săbaoani, Laslaoani, Ardeoani, Crăcaoani, Ghindaoani etc. Ținând seama de faptul că specialiștii în lingvistică au demonstrat că "v + a" din limba maghiară va ajunge "oa" în limba română (că în exemplul: maghiarul "avas" > romanescul Oas), consideram firească evoluția: Laslo - Laslovan
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
Semeni - Ungheni) Pe râul Prut se extrage și se transporta nisip de o foarte bună calitate. De o deosebită importantă este monumentul arheologic din satul Semeni, numit de localnici "Masă lui Petru cel Mare (tarul Rusiei)" se presupune că anume aici s-ar fi întâlnit Dimitrie Cantemir cu tarul Rusiei, Petru I, înainte de bătălia de la Stănilelești (18-22 iulie 1711), insă cercetările arheologice arată că pe acel loc a existat cândva o cetate făcută din șanțuri și valuri de pământ. Alte monumente
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
de stația de cale ferată Stolniceni. În popor satului Lucăceni i se zice "Bănari", iar în actele bisericești este întâlnit numele de "Iugani". Denumirea de Lucăceni provine de la primul întemeietor al satului - Luca, iar Bănari de la boierul Bănariu care deținea aici moșii întinse. Originea numelui Iugani, însă, nu este cunoscută. Documentar este menționat într-un act de la 3 iunie 1429, apoi la 24 aprilie 1520. Satul este așezat pe povârnișul dealului, acoperit cu păduri și numai la est și sud se
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
o vâlcea cu pârăiașul numit "Valea Bănarului". Potrivit recensământului din 1817 în sat au fost înregistrați 35 capi de familie în care locuiau 100 bărbați și 85 femei. Proprietarul moșiei satului Lucăceni era domnul Radu Manolache din Iași. El stăpânea aici întinse pământuri arabile și fânețe, însă toloaca era mică; avea iaz, moară și puțină pădure de protecție. Conform datelor "formularelor" pe anii 1812-1813, care se păstrează în Arhiva Consistoriului Eparhiei din Chișinău, la Lucăceni (Iugani) în 1812 a fost menționată
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
alta, mai mult, pare-se, menținîndu-se, totuși, în primăria Bălcăuți. Cele mai apropiate sate vecine îi sunt Groznița, care se află în subordinea sa, Rotunda, Hlinaia, Halahora de Jos și Halahora de Sus. Un pîrîiaș mic, fără nume, trece pe aici prin cîteva iazuri și iezulețe, ocolind niște înălțimi, cea mai mare atingînd 256 m deasupra nivelului mării, încearcă, și reușește, să dea naștere unor locuri destul de pitorești. La 3 km sud-vest trece traseul de importanță internațională Chișinău-Cernăuți, spre care vine
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
de la 15 iunie 1431, cînd a fost semnat acest uric domnesc. Cu toate că, evident, el deja exista. Dar alte știri despre el, care ar tine de sec. XV, nu avem. Mai intervine o informație de la 1 ian. 1574, cînd Mihăilenii, ortografiați aici Mihălcăuți, trec în posesia altui boier, a fostului vistiernic Pilipovschi. Tot pe atunci, cu denumirea Mihalcăuți, ei figurează într-o mărturie hotarnică despre moșiile Adecăuților (Bricenilor). Trec ani după ani. Se mai scurge un secol. Despre Mihăileni nu se aude
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
o afacere asemănătoare. Ion Tertea cu sotia sa Ana vînd partea lor din moșia Mihăilenilor lui Efrem Hajdău, apoi tot satul, la 4 apr. 1632 este confirmat în stăpînirea lui Gheorghe Roșca. Administrația militară rusă, la 25 dec. 1772, găsește aici 29 de gospodării, proprietar al moșiei fiind căpitanul Ion Miclescu. Însă iar urmează șiruri lungi de împărțeli, mărturii și dăruiri, pretendenți la moșie izvodindu-se cu duiumul. Chiar și din răvașul descoperit de L. Boga, scris de un oarecare Mihai
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
de asemenea, pusese ochii pe această moșie, aflăm că acesta ar trebui să-și astîmpere pofta, deoarece Teodor Balș, ruda lor, "nu are nici frică de Dumnezeu, nici rușine de oameni". Adică e un mare hrăpăreț și zgîrie-brînză. Și-apoi aici mai stăpînea o parte de moșie și nobilul Vasile Cristea. Localitatea avea deja biserică, lucru, pe care îl aflăm din documente de arhivă. Preot în 1835 era Ioan Popovici în vîrstă de 38 de ani, diac - Andrei Ciomîrtan, de 32
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
din 53 de bolnavi 27 își pierd viața. Pămînturile basarabene, însă, îi ademenesc mereu pe ruși și în 1940 le acaparează din nou. La 10 noiembrie 1940 ei găsesc în Mihăileni 909 suflete, dintre care 870 de etnie ucraineană. Locuiesc aici și 31 de moldoveni. Apoi după acest schimb de regim vine și nenorocirea războiului din 1941-1945. Sînt mobilizați pe front toți bărbații de frunte ai satului, dar prea puțini se întorc înapoi. La recensămîntul de la 1 aug. 1949 administrația sovietică
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
1941-1972). Orfan de război după tata (1914) și fiu de plugari sărăciți în timpul războiului, a avut o copilărie dificilă. Și-a făcut studiile secundare că bursier la liceul din Siret (1924-1931), iar cele de litere la Universitatea din Cernăuți (1931-1936). Aici, elev remarcat al lui Leca Morariu și Ion I. Nistor, el debutează aproape simultan în viață literară și cea politică. Pe plan literar a debutat cu două poeme la revista "Junimea Literară" din Cernăuți (Director Ion I. Nistor), Anul XXI
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]