17,991 matches
-
pentru că veni vorba de tovarășul Năstase și de individul cu pelerină... - Asta e mania lui, a lui Zevedei, îl întrerupse Petrescu : să poarte pelerina lui unchiu-său, colonelul. - Tovarășul Ulieru bănuia că a furat-o de la Muzeul Amatei. - Nu, n-a furat-o. Unchiu-său, colonelul, a fost în armata austro-ungară. A murit foarte bătrân, aproape centenar, la sfârșitul războiului. Dar Zevedei e un om ciudat: vrea să se distingă de popor, și atunci recurge la orice semn distinctiv... Pantelimon prinse curaj, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se introduce, ca noi, cu un scop bine Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, gneralul Iancu Calomfir, a păstrat cu pietate uniformele de gală ale soțului ei; să găsească, zic, lada, să-i spargă lacătul. Să fure cele două uniforme. Repet, să fure două uniforme de general. - Dar spuneai că sunteți rude... - Suntem. Mai mult: tatăl meu era nepotul favorit al văduvei general Iancu Calomfir. Dar ce-are a face? Ne-am introdus în acest pod cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scop bine Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, gneralul Iancu Calomfir, a păstrat cu pietate uniformele de gală ale soțului ei; să găsească, zic, lada, să-i spargă lacătul. Să fure cele două uniforme. Repet, să fure două uniforme de general. - Dar spuneai că sunteți rude... - Suntem. Mai mult: tatăl meu era nepotul favorit al văduvei general Iancu Calomfir. Dar ce-are a face? Ne-am introdus în acest pod cu chei false, la căderea nopții, ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunteți rude... - Suntem. Mai mult: tatăl meu era nepotul favorit al văduvei general Iancu Calomfir. Dar ce-are a face? Ne-am introdus în acest pod cu chei false, la căderea nopții, ca să căutăm un anumit obiect și să-l furăm. E adevărat, un obiect având poate de un anumit interes istoric, dar fără valoare: două uniforme. - Și o colecție de coleoptere, adăugă Vladimir. Ieronim își înălță din nou lanterna, și de data aceasta își concentră lumina deasupra capului băiatului, apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult de un an și uite-l acum, În uniforma fidelilor, vorbind cu alți trei tineri aviatori fideli, din ultima promoție, antrenată În Franța. Nici unul dintre puștii Ăștia noi nu-l cunoștea și mă-ntrebam dacă venise să-ncerce să fure un avion sau ceva. Din orice motiv ar fi venit În oraș, fusese oricum o mare prostie din partea lui să intre la Chicote În condițiile alea. — John, cum Îți e? — MĂ simt bine. E bună băutura asta. MĂ face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce mai fac. Of, ce-aș mai vrea să avem picături din alea, somnifere. Nici măcar n-am mai auzit de așa ceva. — Nu-s chiar picături. E o clorură. Curvele pun așa ceva În băutura tăietorilor de lemne cînd vor să-i fure. Nu sună bine deloc. Probabil c-ar trebui totuși s-avem și noi așa ceva, În caz de urgență. — Vino să te pup. Auzi, doar În cazuri de urgență. Hai să mergem să-i vedem cum beau. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi mai e iar un loc din care s-a tăiat și după aia ajungem Într-o pădure virgină. — PĂi aia cum de le-a scăpat? — Nu știu. Poate era a cuiva care nu voia s-o vîndă. Au tot furat de pe margini, pentru care au plătit ceva, dar grosul e Încă acolo și nu există drum care să ducă la partea aia de pădure. — Dar de ce n-au urmat cursul pîrÎului? PÎrîul trebuie să aibă o gură din care izvorăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce zici acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ele sau nu. Dar toată treaba e să ai pentru ce te căi. — Dar nu vreau să fac nimic rău. — Nici eu n-aș vrea să faci așa ceva. Dar ești În viață și o să faci lucruri. Nu minți și nu fura. Toți trebuie să mințim. Alege-ți Însă pe cineva pe care să nu-l minți niciodată. — VĂ aleg pe dumneavoastră. — Bine. Nu mă minți niciodată, orice-ar fi, și nici eu n-o să te mint. O să-ncerc. Nu, nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
destul de practică. Stai să-ți povestesc. Pot să te sărut cît faci de mîncare? Ai răbdare, Îți zic eu. Și ce voiai să faci? — Ei, păi cred că din punct de vedere moral m-am compromis total aseară cînd am furat whisky-ul Ăla. Crezi că o chestie ca asta te poate compromite din punct de vedere moral? — Nu. Și sticla era desfăcută, oricum. — Da, dar am luat sticla goală și pe aia de whisky În bucătĂrie și cînd am turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Bine de tot. — E cam dură ideea asta cu cuiele. — Ei, păi fata aia din Biblie așa a făcut - și dacă am fost eu În stare să mă plimb printre niște bărbați Înarmați și morți de beți și să le fur băutura, de ce n-aș duce treaba pîn’ la capăt, mai ales dac-am Învățat-o din Biblie? — În Biblie n-aveau nici un ciocan căptușit. — Probabil că mi-a venit gîndindu-mă la vîslele căptușite și le-oi fi amestecat cumva. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fermei din dreapta noastră. Claude Îi ordonase să se oprească și, pentru că fugea În continuare, Red l-a Împușcat. Era primul om pe care-l omora În ziua aia și era foarte mulțumit. Crezuserăm cu toții că era un neamț care a furat ceva haine civile, dar pînĂ la urmă s-a dovedit că era francez. Sau, În orice caz, avea acte franțuzești În care scria că-i din Soissons. — Sans doute c’était un Collabo, spuse Claude. — Ei, a fugit, nu? interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără margini din jurul nostru. Când sufletul ne este încărcat peste poate cu frumuseți, ne oprim. Privim unul către celălalt ca și cum atunci ne-am fi descoperit. Pe neașteptate, ieșeanul prinde glas: Nu credeam că aș fi putut să tac
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a preferat moartea în locul captivității, vere. Aici nu-i vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul popor în mâna romanilor. Nu putea să-și vadă nația robită. Ai dreptate, vere. Uite cum te fură vorba și ideile! Acuma ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși până în străfunduri de spiritul toamnei. Ieșeanul pare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se paradosească bogoslovia și tălmăcirea Sfintelor Scripturi”. Cu alte cuvinte, un Seminar Teologic. Și dacă te interesează, am să-ți spun că printre învățăceii acestui seminar, pe la 1855, s-a numărat și Ion Creangă. În timp ce îl ascult pe ieșean, îl fur cu coada ochiului, citindu-i pe chip bucuria dată de gândul la acele vremuri, dar nu-l iert: -Mai îndeamnă bidiviii, negustorule, că ne apucă nămeaza mare pe drum! Râdem din nou cu poftă, apoi îi reamintesc o minune petrecută
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vezi că ești la înghesuială, mă ameninți. Ai? Văd eu că nu-mi merge cu tine, așa că am să-ți spun doar încă o vorbă și gata... Spune-o și te iert. Am ajuns acasă, dragule. Uite, domnule, cum te fură vorba! Spunând acestea, ieșeanul s-a oprit și cu un zâmbet obosit mă întreabă: Și mâine încotro, vere? Ce ai zice de un popas pe Dealul Cetățuii? Cum bag eu seamă, mergem din hop în hop, până închidem cercul. Îți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
trimis „pre Vasilie Gealalăul cămăraș la Ocnă și acolo au luat cîtăva somă de bani... din vinitul țărăi”. Când revine Ștefănță Lupu voievod în scaunul Moldovei, îl prinde pe Vasilie Gealalău și pentru viclenie, îi taie capul, iar pentru banii furați de la Ocnă îi ia toată averea, printre care și „nește vii la Miroslava”. Gealalău, neavând copii, împotriva lui Stamatie ,mare postelnic, s-au plâns în trei rânduri la Divan niște veri de-ai lui Gealalău, spunând că acesta nu a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și-ar fi intitulat pictorul tabloul... “Baba”. Am râs mult, dar, când am văzut turnul pentru apă din spatele Universității “Al.I. Cuza”, am rămas cu ochii pironiți pe el. Ieșeanul a băgat de seamă și m-a întrebat: Te-a furat peisajul, vere? Cam așa ceva. Vezi turnul de colo? Este prima instalație mecanizată de distribuire a apei din Iași, construită între anii 1897-1898, pentru aprovizionarea cu apă a Liceului “Costache Negruzzi” și a Universității. Dacă a fost construit în perioada pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vii, adică căzi, călcători, dejă, teascu și toate ale vii, în care sînt opt pogoani vii lucrătoare... care vii sînt pe moșie mănăstirii Copoului, la Dealul Ursolii”. Nu văd noutatea, vere. Păi cum s-o vezi când te-au cam furat gândurile și n-ai băgat de seamă că Dumitru Panagu nu spune că “am vândut niște vii” cum spun toți vânzătorii întâlniți până acum ci “am vîndut... o ogradă de vii”. Vezi ce înseamnă obișnuința cu un anumit fel de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
după un “zapis grecescu, velet 1673 iulie 2”, aflăm că un oarecare Enache a vândut niște vii “în deal la Șorogari” cu 100 de lei. Am să-ți spun povestea vânzării a câtorva fălci de vie și a unor cai furați de la paharnicul Costantin. Știu despre ce-i vorba, vere. Există un ispisoc de întăritură dat de Antonie Ruset voievod, la 30 martie 1676 (7184), pentru o vie cumpărată de hatmanul Buhuș de la Martin Panica, cel care a furat caii paharnicului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unor cai furați de la paharnicul Costantin. Știu despre ce-i vorba, vere. Există un ispisoc de întăritură dat de Antonie Ruset voievod, la 30 martie 1676 (7184), pentru o vie cumpărată de hatmanul Buhuș de la Martin Panica, cel care a furat caii paharnicului. Chiar dacă via nu se află aici la Șorogari, ci la Miroslava, am amintit-o pentru că este interesant felul cum a fost întocmit actul de întăritură dat de vodă hatmanului. Tu ai băgat de seamă că vodă povestește toată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care mi-a vorbit ieșeanul” - am gândit eu. Furat de grijă ca nu cumva să trec de locul pe care-l căutam, n-am băgat de seamă că pe dreapta drumului mă aștepta ieșeanul. Da’ bine, vere, nu mai vezi lumea? Ba o văd și încă foarte bine, dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de făcut decât să nu uităm de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat - fapt ce nu-i stă bine - fiindcă peste toate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
chiar necopt aș putea spune, când... Într-o toamnă cum alta parcă n-am mai întâlnit de atunci după ce... Ei! Uite ce îți spun eu în loc să trăim aceste momente... Nici nu-i nevoie să-mi povestești ce gânduri te-au furat. Mi-au vorbit ochii tăi despre tot ce ai simțit și ai trăit atunci... cândva... Nici nu mi-am dat seama că ochii sunt ferestrele sufletului, vere. Și acum mă apucam să-ți înșir o poveste lungă care seamănă poate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și cum bătea cu ciocanul...Doamne! Părea un adevărat voinic din poveste. Ii drept că, între timp, nenea Jănel s-o mai înzdrăvenit. Era o frumusețe de bărbat! Toate muierile care treceau pe drumul din fața covăliei încetineau pasul și îl furau cu coada ochiului. Fie fată mare sau măritată. Chiar și cele mai coapte își dădeau coate...Nenea Jănel, însă, nu avea ochi nici pentru una. Nici pentru Ilincuța, frumoasa satului. Nu privea în altă parte decât în cărbunii din vatra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]