17,957 matches
-
mea vertebrală" (p. 210), cea care i-a subminat edificiul încrederii în sine și în ordinea lumii a fost mama, cumplită în egoismul ei rece, verbalizat în registrul arhaic, însă cu nimic mai puțin grav, al blestemelor pe care le rostea neobosit la adresa celor din jur, în special a copiilor săi. Cartea poate fi citită ca o cronică a iubirii nevrotice a unei fiice culte pentru mama sa, o femeie simplă, respectând valorile lumii tradiționale și trăind condiția omului înfrânt de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o mutație aberantă a pasiunii infantile pentru fragila Audrey Hepburn, i-a stimulat acestuia toleranța fără limite și deschiderile liberale. Cu toate acestea, el a rămas rece, orb și surd la ce spunea ea cu adevărat. Pe când era copil, Merry rostea, fără a se bâlbâi, fraze stranii, răscolitoare: "Mă simt stingheră" sau " Viața e doar o perioadă scurtă de timp în care ești în viață". Trecute prin filtrele temerilor de a nu eșua în a fi un părinte bun, rațional, responsabil
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
iau drept elemente secundare, ce nu lasă urme vizibile. În realitate, rolul lor este imens". Noi înșine nu am fi putut-o spune mai bine, într-un mod mai succint. Psihologia mulțimilor s-a născut cînd pionierii acestei științe au rostit răspicat întrebarea ce stătea pe buzele tuturor: cum de exercită conducătorii o astfel de putere asupra maselor? Omul-masă este dăltuit din alt material decît omul-individ? Resimte dorința de-a avea un conducător? Și, în sfîrșit, ce face ca epoca noastră
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se-ntîmplă ca și cum omul s-ar fi schimbat complet și ar fi devenit altul. Iată enigma de care ne lovim mereu și ne uimește de fiecare dată. Într-o scriere clasică, psihologul englez Bartlett reproduce spusa unui om de stat ce rostește cu claritate: "Marele mister al oricărei conduite este conduita socială. Am fost nevoit s-o studiez toată viața, dar n-aș putea pretinde c-am înțeles-o. Deși pot avea impresia că am ajuns să cunosc oarecum un om, tot
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar invizibilă în ciuda numărului. Primul are un nume ce se află pe toate buzele, a doua rămîne anonimă. Mulțimea se ascunde în chiar prezența ei numeroasă, conducătorul își exhibă singurătatea. Chiar înaintea sosirii conducătorului, înainte ca primul cuvînt să fie rostit, fiecare ins se simte cufundat în magma numărului iar atenția tuturor este focalizată într-un punct precis, vacant încă, dar deja evidențiat prin imaginea celui care îl va ocupa. III Prin ceremonial, reuniunea se transformă în mesă hipnotică, în cursul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să acționeze în conformitate cu această rațiune"230. Un alt lucru la fel de pătrunzător, și prea puțin înțeles, este atotputernicia cuvintelor în psihologia mulțimilor. O putere care le vine nu din ceea ce spun, ci din acea "magie" a lor, de la omul care le rostește și de la atmosfera care le învăluie. Sînt un fel de embrioni de imagini, de germeni de amintiri; cuvintele trebuiesc tratate aproape ca niște persoane, nu ca niște particule ale discursului. Oratorul care nu amintește nimic, nu capătă nimic. Cînd operează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceleiași societăți"304. Vă veți întreba pe drept cuvînt: cum e cu putință o astfel de conștiință a similitudinii judecăților noastre? Nimic mai simplu, vă răspunde Tarde. Judecata își are obîrșia într-un individ care a scris-o ori a rostit-o, difuzînd-o apoi puțin cîte puțin în toată societatea. În acest fel, ea a devenit un bun comun. Tot în acest mod comunicarea prin viu grai dar astăzi în special prin presă produce curente de opinie. Acest tip de difuzare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este deloc singur: el reprezintă un sistem de gîndire, o idee de Stat, o concepție despre cetățeni și popor care sînt, în mod evident, împărtășite de o întreagă clasă de tehnicieni ai puterii"333. Nici noi nu am fi putut rosti o judecată mai pertinentă. De altfel, acestor rînduri le corespund cîteva cuvinte ale președintelui d'Estaing, redactate în cel mai pur stil tardian: Imensa majoritate a francezilor trăiește în rumoarea orașelor. Radioul și televiziunea difuzează peste tot mesajul lor nervos
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fapt, orice speranță pe care aș fi putut-o nutri a dispărut în cursul acestor zece ani de regim sovietic. Am fost și rămîn un liberal de modă veche". Adevărul despre poziția sa față de situația istorică a epocii l-a rostit el însuși. Și ținînd seama de această situație anume, Freud vede prea bine că pe acest pămînt oamenii trăiesc mai rău decît în iad. În mod firesc, în această etapă, gîndul lui se concentrează asupra teoriilor și metodelor ce vizează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de campagne, Balzac ne arată, cu pătrundere caracteristică geniului, cum veteranii împrăștiați, clandestini din Marea Armată a lui Bonaparte, sudează, la temperatura inimii lor, așchiile amintirilor lui Napoleon al lor și făuresc legenda celui al cărui nume nu putea fi rostit pe vremea Restaurației. Cu încăpățînarea-i cumplită, memoria convenționalizează mai întîi cel mai mărunt gînd, fărîmiturile de real și fiecare personaj. Adică înlătură din ele contrastele, complexitatea și le reduce la stereotipuri pentru a le reproduce conform unei scheme tipice. Moartea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
punct de vedere istoric, cerințele unei asemenea prohibiții s-au dovedit întotdeauna aproape intolerabile. Documentele atestă, de mii de ani, răzvrătiri, reveniri spasmodice, dar repetate, la vechile libertăți. Marx trebuie să se fi întors în mormînt cînd oameni care-i rosteau toată ziua numele, nu numai că au făcut cale întoarsă de la acele libertăți, dar pe deasupra au reînnoit interdicția, schimbîndu-i gîndirea în opiu al popoarelor. Și nu pentru că ar fi vrut să evite, de acum înainte, erorile de metodă sau de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a capta acest imago pentru veșnicie. Într-un cuvînt, de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație liturgică, depunînd în fața catafalcului lui Lenin un adevărat jurămînt religios: "Părăsindu-ne, tovarășul Lenin ne-a poruncit să ridicăm cît mai sus și să păstrăm neîntinat titlul măreț de membru al partidului. Jurăm, tovarășe Lenin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
identificare. El ne arată care dintre vocile supraeului va fi deasupra celorlalte. Purtătorul numelui încearcă sentimente de gratitudine față de cel care i l-a conferit, se simte fiu al marelui om, membru al familiei sale. Folosit mai peste tot și rostit în orice clipă, numele face omniprezentă figura marelui om. Fiecare trebuie să se supună față de ceea ce pretinde a veni de la el. La limită, tot ceea ce există poartă acel nume și tot ceea ce-l poartă există. Cel al lui Lenin a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru societate. Iar el care voia să pună suveranitatea impersonală a științei și a democrației în locul suveranității personale a religiei și a eroului nu a văzut mulțimea fără număr defilînd în fața catafalcului său, descoperindu-și capul în gînd în timp ce-i rostea numele și sacrificîndu-se pentru cultul său. Act excepțional, zeificarea lui Lenin a devenit apoi exemplele sînt numeroase, de la Mao la Tito un procedeu în slujba expansiunii unei religii profane, la fel cum sanctificarea contribuie la cea întemeiată pe sacru. Destin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
multitudine de insecte și de jivine răufăcătoare. Ai crede că Stalin nutrea dorința de a ne arăta cît sînt de eficace structurile mentale arhaice. Și că se repetă. În orice caz, atît în propriile lui discursuri, cît și în cele rostite sub supravegherea lui, revin figurile mitologiei religioase și ale mitului pur și simplu, pentru a despărți psihologia individului de cea a mulțimilor. Una dintre aceste structuri îi atribuie unui singur personaj fapta eroică pe care doar hoarda întreagă o putea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
uneia miezul, iar celeilalte coaja.” 5. JOCURI DE ROL 6. ELEFANTUL șI PALMIERUL Obiectiv: Exersarea cooperării. Desfășurare: Participanții stau în picioare, în cerc, iar unul dintre ei se află în mijlocul cercului. Copilul care stă în mijloc arătă către cineva și rostește fie „elefant“, fie „palmier“. Copilul ales trebuie să reacționeze la unul din cele două cuvinte, în așa fel încât împreună cu toți colegii din dreapta și din stânga lui să poată forma copacul sau animalul. Elefantul se formează astfel: Copilul din mijloc își
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
mai 1877. Pentru evitarea proclamării imediate a independenței a stârnit o vie reacție internă făcându-se expresia mulțumirii generale, Românul, oficiosul liberalilor radicali într-un editorial din 5/17 mai, redactat de C. A. Rosetti notează că ”nu s-a rostit ultimul cuvânt”. Milioane de români „cu opincă” cu arma pe umăr „sânt acei care mâine poimâine, când vor înfrânge ca odinioară ordiile turcești” vor și să proclame „ că țara lor România, apărată cu pieptul lor, este și va rămâne pururi
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
aceasta să se bizuie pe propriile sale forțe și să-și asume singură responsabilitatea și riscurile proclamării deschise a independenței. La 9/21 mai, interpelarea deputatului Nicolae Fleva, cu privire la notificarea de către marile puteri a independenței țării în numele guvernului Mihail Kogălniceanu, rostește acel discurs memorabil înscris cu litere de aur în cartea de istorie a României, în cursul căruia a declarat limpede și hotărât independența țării: „În stare de război, legăturile rupte - comunica omul politic - ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și fiilor noștri care mor la hotare. Independența noastră - subliniază Mihail Kogălniceanu nu trebuie să neliniștească pe vecini; Ea nu este îndreptată împotriva nimănui ci are drept obiectiv final dezvoltarea stării morale și materiale a națiunii. Voiam să fim independenți, rostea el în încheiere, pentru că vrem să trăim cu viața noastră proprie ei”. La 10 mai 1877, scrie autorul mai departe, I.C.Brătianu a ținut în fața Camerei deputaților următorul discurs: ” Când însă a încetat orice sparanță că turmentele peste Dunăre se
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
este imposibilă” - orice comportament are valoare comunicativă indiferent dacă există sau nu indicii, semne sau semnale; 2. “Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: planul conținutului și planul relației. Primul oferă informații iar al doilea oferă informații despre informații” - aceleași cuvinte rostite pe tonuri diferite comunică lucruri diferite; 3. “Comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat în temeni de cauză-efect sau stimul-răspuns” - nu se poate căuta o cauză unică pentru un act de comunicare, pentru că omul comunică permanent cu
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
conturul unui destin pe cale de a-și urzi ,,desenul”. Spații ale unui imaginar poetic în curs de configurare se asociază unor proiecții lirice ezitând între o varietate ludică aparte, de un livresc voit ,,copilăros”, și mărturisiri niciodată lăsate să se rostească deplin, repede și voit curmate, acoperite prin întoarceri-reflex la impersonale, protectoare tipare: ,,obcina” și ninsorile din munți, apa Moldovei, ,,țara înaltă”, „vama sfioasă a toamnei”, iazul „cu năluci”, ,,o veșnică pădure ursitoare” nu închipuie atât trăsături ale unui ,,decor”, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
cărți în viață", dar a ajuns profesor universitar, Silviu Stănculescu zis Lulu eroul unor spectacole în stare de accentuată... oboseală și care-și punea, nu o dată, partenerii în posturi delicate: spre exemplu, textul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă a fost rostit, într-o seară, de îndrăgitul actor, la modul "Jpne rbesfa made arstar pntr Tch pnfa dla sf...leftî" ș.a.m.d. * Revin asupra cărții actorului & diaristului de excepție care este Candid. Vreau să spun că sînt în volumul lui, Acele
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită: spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă în care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea, a fost rostit... pe scurtătură: cînd interpretul lui Titircă a făcut greșeala să-l întrebe pe tejghetar de ce nu vrea să iasă Tache pantofarul la ezirciț, marele actor Silviu Stănculescu a răspuns: "Zce că e blv. Am trs gosntul dtrori la el. Lpimtcrefz
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Beligan, directorul Naționalului bucureștean, care a venit special să-l vadă, în vederea unui transfer la București. Titorel a ajuns în pragul infarctului. A jucat normal, o perioadă, dar după o jumătate de oră, a-nceput să joace gros și să rostească replicile cu gura... strîmbă. Colegii-i șopteau "fii mai firesc! Nu îngroșa!", dar bietul histrion interpreta din ce în ce mai greu... Noroc cu Geo Costiniu care stătea în rîndul întîi și a realizat ce se întîmplase: Titorel făcuse hemiplegie! De la emoții, din disperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
după ce a terminat Florin schițele... Inedită metodă de colaborare! Mai am una cu el: prin 1987 a venit la Iași, să înceapă o montare. E invitat într-o familie de actori. Beau ceva, Florin bea (probabil) mai mult și deodată rostește, profetic: Mi se-arată!". Se duce la baie: cada era plină cu apă, deoarece în acea perioadă se mai oprea furnizarea apei și oamenii-și umpleau cada, să aibă la nevoie. Scenograful "țuști!" în cadă, făcînd o lăcăraie incredibilă. A
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]