18,636 matches
-
ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm, din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-a făcut rost de o pereche. Nu erau noi și nu era nici sezonul potrivit pentru ei, dar n-am rezistat tentației de a-i îmbrăca, plecând în prima mea vacanță. Iarna debutase mai devreme. Căzuse zăpadă din belșug. Și, cum se apropia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
consumam noaptea sau a lemnelor pe care le îndesam în soba de teracotă de cum se răcea vremea. "Unchiul George" nu mă controla ce făceam. În trei ani, a intrat de două ori în camera mea; o dată ca să mă ia la rost, deoarece găsise în cutia poștală o scrisoare parfumată adresată unui "mucos" (acesta eram eu), altădată ca să mă sfătuiască să țin un jurnal de lectură, prilej cu care mi-a vorbit despre "Eroii" lui Carlyle. Încât, după ce închideam ușa în urma mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o carte și am adormit cu lumina aprinsă. Pe la unu noaptea, m-am trezit și n-a mai fost chip să readorm. M-am gândit la tot felul de grozăvii până dimineața. 15. Unde am citit, oare, că n-are rost să te interesezi prea mult de istorie, fiind suficient să-ți amintești cum l-a omorât Cain pe Abel? O astfel de judecată te poate îndemna să vezi răul doar în alții. Aplecarea mea spre tristețe ar fi fost, însă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și dacă, înainte, puteam discuta despre orice, acum trebuia să-mi aleg cu grijă cuvintele, de teamă să nu ating vreun punct delicat. Am observat și că nu mai purta la gât iconița pe care i-o dăruisem. "N-are rost să mă leg de obiecte", a fost singura explicație pe care mi-a dat-o. Era o seară copleșitor de frumoasă, pe care o țin minte tocmai din pricina contrastului cu ceea ce se întîmpla. Uitîndu-se la bucata de cer înstelat care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de unde vin pescărușii. "N-o s-o găsească", hotărâse, satisfăcută Marta. "Dar Monseniorul? a întrebat Julius. A plecat și el?" "A dat de tot în mintea copiilor, a înnebunit, i-a șoptit, șuierat, Maria, făcîndu-și mâinile pâlnie, la gură. N-are rost să-l mai aștepți". Năucit de aceste vești și întrebîndu-se dacă putea avea încredere în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu intre nimeni în absența lui, și a urcat, apoi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pensie și acum, fiul trebuia să trăiască aceleași vremuri ciudate; partidul își întindea tentaculele tot mai adânc și îl sufoca. Trăiau într-o lume tremurândă, indescriptibilă, respirând anevoios cu gâfâieli și numeroase temeri, însă trebuia să supraviețuiască! Deși nu vedea rostul acestei acțiuni, într-o zi a cedat discutând mai serios cu secretarul de partid, încercând să evite intrarea în partid: - Domnule Rebegilă... însă mie nu-mi plac ședințele! - Tu nu vezi că aici nici nu facem ședințe? Canalul este prioritar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lor ca unică sursă de venit. De multe ori șefii profitau și-i jecmăneau pe mecanici, se practica acest obicei însă indiferent de situație nu putea face așa ceva. Nu știe nici acum de ce Lică îi adusese brânza: că îi făcuse rost de piese pentru Wolă sau că l-a lăudat în ședință? Adesea, când stătea la cozi și nu avea nici o șansă să mai apuce brânză însă nu își părăsea rândul, sperând că poate apucă o bucățică fărâmată de la urmă, refuzată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
inteligent te-ai dovedit a fi în privința asta. Dar Henry mi-a spus ce te îmboldește cu adevărat, așa că nu încerca să negi. Te interesează actrițele. Îți place să fii în poziția de a le spune că le poți face rost de un rol în filme. — Mamă, spui prostii uneori. Ar trebui să te asculți vorbind. Nu vreau ca un membru al acestei familii să se facă de râs, atâta tot. Majoritatea acestor femei nu-s decât niște târfe și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cheapside noaptea târziu, după ce angajații lui au plecat de mult acasă. E mult mai curat, mult mai intim și mult mai puțin riscant decât plictiseala de a invita actrițele acasă la el și de a le face promisiuni absurde. Ce rost are să se agite atât și să-și facă obligații? Thomas este deci supărat pe Henry nu atât pentru că l-a trădat față de mama lui, cât pentru că a putut sugera că motivația lui ar fi atât de banală și de înjositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de primă importanță. Scutește-ne, te rog, de părerile dumitale asupra subiectului. — Dar vorbesc serios, spuse Hilary. Cine vrea să citească despre câțiva funcționari și dacă au sau nu dreptul să facă parte dintr-un sindicat? Și pe lângă asta, ce rost are să publicăm un articol care aduce prejudicii guvernului? Nu-mi pasă cui îi aduce prejudicii spuse Peter, dacă ziarul se vinde. — N-o să vindeți prea multe exemplare cu povestea asta. Se uită la ceas. Pot să vă fac o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de șase cifre nu era deloc o problemă. Oricum te-ai scos binișor. Am citit recent că aceiași tipi au plătit unui debutant șapte sute cincizeci de lire pentru primul roman. — Nu puteam totuși să-i presăm mai mult? — N-avea rost. După ce au acceptat optzeci și cinci de mii, nu s-ar mai fi clintit. I-am citit. — Bine, sunt sigură că ai făcut tot ce-ai putut. Au comandat stridii, apoi homar proaspăt. În clipa când se îndepărta chelnărița, Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
comandat această carte și puțin îmi pasă ce-ai scris în ea. Asta-i treaba domnișoarei Winshaw. Ea hotărăște ce rămâne și ce se scoate și cred că această înțelegere îți dă mână liberă, de vreme ce știm cu toții - și n-are rost să ne prefacem - că ea are mintea cam rătăcită, ca să ne exprimăm elegant. — Exact. — Owen, o să fiu sincer cu dumneata. Am înțeles că prin avocații ei, domnișoara Winshaw a stabilit o înțelegere profitabilă financiar în ce te privește. — Așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în ce te privește. — Așa s-ar zice. — Și nu fac rău nimănui dacă te anunț că a făcut cam același lucru și pentru cei asociați cu dumneata. Mă refer la firmă. Tuși. Deci adevărul este că nu are nici un rost să te grăbești să termini cartea. Nu e absolut nici o grabă. Cu cât durează mai mult, cu atât mai bine, s-ar putea spune. Tuși din nou. Și din același motiv, sper că nu se pune problema să renunți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe drum. — Bine, mulțumesc. Domnul McGanny stătu de gânduri câteva secunde, apoi se ridică brusc. — Deci, Owen, cred că am spus tot ce aveam de spus în acest moment. Suntem amândoi oameni ocupați. Și doamna Tonks, de altfel. N-are rost să ne mai pierdem vremea aici, când e atâta treabă de făcut. — Vă conduc la lift, spuse doamna Tonks, apropiindu-se de mine și luându-mă de braț. — Mă bucur că în sfârșit te-am cunoscut, Owen, spuse domnul McGanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu știu și el a spus că deocamdată nu contează, că ambele părți erau de stânga, ca reacție împotriva lui Hitler. Apoi a spus că putea să-mi găsească un post bun în mai multe companii, dacă voiam: nu avea rost să încep de jos, că puteam să intru direct în consiliul de administrație. Așa că i-am mulțumit și i-am spus că o să țin seama de asta. Până acum nu m-am dat în vânt după unchiul Lawrence, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-a oprit ostentativ lângă mine ca să mă felicite pentru numire, dar i se simțea ironia în glas. Am auzit-o clar. Ticăosul! Ei și ce? Subsecretar al parlamentului e un pas înainte spre prima bancă, nu? Totuși n-are rost să mă amăgesc. Adevărul este că dacă eram de cealaltă parte, eram acum aproape de vârful cabinetului din umbră. E din ce în ce mai clar că mi-am ales greșit echipa de joc. Wilson și gașca lui nu au nici cea mai vagă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pe agenda de zi era și obținerea de profituri. Nu văd nici un motiv pentru care unitățile furnizoare să nu solicite, de exemplu, taxe de parcare vizitatorilor. Deasemenea trebuie încurajate să-și închirieze spațiile pentru comerțul cu amănuntul. Nu are nici un rost ca atâtea saloane închise să rămână nefolosite, când ele ar putea fi transformate în magazine care să vândă flori sau struguri sau toate acele lucruri pe care oamenii le cumpără când vizitează o rudă bolnavă. Hamburgeri și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în ochii care râdeau, deși gura ei păstra o expresie nedumerită. Apoi am recunoscut: — Da, într-adevăr, am venit o dată aici cu mama. Ne-am certat îngrozitor și... nu, n-am chef să vorbesc despre asta. Credeam că ăsta e rostul acestei seri, spuse ea. Să-mi spui tot felul de lucruri. — Da, așa e. Și o să-ți spun. Numai că anumite lucruri, anumite locuri... Nu spusesem ce trebuia și era clar că dacă voiam să-i recâștig încrederea, era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani, așa scria, deci nu prea sunt șanse să mai fie printre noi. Ceea ce înseamnă că urma s-a cam răcit. — Începi să faci și tu pe detectivul, nu? spuse Fiona, luându-și cu lingura o porție modestă. Totuși, ce rost au toate astea? Mai are vreo importanță ce s-a întâmplat acum treizeci de ani? — Este evident că e cineva care așa crede, dacă sunt în stare să pătrundă în editura cu care lucrez și să urmărească taxiul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cer în ziare, înțelegi? Nu-mi scriu articolele pe tăblițe de piatră. Și în plus, rubrica mea are practic milioane de cititori. Doar nu crezi că o să-mi împărtășesc convingerile - ale mele, personale - acestor oameni, nu? — Credeam că acesta este rostul articolelor. Există ceva care se cheamă lumea reală, spuse Hilary. Ai auzit de ea? Nu așteptă un răspuns. Trebuie să înțelegi că nu putem decide toți că vrem să fim artiști, că o să stăm într-un turn de fildeș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el și însoțitorul lui se îmbrăcau, pregătindu-se să plece. Lăsându-și paharul pe jumătate gol pe o masă, își făcu loc prin mulțime și îi urmă afară. Ajunseseră deja la jumătatea străzii și erau absorbiți în conversație: nu avea rost să alerge după ei. Îi urmări cum dispar după un colț, începu să tremure și își încheie jacheta. Începea frigul de noiembrie. Se uită la ceas și constată că avea timp să prindă ultimul tren de York. Noiembrie 1990 — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era un vițel pe nume Herbert. Totuși, contrar bârfelor locale, George nu făcuse niciodată sex cu animalul. Deși probabil nu fusese niciodată conștient de asta, trăia cu convingerea adânc înrădăcinată că o viață lipsită de dragoste fizică nu avea nici un rost. Mama lui fusese foarte generoasă cu asemenea manifestări: îl atingea, îl ținea în brațe, îl înfășa, îl corcolea, îi ciufulea părul, îi mângâia fundulețul și îl legăna pe genunchi. Nici tatăl lui nu pregeta să-i strângă tare mâna sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se pare că vor da o lege în acest sens. — Hmm. Nu mai poți folosi alte medicamente? — Nici unul nu-i la fel de eficient. Adică, probabil că am putea reduce îmbolnăvirile renunțând la prăsirea intensivă, dar... — O, nu, e absurd. Nu are rost să oprești o procedură care te ajută să rămâi competitivă. O să discut cu ministrul. Sunt sigur că îi va înțelege punctul de vedere. Oricum, testele pe șobolani nu dovedesc nimic. Și, pe lângă asta, avem de mult onorabilul obicei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îmi place sinceritatea ta, am spus, dar mândria nu m-a lăsat să mă opresc aici. Pot să te întreb de ce? Păi, drept să spun, nu prea înțeleg de ce mai scriu oamenii romane. Adică toată treaba nu mai are nici un rost, de când s-a inventat cinematograful. A, sigur, sunt câțiva care încă fac lucruri interesante în privința formei - Robbe-Grillet și toți tipii cu le nouveau roman - dar orice artist modern serios care vrea să folosească narațiunea ar trebuie să lucreze în cinematografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este, Jason. Și eu mă întreb. Poate vom afla răspunsul mai târziu. — Poate. Oricum, castelul Hacrio... ai auzit de el? — Nu, deloc și nici n-am ideea cum ar putea arăta. — Nici eu, recunoscu Jason. Totuși nu cred are vreun rost. — Probabil ai dreptate. Ai idee ce mistere poate să ascundă? — O, da, am. — Chiar ai? — Da. Coborî vocea. Cred că este blestemat. Am închis revista, după ce am aruncat o ultimă privire acelei stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]