179,567 matches
-
șanse de extindere și dezvoltare. Zonele întinse prielnice agriculturii sunt puține fiind și o cauză a faptului că până in anul 1989 localitatea Sâg a fost colectivizată. Livezile de pomi fructiferi în special pruni și meri sunt des întâlnite, de aici de-a lungul timpului s-a întreținut producția de băuturi spirtoase, în acest caz a pălincii de prune. Pălinca de Zalău, cea mai cunoscută în întreaga țară își trage rețeta din zonele cunoscute ca producători din județ, zona satului Sâg
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
ajungând până la funcția de șef de secție al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc. După ce a absolvit Școala Militară de Ofițeri cu gradul de locotenent, în anul 1952, lucrează în Ministerul de Interne, până în 1974, ca specialist în învățământul militar. Aici îndeplinește mai multe funcții (șef de birou, șef de serviciu, adjunct șef de direcție), urcând în ierarhie până la funcția de șef al direcției învâțământ al Ministerului de Interne. Între anii 1974-1977 a fost comandantul Școlii Militare de Ofițeri a Ministerului
Iulian Vlad () [Corola-website/Science/306075_a_307404]
-
sârbe", un termen aplicat tuturor slavilor sudici, indiferent de naționalitatea lor sau de țara de origine. Această situație s-a schimbat doar în secolul al XIX-lea, în 1830 fiind evidențiat într-o statistică oficială care numără "câți sârbi locuiesc aici în orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Doctor în Științe. Începând cu acest an, a obținut o bursă de studii Rockefeller la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore (S.U.A.), unde a început să studieze biochimia și igiena. În anul 1932, s-a stabilit la Montreal, destinația sa finală. Aici a început să predea biochimia, la Universitatea McGill. Datorită pregătirii sale excepționale și rezultatelor experimentale obținute, Selye a devenit profesor de histologie în anul 1941, iar din anul 1945 a ocupat funcția de director al Institutului de Medicină și Chirurgie
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
, (albaneză Voskopojë, "Voskopoja"; aromână ; greacă "Μοσχόπολις", "Moscopolis" sau "Moschopolis"; macedoneană "Москополе", "Moskopole"; sârbă: "Москопоље", "Moskopolje") este un mic sat din sud-estul Albaniei. În secolul XVII era un mare oraș din Balcani și centru cultural și comercial al aromânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani. Orașul a fost distrus în întregime în 1788 de către Ali Pașa. Deși aflat într-un loc destul de izolat din munții dintre Grecia și Albania, orașul a reușit să devină cel mai important centru al aromânilor
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
Academie" sau "Hellênikon Frôntistêrion", fondată în 1744). La Moscopole a apărut o adevărată efervescență culturală, mulți autori publicându-și lucrările atât în greacă (limbă a culturii din Balcanii la acel moment) cât și aromână scrisă în alfabetul grec. În 1770, aici a apărut primul dicționar al celor 4 limbi balcanice moderne (greacă, albaneză, aromână și bulgară). Acțiunile din 1769 ale otomanilor au fost doar începutul unei serii de atacuri, care au culminat cu atacul din 1788 al trupelor albaneze conduse de
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
Cernăuți și la 3 km de frontiera între Ucraina și Republica Moldova. Orașul este situat la o altitudine de 228 metri, în partea de sud-est a raionului Secureni și are locuitori, preponderent ucraineni. Orașul se află în apropierea frontierei cu Republica Moldova, aici funcționând punctul internațional rutier și feroviar de trecere a frontierei Secureni - Ocnița, între Ucraina și Republica Moldova, precum și punctul local de trecere auto Secureni - Clocușna, numai pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Prima mențiune
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
secolului al XVI-lea, oștile otomane au invadat Moldova și Bucovina, iar țăranii au fugit în păduri pentru a scăpa de robia păgână. Fugarii și-au ales un loc de popas pe malul unui pârău care se vărsa în Nistru. Aici au fost atrași de pădurea deasă, în care găseau din abundență ciuperci, fructe de pădure și vânat. Oamenii și-au construit case într-un luminiș din pădure, tăind copacii. Din acest motiv, ei au fost numiți secureni. Până în anul 1711
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
27 martie 1918, satul Secureni-Târg a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Secureni-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o judecătorie, un oficiu PTT de stat, un oficiu telefonic, un liceu particular, un spital de stat și un spital evreiesc . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
portul Triest ca hamal și pentru Agenția de presă Foreign News Service în funcția de corespondent. A părăsit Triest în 1953 împreună cu Ioan Chirilă și s-a stabilit pentru un timp la München, după care s-a mutat la Konstanz. Aici, împreună cu prietenii săi Teodor Ciochină și Ioan Chirilă, s-a angajat la unitatea militară auxiliară de pe lângă trupele franceze de ocupație din Germania de Vest. Împreună cu patru prieteni, Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină, Beldeanu a organizat în
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
după aceea se îmbolnăvește și pleacă să se trateze la Pesta. Cea mai mare parte a cunoștințelor sale le dobândește ca autodidact. Participă la cele două răscoale împotriva stăpânirii otomane, iar la sfârșitul celei de-a doua pleacă la Viena. Aici îl cunoaște pe lingvistul sloven Jernej Kopitar care ocupă funcția de cenzor principal pentru cărțile în limbile slave. Acesta îl va ajuta în realizarea lucrărilor sale filologice. Din cauza conflictelor sale cu cneazul Miloš Obrenović, lui Karadžić îi este interzis să
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
nr. 13, în apropiere de Gara Suceava Nord și de Parcul Gării Ițcani. Acest lăcaș de cult are hramul "Sfânta Elisabeta a Ungariei", sărbătorit la data de 17 noiembrie. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Austriecii au desființat mănăstirea de maici de la Ițcani, confiscând pământurile mănăstirești în beneficiul Fondului Religionar Greco-Ortodox. Primii coloniști germani au sosit aici la Ițcanii Noi
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Austriecii au desființat mănăstirea de maici de la Ițcani, confiscând pământurile mănăstirești în beneficiul Fondului Religionar Greco-Ortodox. Primii coloniști germani au sosit aici la Ițcanii Noi la 4 iulie 1788. Atunci au venit opt familii, urmate la scurtă vreme de alte zece. Aceste familii proveneau în majoritate din landul Renania-Palatinat și erau de confesiune luterană. În anul 1790, venea să slujească aici pastorul
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
sosit aici la Ițcanii Noi la 4 iulie 1788. Atunci au venit opt familii, urmate la scurtă vreme de alte zece. Aceste familii proveneau în majoritate din landul Renania-Palatinat și erau de confesiune luterană. În anul 1790, venea să slujească aici pastorul evanghelic Ștefan Daniel Wilhelm Hübel din Frătăuții Vechi. Cu timpul, au început să sosească și familii de etnici germani de religie romano-catolică. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Astfel, dacă în 1788 locuiau 33 de etnici germani
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
Biserica romano-catolică din Ițcani a fost construită în anul 1902, de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Ițcani (în ), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, satul Ițcani era localitate de frontieră între Austro-Ungaria și Regatul României, aici locuind mulți etnici germani. Biserica a fost construită în apropiere de Gara Ițcani (gară de frontieră aflată pe teritoriul Austro-Ungariei). Ea are hramul “Sfânta Elisabeta a Ungariei” (sărbătorit la 17 noiembrie). După datele Recensământului general al populației României din 29
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
a fi cedată unui alt cult care să o utilizeze în același scop pentru care a fost construită. ""Odată cu selecția naturală firească, se va ajunge ca la Ițcani să nu mai fie nevoie de o biserică. Enoriașii care vor rămâne aici vor fi nevoiți probabil să vină la liturghie în oraș, la cealaltă biserică romano-catolică a Sucevei"", a declarat preotul Patrașcu. La 28 octombrie 2007, aflat într-o vizită pastorală în Parohia Suceava, episcopul Petru Gherghel de Iași a celebrat liturghia
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
până în ziua de azi). Tot în Biblie este pomenit portul atunci cand Iona s-a îmbarcat spre Tars și tot din portul Jaffa a pornit Sf. Petru călătoriile sale (trei călătorii) înainte de s-a oprit la Romă. Se povestește că tot aici a fost făcută minunea "învieri fetei lui Tăvița" făcută de Sf. Petru fiicei unui tăbăcar, Simion, la care locuia, înainte de plecarea în călătorie. Datorită acestei minuni și a altor câteva fapte menționate mai sus sau nemenționate, a dus la construirea
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
obiceiului grecesc poartă 3 hramuri (spre deosebire de bisericile române care au un singur hram): 1. Sf. Mihail și Gavril. 2. Sf. Damaschin și Varvară. 3. Sf. Petru și Pavel. Locul este binecuvântat din mai multe motive, unul din ele fiind că aici este locul casei lui Simon tăbăcarul, prieten al Sfanțului Petru la care el se refugiază în timpul prigoanei române și tot din acest loc pornește Sf. Petru în călătoriile sale în Anatolia și Romă. În discursul Sfanțului Petru din Ierusalim ținut
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
comunități ce l-a urmat la Jaffa, flămânzea, pentru că ei nu erau obișnuiți cu mâncăruri, care nu erau făcute după legea ebraica (nu mâncau carne de porc sau peste fără șolzi) și nu găseau cu ce să se hrănească. Atunci aici în casa lui Simon tăbăcarul, Sf. Petru se roaga la Dumnezeu timp de trei zile pentru a ști ce trebuie să dea poporului să mănânce fără a încălca legea. După trei zile de ruga, i-se arată Sfanțului Petru peste
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
iar în est cu Dealul Zăbalul Mare (835 m.). Între aceste culmi se află mai multe podișuri carstificate dintre care amintim: Râvniștea Mare, Colonovăț, Ceresnâia, Cârneala, Ponor și altele. La sud de valea Minișului culmile sunt mai puțin numeroase, dar aici se află cele mai mari înalțimi din Munții Aninei. Astfel, în vest se desfașoară culmea Cuniuma (1046 m.), iar în est culmile Grohanul Mare (1044 m.) - Leordiș (1160 m.) - Pleșiva (1144 m.) care se ramifică spre Nera. În afară de aceste două
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
cele mai mari înalțimi din Munții Aninei. Astfel, în vest se desfașoară culmea Cuniuma (1046 m.), iar în est culmile Grohanul Mare (1044 m.) - Leordiș (1160 m.) - Pleșiva (1144 m.) care se ramifică spre Nera. În afară de aceste două culmi principale aici se mai află nenumarate culmi secundare adaptate la structura geologică. Din pricina eroziunii diferențiale exercitată pe roci cu duritați diferite cât și a tectonicii au luat naștere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carașului), Carașova, Lisava, Ciudanovița, Aninei și pe valea
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
perioada înaintea erei noastre regiunea era locuită de celți (lat. "gali", grec. "keltoi" = dârji, nobil) originari din Asia Mică, ei trăiau în așezări mici numite "Durum" (fortăreață). Peste celți vin germanii care proveneau din nord, după populația germană care locuia aici va fi mai târziu numit "Provincia Germania"în timpul lui Iulius Cezar (100 - 44 î.e.n.) teritoriul ocupat de romani în timpul domniei sale .Astfel "Durum" devine un centru de aprovizionare a "Kölnului" (Colonia) care începe să se dezvolte rapid, stăpânirea romană durează cca
Düren (oraș) () [Corola-website/Science/306130_a_307459]
-
mai multe ori în "Villa Duria" unde s-au ținut adunări importante (sfatul francilor) amintit în manuscriptul (Metzer Annalen). "Pippin cel Scurt" ridică "Durum" la rangul de "cetate de scaun" unde a avut reședința ulterior și Carol cel Mare (742-814). Aici având loc târguri cu vânzări pe piața cerealelor, untului, găinilor, vitelor, și lemnului. Comerțul a dus la o înflorire economică a așezării, în secolul XIII s-a acordat Dürenului drepturile de oraș (privilegiu care asigura o administrare proprie). Prin anii
Düren (oraș) () [Corola-website/Science/306130_a_307459]
-
de clasificare . Există mai multe legende care explică numele mănăstirii. Cea mai plauzibilă este aceea că numele i-ar veni de la stolurile de păsări care viețuiau în pădurea înconjurătoare. Mănăstirea îi are ca ctitori pe arhimandritul Timotei, care a ridicat aici o biserică din lemn în 1813, și pe Sfântul Calinic de la Cernica. Biserica din lemn s-a prăbușit la cutremurul din 1838. Biserica mare a fost reconstruită de Sfântul Calinic, pe când era stareț la Mănăstirea Cernica, în 1846, în timp ce biserica
Mănăstirea Pasărea () [Corola-website/Science/306131_a_307460]
-
și se poate lăuda cu o bogată colecție de artă veche bisericească: icoane, ceramică, broderii, precum și mulaje în ghips aparținând sculptorului G. D. Anghel - cel care a realizat statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Roman - și care și-a trăit aici ultimii ani ai vieții, fiind înmormântat în cimitirul mânăstirii. Cea mai de preț comoară a mânăstirii o reprezintă racla cu părți din Sfintele Moaște ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie. Datorită marii valori istorice și artistice, Mănăstirea
Mănăstirea Pasărea () [Corola-website/Science/306131_a_307460]