18,520 matches
-
care tocmai o descoperise. Buddha însă îi răspunde că nu va intra în Parinirvăṇa decât după ce va fi întemeiat o comunitate instruită și bine organizată. Totuși, la scurt timp după aceasta, Preafericitul s-a gândit că ar fi lipsit de rost și obositor să vestească descoperirile sale unei lumi cufundate în ignoranță. Aici, cu o imaginație specific orientală, textele vorbesc de intervenția unei divinități, Brahmă Sahampati, care exprimă în cuvinte audibile gândurile ce se nasc în mintea lui Buddha. În legenda
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! Salutare, stimabile! (iese foarte turburat prin fund.) SCENA II Farfuridi, Brânzovenescu stau un minut privind unul la altul Farfuridi: Ei!... ți-a plăcut venerabilul? Brânzovenescu: E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai așteptăm. Farfuridi: Să mai așteptăm? Până când să mai așteptăm?... Deseară, la sfârșitul întrunirii, parcă-l văz pe venerabilul că se scoală și trage clopoțelul: "Stimabililor, aveți puțintică răbdare: Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Cațavencu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
am luat nota 1. Iar n-am reușit. A treia oară, zic: „Dacă nu iau acuma 10 la socialism, nu iau nici o notă”. Era un manual de clasa a XII-a, cu vreo sută și ceva de pagini... Pe de rost l-am Învățat, pur și simplu... Și când am dat examenul, era „Despre spațiu și timp”... un subiect bun. Și am făcut ad litteram, doar cu ceva modificări față de ce era În carte. Am terminat și-am vrut să plec
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
p-ormă ne-a dus În depozit la Închisoarea din Sighet... Cum a decurs ancheta? Pe primii i-a bătut rău, pentru că n-au spus nimic... Pân’ la urmă au convenit cu Vișovan, care i-a rugat, că n-are rost să-i bată că și-așa nu spun, numa’ suferă degeaba... Și au stabilit să ne ducă În fața lui și el să ne spună că se cunoaște totul, și că să spunem și noi. Practic, organizația noastră fusese desființată la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întrebări, prin amenințări, chiar și prin loviri, da’ ușoare... Na, și-a văzut că nu merge și l-a adus pe Vișovan, care arăta extraordinar de bătut și schingiuit, și ne-a spus că se știe totul, că n-are rost să suferim și să spunem... Și, sigur, am declarat ceea ce-a fost, că În fond nu era mare lucru. Cât timp ați stat În Închisoare la Sighet? Din luna septembrie ne-a ținut până În noiembrie, când a venit frigul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altul, Ghiță Andreica, a fost Într-un an cu mine născut, și mi-a fost chiar coleg... Copil de țărani, m-a surprins, Într-un fel, cu câtă ambiție a plecat el și cu gând bun, ca să-și facă un rost, să muncească... Îi plăcea cartea și vedea În carte un viitor. E, toate astea au fost spulberate la toți... Apoi, mai era În lot un copil de trupă, pe nume Gavrilă Coman... sergent era. Umbla În uniformă militară și În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era nimeni, nici verișoru-meu. Am Închis ușa și În timpul ăsta m-a văzut un coleg din altă clasă și m-a raportat că eu am desenat ochiul, da’ În realitate nu l-am desenat eu. Acuma n-ar avea nici un rost să mă laud că l-am desenat eu. Dar bineînțeles că directorul m-o chemat și nu m-o pedepsit... În ’48, cum am spus, toți elevii din comună am dispărut, că nu știam pe care ne arestează... Și am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înapoi lu’ Faliboga... și cu asta parcă lucrurile s-au mai aranjat. A trecut, mă rog, ziua de miercuri. Eu cu doamna mea m-am mai Întâlnit și, printre altele, Îmi spune să ne Întâlnim și joi, că a făcut rost de o mașină de scris cu care trebuie să multiplicăm manifestele, și io să mă duc undeva cu mașina aia. Zic: „Cum dracu’ să duc eu prin oraș mașina de scris, Doamne, iartă-mă?”. M-am dus la Întâlnire, da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se-ntâmplă”. Noi ne culcam și cu civilii... Și când am ajuns acasă, târziu, În libertate, mi-a adus aminte... „Măi, vreau să văd ziarul acela la o bibliotecă.” Nu era acel articol care l-am Învățat aproape pe de rost și din care le explicam la deținuți: „Bă, uite ce-a spus Eisenhower În acel articol! Vom rezolva problema cu Uniunea Sovietică!”. Și-a spus foarte clar: „Vom elibera Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria. În ordinea aceasta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că și În Rusia se făceau asemenea articole, care să-i inducă În eroare pe deținuți. Deci era un ziar adevărat, o Scânteia normală. Și o ajuns la noi, și l-am citit, și l-am Învățat aproape pe de rost. Și am revăzut articolul ăsta În Târgu Mureș, ziarul din 20 sau 18 aprilie 1953, cu discursul președintelui Americii din 16 aprilie 1953, și În care spune că: „Un singur bombardier ne costă cât... 200 de kilometri de șosea asfaltată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plus, pentru acest fapt n-a mai primit. A stat Înapoi acolo În grupul „bandiților” și a continuat sistemul de demascare... Pe urmă, a primit și el mai departe bucățile de săpun și a fost reeducat. Acuma n-are nici un rost ca să povestesc mai departe, pentru că oamenii aceștia au fost un fel de... jertfe, no. Și el o fost un om slab ca alții, ca noi, ca mine, ca fiecare. Unde a ajuns pe urmă..., asta nu știu. Da, ăsta a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ți-ai văzut fratele?”. „N-am văzut pe nime’!” Prima dată am negat. Mi-a spus: „Atunci o venit, atunci te-ai Întâlnit, atunci a fost la tine acasă”... Mi-am dat seama că știau totul și nu mai avea rost... Apoi, În Satu Mare era numai raion, că noi țineam de Baia Mare, că era regiunea Baia Mare. Și nu ne-au ținut la Satu Mare numa’ o săptămână, până ne-a luat primele anchete, că nici n-aveau, de fapt, unde să țină
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa, numărate. Ne coseam, ne cârpeam, că dacă n-am mai primit pachete cu Îmbrăcăminte, ni se rupea lenjeria și astea și trebuia să le coasem. No, asta era și o ocupație, ne coseam hainele. Și nu știu cum Își făceau fetele rost de ace... Aia care dormea sub mine avea un ac și l-o ascuns În salteaua mea. Eu eram la mijloc, că erau trei rânduri de paturi. Și la un moment dat s-a făcut percheziție și-o găsât acu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În timpul detenției? Am fost cu Sașa Ivasiuc, Sandu cum Îi ziceam noi, a scris Păsările... Am fost cu Nițoiu, procuror, fusese comunist, e de pe aici, de pe la Zăvoieni... L-am Întâlnit și pe Ion Omescu, Îl știa pe Shakespeare pe de rost În engleză... Era un tip foarte deștept. L-am mai Întâlnit și pe unu’ șIoanț Creangă, era rectorul Universității de la Iași... Se mai țineau prelegeri acolo Între deținuți? Da, țineau ăștia deștepți câte o prelegere d-asta extraordinară, pe câte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar, ce să spun, că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum de puteați să munciți atâta? Domne, te specializezi acolo. Vezi, aveam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
D.O.-ist. Așa-i zicea, cu domiciliu’ obligatoriu... Ăsta era Îmbrăcat Într-o geacă din asta din piele... Și io l-am tot fixat, l-am tot fixat... Lucram atunci la Încărcat de sfeclă În tractoare. Și-am făcut rost de o bucat’ de hârtie de sac, și c-un vârf de creion Într-o noapte am scris o scrisoare. La patu’ trei acolo la etaj nu m-a văzut decât câțiva colegi ai mei. Așa.... Și-am scris pe lângă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1866, după detronarea lui Al.I. Cuza; în cuvântul omagial rostit de Mihail Kogălniceanu în Adunarea Deputaților la 12/24 decembrie 1877 Nicolae Golescu era caracterizat succint și exact: „Numele său înseamnă naționalitate, constituțiune, democrație“ (Anastasie Iordache, Goleștii. Locul și rostul lor în istoria României, Ed. Știintifică și Enciclopedică, București, 1979, p. 412). Două zile mai târziu vine știrea morții lui Victor Emmanuel, acel căruia i se spunea II Re galantuomo, acela care făcuse unitatea Italiei.169 În tot timpul anului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Iată de ce: întrucît voiam să ne justificăm pîinea de redactori, toți ne protejam „sectoarele”, fapt care făcea ca orice extindere a unuia să fie privită de cel ce trebuia să cedeze ca o acaparare ireversibilă și ca o subminare a rostului său. Azi pare ridicol, dar, exprimîndu-mă medical, unii au dezvoltat un „complex”, o „manie” a „sectorului”! De aci, animozitățile repetate, episodice sau persistente. După zile de încordare, veneau însă și zile de relaxare, cînd munca alterna cu veselia, încît aveam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe șefi”, a adăugat el, încercînd să-mi anuleze „provocarea”. Bineînțeles, îmi dau seama că ar „deranja” și știu că M. e un „marinar de apă dulce”, dar cine, dacă nu gazeta, între primii, să abordeze astfel de subiecte? Ce rost mai au atunci teoriile din ședințe despre „grija față de om”, pe care ni le fac unii și alții, dacă închidem ochii în fața unor cazuri ca acela al bătrînului din strada Eliberării, exploatat de o zgripțuroaică (mutra o arată) cu teșchereaua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ultimii, luîndu-mi rămas bun, ca și atunci cînd trăiau, de la părinți. La ieșire, m-am întîlnit cu Anani al lui Bîz, fostul perceptor, acum funcționar la sfat. Are încă de tînăr părul complet alb. Mi-a spus părerea lui despre rostul acestei duminici care-i „place foarte mult”: o întîlnire de un fel aparte. „După ce un an trag la treburi, uitînd aproape cu totul de el, mă duc la tata. Astăzi a fost ca și cum ne-am fi regăsit. Am stat oleacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Negoițescu, mi-a relatat că s-a întîlnit cu acesta la premierea de la Uniunea Scriitorilor și că i-ar fi cerut cartea, de care auzise că e „superbissimă”. N-a avut atunci la el un exemplar, iar după ce a făcut rost, nu i l-a mai trimis. Acest argument părîndu-i-se insuficient pentru a explica „porcăria”, după o clipă a mai adăugat unul: „nu-i exclus ca la mijloc să fie și o «lucrătură» a lui Constantin Țoiu”. „Ce motive ar avea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care îl are aci, acum. Însă deocamdată nu pare pîndit de vreo schimbare. Prozator cu succese de critică, e totuși departe de a fi „popular”. *Trebuie să notezi imediat ori să amîni? însemnările mele au, adesea, un aspect critic. Or, rostul scrisului (primul dintre ele) nu e contestarea celuilalt, ci înțelegerea cu el. Vis-à-vis de o anumită persoană, ieri gîndurile mele erau numai vitriol. Deși nu s a risipit în întregime, azi indignarea mi se pare exagerată. Liniștit, îmi spun că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acești ani de cînd e despărțit, deși „a avut ocazia”, nu s-a atins de nici o altă femeie. „Cum aș fi putut să intru în altar și să pun mîna pe cele sfinte? Iar sîngele meu - a adăugat, nu fără rost - n-a fost sînge slab de pustnic: nu m am hrănit rău, am mai cinstit un pahar de vin pe la oameni. Sînt mîndru, dle profesor, că am putut să mă păstrez curat!” V.P. are ochii mici, dantură și veșminte de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost aruncat la mare distanță de oraș, altul (care, nu știu de ce, de la o vreme se crede „cap logic”), repartizat ceva mai aproape, se pliază repede în fața comenzii, spunînd că „dacă ai în vedere de unde pornește (comanda), n-are rost să te opui”. Viclean ca de obicei, Genoiu joacă la două capete: refuză mai întîi, cu oarecare tapaj, „sarcina”, iar după un scurt interval, întrezărind posibilitatea de a schimba „delegația” într-un concediu camuflat, o acceptă. Ridicîndu-mă împotriva deturnării de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Polonia, Italia, SUA). Cînd s-a referit la exilații români din Canada, nu și-a ascuns antipatia față de preotul Valerian Trifa. Îl consideră nociv, periculos, o „bestie neagră”, cu care ar vrea să se răfuiască. Evit să-l întreb despre rostul zbaterilor sale: n-ar fi lucrat, oare, mai mult și mai bine în țară? Plecarea sa departe nu înseamnă o risipire? încerc să par doar nedumerit. Zîmbește larg mai întîi, dar după o clipă măștii vesele îi ia locul una
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]