17,517 matches
-
Asplenium ceterach"), turiță mare ("Agrimonia eupatoria ssp. eupatoria"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), brândușă de toamnă ("Crocus banaticus"), gențiană ("Gentiana cruciata"), gușa-porumbelului ("Silene nutans ssp. dubia"), șoaldină aurie (Sedum hispanicum), precum și "Seseli elatum ssp. austriacum", specie endemică pentru acest sit. În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje Videoreportaj
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
Harghita - Mădăraș este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
a județului Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Vlăhița și pe cele ale comunelor: Căpâlnița, Carta, Dănești, Mădăraș, Racu, Siculeni, Suseni și Zetea; în apropierea drumului național DN13A, care leagă municipiul Miercurea Ciuc de orașul Odorheiul Secuiesc. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
drumului național DN13A, care leagă municipiul Miercurea Ciuc de orașul Odorheiul Secuiesc. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 13.373 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 13.373 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Harghitei (grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor). Aria naturală
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
în cursuri de apă; astfel: partea vestică este străbătuta de afluenții râului Târnava Mare (Chiuveș, Șicasău, Desag), iar cea estică de afluenții Mureșului și de cei ai Oltului (Mădăraș, Mădărașul Mare, Mădărașul Mic). Arealul „Harghita - Mădăraș” a fost desemnat că sit Natură 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita. Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera și Peșteri în care accesul publicului este interzis. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin "Directivă Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
longissima"), vipră ("Vipera berus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"); Pești: mreana vânata ("Barbus peloponnesius"), lipan ("Thymallus thymallus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"). În arealul sitului este semnalată și prezența unui lepidopter (rar) din specia "Leptidea morsei" (fluturele de muștar). Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin american ("Vaccinium macrocarpon"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La baza desemnării sitului se află două elemente floristice rare: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și curechiul de munte ("Ligularia sibirica"); specii protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexă I-a); care vegetează alături de: brâdușă de
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
major"), lăptucul-oii ("Telekia speciosa"), toporaș galben de munte ("Violă biflora"), veronica ("Veronica fruticans"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), leurda ("Allium ursinum"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), bucățel ("Agrostis canina"), rogozuri (din speciile: "Carex echinata, Carex echinata, Carex rostrata"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
din cercetări proprii efectuate pe teritoriul județelor Covasna și Harghita, precum și din achiziții și donații. În prezent în registru de inventar apar 15.000 obiecte. Patrimoniul arheologic cuprinde vestigii preistorice, dacice, romane și post-romane. Este compus din piese provenite din siturile cercetate:Păuleni Ciuc, Ciomortan"Dâmbul Cetății", Olteni" Cariera de nisip", Covasna "Cetatea Zânelor", Biborțeni, Brăduț etc. Patrimoniul arheologic cuprinde și piese de lemn provenite de la "Băile Figa" Beclean din județul Bistrița Năsăud. Patrimoniul etnografic este format din două construcții țărănești
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni () [Corola-website/Science/331333_a_332662]
-
a inaugurat o nouă expoziție permanentă la sfârșitul anului 2006. Din anul 2003 în administrarea Muzeului județean a intrat și Casa memorială a poetului Petre Ghelmez din comuna Gogoșari. Segmentul expozițional afectat descoperirilor arheologice este axat pe rezultatele cercetărilor din siturile Giurgiu-Malu Roșu (paleolitic), Pietrele, Bucșani, Sultana (eneolitic), Mogoșești, Zimnicea, Popești (epoca metalelor), Oinacu, Izvoru (epoca migrațiilor) și reconstituie evoluția materială a comunităților umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
ceramică, unelte din culturile Monteoru, Costișa, Noua), epoca fierului (ceramică, brățări și verigi de bronz din cimitirul de la Stoicani, cuțit de bronz de la Tămăoani, pumnal de fier scitic din mormântul de la Comarna, vas grecesc attic descoperit la Frumușița, ceramică din siturile arheologice de la Stâncești, Cotnari, Băiceni, piese de harnașament de la Trușești. Civilizația geto-dacică din Moldova este reprezentată prin unelte, ceramică, obiecte de podoabă, statuete de lut de la Poiana și Piatra-Neamț, ceramică carpică din așezările de tip Scheia-Văleni și din necropolele de
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
Lichiardopol, Alexandru Niculescu, Bogdan Ciupercă, Andrei Măgureanu, Dorin Sârbu, Alin Frânculeasa și Eugen Paveleț. În perimetrul de peste 17 ha. au fost identificate și cercetate vestigii care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgșoru Vechi fiind considerat în anul 1991 de către Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice “rezervație de interes public național”. Cercetările arheologice întreprinse pe malurile pârâului Leaota au scos la lumină urme de locuire ce definesc toate
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
17 ha. au fost identificate și cercetate vestigii care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgșoru Vechi fiind considerat în anul 1991 de către Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice “rezervație de interes public național”. Cercetările arheologice întreprinse pe malurile pârâului Leaota au scos la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile istorice din paleoliticul superior și până în secol XIX p.Chr. Practic este locul ideal pentru cercetători
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
locul ideal pentru cercetători de a studia relațiile și interacțiunile dintre epoci, populații, mode. Unicatul descoperirilor îl reprezintă însăși posibilitatea cercetării lor în paralel și ca atare realizarea unei foarte importante comparații a datelor arheologice între diferitele ansambluri care alcătuiesc situl. Importanța deosebită a acestui sit este conferită de potențialul arheologic unic: prezența unor așezări pre- și protoistorice, unele dintre acestea constituind descoperiri reprezentative pentru acestă zonă a Munteniei; termele și castrul sunt păstrate integral și fac parte din seria de
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
a studia relațiile și interacțiunile dintre epoci, populații, mode. Unicatul descoperirilor îl reprezintă însăși posibilitatea cercetării lor în paralel și ca atare realizarea unei foarte importante comparații a datelor arheologice între diferitele ansambluri care alcătuiesc situl. Importanța deosebită a acestui sit este conferită de potențialul arheologic unic: prezența unor așezări pre- și protoistorice, unele dintre acestea constituind descoperiri reprezentative pentru acestă zonă a Munteniei; termele și castrul sunt păstrate integral și fac parte din seria de monumente romane din secolul II
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
de monumente romane din secolul II p. Chr., situate în zona subcarpatică alături de castrele de la Drajna de Jos și Mălăești din județul Prahova și Voinești din județul Argeș; necropola din secolele III-IV p. Chr. este unul dintre cele mai importante situri pentru stabilirea cronologiei culturii Sântana de Mureș - Cerneahov, pentru identificarea componentei etnice dar și a comportamentelor ce țin de rit și ritual funerar ale purtătorilor acestei culturi, cu atât mai mult cu cât starea de conservare este foarte bună; faptul
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
este singurul edificiu de acest tip accesibil unei cercetări integrale, nefiind suprapusă de construcții moderne; târgul medieval este, de asemenea, nederanjat de construcții moderne constituind un excelent potențial de comparație cu descoperirile realizate în Orașul de Floci (Giurgeni, județul Ialomița). Situl arheologic este declarat monument istoric, având .
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
se întind de-a lungul văii Oltului, la poalele Carpaților. Expoziția permanentă se deschide cu mărturii arheologice din epoca paleolitică, neolitică și din cea a bronzului expuse într-o realizare grafică modernă. Din perioada cuceririi romane în expoziție atrag atenția siturile arheologice reconstituite de la Stolniceni, Ocnița, castrul roman Arutela - Căciulata și tezaurul de monede imperiale din argint care a fost descoperit la Pădurețu (Băbeni). Perioada de afirmare a statului feudal românesc este redată prin surprinderea evoluției obștilor de moșneni și a
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
dintre care amintim pe: Radu Vulpe, Ion Nestor, Gheorghe Ștefan, Grigore Florescu, Gheorghe Diaconu, Dinu V Rosetti și mulți alții. Parterul clădirii Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova este dedicat expozițiilor arheologice, acestea cuprinzând cele mai importante descoperiri din siturile în care se efectuează cercetări. S-a încercat în desfășurarea expozițiilor aplicarea de metode noi în ceea ce privește prezentarea bogatului material arheologic, astfel încât vizitatorul să se regăsească nu doar ca spectator, ci și ca parte integrantă a istoriei noastre. Văii Budureasca îi
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
poligonal construite în secolul al XIV-lea, aceasta funcționând ca punct vamal până în secolul al XVIII-lea. Târgul medieval de la Gherghița este atestat documentar începând cu secolul al XV-lea și a funcționat până în secolul al XVIII-lea. Descoperirilor din situl arheologic de la Târgșoru Vechi le-au fost rezervate două săli pentru a putea valorifica vizual și științific cele mai importante piese:Targsorul Vechi si Targsorul Medieval. Expuse în ordinea cronologiei istorice, descoperirile de la Târgșoru Vechi ne poartă prin perioadele istorice
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
poartă prin perioadele istorice începând cu paleoliticul superior ajungând până în epoca medievală. În perimetrul de peste 17 ha. al rezervației au fost identificate și cercetate vestigii, care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgșoru Vechi fiind considerat în anul 1991, de către “Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice”- “Rezervație de interes public național”, ce a scos la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic și până în secolul
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
al rezervației au fost identificate și cercetate vestigii, care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgșoru Vechi fiind considerat în anul 1991, de către “Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice”- “Rezervație de interes public național”, ce a scos la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic și până în secolul al XIX-lea. Epoca romană este una dintre cele mai bine reprezentate în cuprinsul acestei rezervații arheologice
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
jud. Prahova). Cercetările arheologice în această vale au fost demarate în anul 1959 de către arheologul Victor Teodorescu. În cei 50 de an ice au trecut de la începutul cercetărilor au fost identificate în acest perimetru de circa 10 km.², 31 de situri arheologice ce cuprind mai multe nivele de locuire din paleoliticul superior și până în perioada medievală. Până în prezent au fost cercetate parțial sau sondate siturile arheologice din punctele Budureasca 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 15, 17. Piesele descoperite
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]