17,656 matches
-
paulicienilor, Karbeas a apelat la ajutorul emirului din Melitene pentru a face față bizantinilor, dar a fost ucis în cursul campaniei bizantine condusă de Mihail al III-lea în anul 863. Luptele au continuat încă 10 ani în timpul lui Chrysokeir, urmașul lui Karbeas. În cele din urmă, în anul 871, paulicienii au fost învinși și fortăreața Tibrike a fost cucerită. O sută de mii de paulicieni au căzut victimă luptelor și represaliilor. O parte din paulicieni s-au retras în est
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
introduce în gură. Atunci când se coc fructele, vine și vremea culesului. În acest sezon mandrilii și celelalte specii de maimuțe se strâng în grupuri în copaci. Mandrilii știu exact, în funcție de sezon,ce tip de hrană se găsește pe teritoriul lor. Urmașii fiecărui grup sunt produși de regulă de masculul dominant cu femelele haremului, cu care se împerechează fără selecție, dacă acestea sunt pregătite. Dispoziția pentru împerechere se poate recunoaște după mărirea în volum a regiunii din jurul cozii femelelor. După o gestație
Mandril () [Corola-website/Science/320207_a_321536]
-
căzut prins în iureșul luptei. Totuși, unii istorici consideră că bizantinii au pierdut doar 10% din oameni în bătălie. La această bătălie au participat și românii balcanici, fiind cetățeni cu drepturi și obligații ai Imperiului Roman. Peste aproape un secol, urmașii acestor români din jurul munților Balcani vor clădi Regatul (țaratul) Româno-bulgar.
Bătălia de la Manzikert () [Corola-website/Science/320209_a_321538]
-
și al X-lea, protobulgarii au fost treptat absorbiți de către slavi, adoptând și ei o limbă slavă de sud și convertindu-se la creștinismul de rit bizantin, în timpul lui Boris I, în 864. Bulgarii de astăzi sunt considerați a fi urmași ai slavilor de sud. Totuși, slavii erau doar unul dintre popoarele care se aflau în aria ocupată de protobulgari, întrucât slavii înșiși erau un popor care abia ajunsese acolo, cu un secol înainte de sosirea protobulgarilor. Mai multe populații au fost
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
râul Iskar au rămas sub controlul bulgarilor, iar rezistența împotriva bizantinilor a fost continuată de frații Comitopuli. Până prin 976, cel de-al patrulea frate, Samuil, strânsese toată puterea în mâinile sale, după moartea celui mai mare frate al său. Când urmașul de drept la tron, Roman, a ieșit din captivitate, în Constantinopol, a fost recunoscut împărat de către Samuil la Vidin, cel din urmă rămânând comandant al armatelor bulgare. General strălucit și un bun politician, a reușit să îl învingă pe împăratul
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
cuprins un număr de diverse zone și teritorii reflectând originile sale mixte. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul a fost împărțit și a aparținut de: Legile sale erau codificate sub Carol cel Mare ca Ducat al „Alamania” în Suabia (Schwaben). Astăzi, urmașii alemanilor sunt împărțiți pe teritoriul a patru națiuni: Franța (Alsacia), Germania (Suabia și Bavaria), Elveția și Austria, iar limba germană vorbită în aceste regiuni are dialecte distinctive regionale. Astăzi germana vorbită în zona unde au trăit alemani este numită „germană
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
erau descendenți ai nepotului regelui Ludovic al XIV-lea. Acesta din urmă a urcat pe tronul Spaniei în 1700 sub numele de Filip al V-lea, și a renunțat la drepturile sale asupra tronului Franței pentru el însuși și toți urmașii săi, prin Tratatul de la Utrecht în 1713, dar întreaga renunțare devine nulă în conformitate cu principiul de non-disponibilitate a coroanei.<br> Pentru orleaniști, Filip al V-lea a renunțat la tronul Franței, și coroana urma să revină șefului casei d'Orléans, în
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
bătrân îmbrăcat cu o robă de culoare ocru. Demondim: rasă dispărută de natură semi-corporală, ai cărei membri care pot lua formă fizică prin animarea cadavrelor. La origine nu a fost în întregime rea, dar a fost folosită de Nobilul Foul. Urmașii ei sunt demonii-abjecți și waynhimii. Demoni-abjecți: creaturi întunecate creata de rasa dispărută Demondim. Au puteri magice deosebite, nu au organe vizuale și au un simț olfactiv extrem de dezvoltate. Când luptă în formație, conducătorul este capabil să coordoneze puterea grupului astfel încât
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
frumoase, în timp ce ei se consideră principii active ale Pământului a căror conștiință modelează istoria Tărâmului. Deoarece ei consideră că doar lumea lor este reală, o părăsesc doar când percep o amenințare gravă la adresa Pământului. Forestali: ființe care servesc pădurile Tărâmului, urmași ai Copacului Unic, marele copac gânditor care acoperea pe vremuri Tărâmul. Aspectul lor este umanoid, dar conform rasei Elohim ar fi fost creați de Copacul Unic însuși cu ajutorul cunoștințelor obținute de la un Elohim încătușat în Colos. Forestalii protejează pădurea care
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
de a percepe viitorul, „auzind” când vor avea nevoie de ei călăreții cu zile sau săptămâni înainte ca această chemare să se producă în realitate, ceea ce-i face să ajungă lângă călăreți exact în momentul în care survine chemarea. Stonedownori: urmașii umani ai locuitorilor originari ai Tărâmului. Sunt cunoscuți pentru știința pietrei și pentru viața în sate de piatră. Conducătorii unui stonedown este numit Gravelingas sau "rhadhamaerl" (ultimul termen se referă la știința pietrei în general). Au o piele închisă la
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
au fost creați, nu s-au născut. Însă ei nu împărtășesc disprețul verilor lor, ci și-au dedicat viața slujirii Tărâmului și Puterii Pământului în conformitate cu propriul lor cod moral. Stilul lor de luptă este similar celui folosit de demonii-abjecți. Woodhelvennini: urmașii umani ai locuitorilor originari ai Tărâmului. Sunt cunoscuți pentru știința lemnului și pentru viața în vârful satelor-copac. Conducătorii unui woodhelven (sat-copac) este numit Heer, iar un maestru al științei lemnului Hirebrand sau "lillianrill" (ultimul termen se referă la știința lemnului
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
ebraic antic unificat. Cartea Bava Batra din Talmudul babilonean o plasează în vremea judecătorului Ibtzan (Ibțan) (și chiar identifică personajul Boaz cu acest judecător. Sulul lui Rut se încheie cu o listă genealogică în care este menționat regele David ca urmaș al lui Rut și Boaz. Talmudul, respectiv cartea Bava Batra atribuie cartea prorocului Samuil (Shmuel). Unii cercetători ai Scripturii au apreciat în trecut că „Meggilat Rut” a fost scrisă în timpul celui de al Doilea Templu. Așa credea istoricul Heinrich Tzvi
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
ea un rol mai puțin activ. Povestirea se aseamănă oarecum cu cea a lui Iuda(Yehuda) și Tamara(Tamar), părinții fondatori ai tribului Iuda. În amândouă cei doi fii mai tineri decedează (Er și Onan, respectiv Mahlon și Kilyon)fără urmași masculini după ce au păcătuit sau s-au însurat cu femei străine. Bărbații care trebuiau să dezlege ( Ibum) pe cele două femei, Shila (prin porunca tatălui său Iuda) în cazul lui Tamar și ruda anonimă în cazul lui Rut, nu fac
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
Venizelos se numeau Cravvatas în secolul al XVIII-lea și locuiau în Mistra (Sparta). În timpul invaziei albanezilor în Peloponez în 1770, unul dintre membrii familiei Cravvatas , Venizelos Cravvatas, a reușit să scape în Creta, unde și-a întemeiat o familie. Urmașii săi au schimbat patronimicul în nume de familie, numindu-se „Venizelos”. Eleftherios s-a născut Mournies, lângă Chania, în Creta, care pe acea vreme era sub stăpânirea Imperiului Otoman. El a fost fiul revoluționarului cretan Kyriakos Venizelos. Când a izbucnit
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și de a ceda mare parte din posesiunile coroanei spaniole Sfântului Imperiu Roman, Republicii Țărilor de Jos, Savoiei și Marii Britanii, destrămând imperiul european al Spaniei. În 1700, Carol al II-lea, ultimul monarh spaniol din dinastia Habsburg, a murit fără urmași, lăsându-și averea moștenire lui Filip, nepotul surorii sale și al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip a devenit astfel Filip al V-lea al Spaniei; fiind și cel mai tânăr fiu al delfinului Franței, Filip era în
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
al XIV-lea, a fost recunoscut ca rege al Spaniei (sub numele de Filip al V-lea), confirmând astfel succesiunea stipulată în testamentul răposatului rege Carol al II-lea. Filip a fost, însă, obligat să renunțe în numele său și al urmașilor săi, la orice drept la tronul Franței, în ciuda contestării în Franța a legalității acestui act. Într-o manieră similară, diverși alți prinți francezi, printre care ducele de Berry (cel mai tânăr nepot al lui Ludovic al XIV-lea) și ducele
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
a legalității acestui act. Într-o manieră similară, diverși alți prinți francezi, printre care ducele de Berry (cel mai tânăr nepot al lui Ludovic al XIV-lea) și ducele de Orléans (nepotul lui Ludovic), au renunțat în numele lor și al urmașilor lor la succesiunea la tronul Spaniei. Imperiul european al Spaniei a fost și el împărțit: Savoia, după ce a renunțat la acordarea de pământ și titluri familiei nobiliare Lombardo, a primit Sicilia și părți din ducatul Milanului, în timp ce Carol al VI
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
1814. Urme de pictură sub actuala pictură murală indică o pictare interioară din prima etapă. În 1857, în timpul domniei lui Alexandru Ghica, "„ajungăndu în prostă stare”", a fost renovată de un nou rând de ctitori, o parte din ei fiind urmașii celor dintâi. Cu acest prilej lăcașul a fost extins spre apus, peretele dintre pronaos și naos fiind demolat și înlocuit cu unul nou de zid, mutat mai bine de doi metri în interiorul vechiului pronaos. Pronaosul a fost extins mult spre
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
Joe, folosind calculatorul pentru a rezolva problemele în locul minții sale, amintind de cadrul intelectual care a dat naștere leneșilor eloi. Romanul lui Wells a devenit o piatră de hotar pentru literatura science fiction și, în consecință, a dat naștere multor urmași. Printre operele care dezvoltă povestea lui Wells sunt incluse: "Classics Illustrated" a reprezentat prima adaptare BD a "Mașinii timpului", apărută în SUA în iulie 1956. A fost urmată de ediția franțuzească "Classiques Illustres" în decembrie 1957, cea australiană, "Classics Illustrated
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
sugerase să divorțeze și să se căsătorească cu o prințesă cu sânge regal. Napoleon avea o părere proastă de familia Bourbon și a comentat în particular: Dacă m-aș recăsători, nu m-aș uita la o casă în ruine pentru urmașii mei". Dornică să găsească o coroană pentru María Isabel, în primăvara anului 1801, mama ei a căutat s-o căsătorească cu verișorul ei primar pe linie paternă, Ducele de Calabria, Prințul Francesco de Napoli și Sicilia, a cărui soție, Arhiducesa
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
servicii. Principalele meșteșuguri practicate în sat au fost: "Dogăritul" și primul „botar” al Racoviței este menționat în anul 1750. Cel mai renumit ciubărar este Iosif Lazea din Munții Apuseni stabilit aici la sfârșitul secolului al XIX-lea și ai cărui urmași poartă supranumele de „ai dogarului”. În secolul al XX-lea, lucrări mărunte de dogărit le-au făcut Gheorghe Trif, Ioan Malea și un anume „Doagă” al cărui nume a rămas necunoscut, dar se știe despre el că era și jutar
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
În cei doi ani de carieră, Mân o' War a câștigat 20 din 21 de curse, a stabilit trei recorduri mondiale, două ale Statelor Unite și trei recorduri ale hipodromurilor. Ca exemplar de prașila, Mân o' War a fost la fel de impresionant: urmașii săi au fost campioni în diferite concursuri câștigând peste 64 de curse. Deși în general se considera că Riddle nu a profitat suficient în primii cinci ani de potențialul genetic al armăsarului prin reproducerea acestuia, armăsarul a avut urmași campioni
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
Flag fiind ales "American Champion Three-Year-Old Male Horse"(Calul Campion al SUA între exemplarele cu vârsta de trei ani) în 1925 iar Crusder în 1926, ultimul fiind ales și "Horse of the Year" (Calul Anului) în același an. Printre alți urmași remarcabili ai lui Mân o' War se numără câștigătorul din 1929 al Kentucky Derby, "Clyde Van Dusen", "Battleship" care a câștigat în 1938 cursa cu obstacole din Marea Britanie Grand Național și "War Admiral", câștigător în 1937 a Triplei Coroane și
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
Clyde Van Dusen", "Battleship" care a câștigat în 1938 cursa cu obstacole din Marea Britanie Grand Național și "War Admiral", câștigător în 1937 a Triplei Coroane și al doilea în nominalizările din acel an pentru Horse of the Year. Un alt urmaș al său a fost "Hard Tack" care a fost părintele lui "Seabiscuit", ales Calul Anului în 1938. Cei mai de seamă urmași ai lui Mân o' War au fost "War Admiral" și "War Relic" iar ramură pe linie masculină a
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
a Triplei Coroane și al doilea în nominalizările din acel an pentru Horse of the Year. Un alt urmaș al său a fost "Hard Tack" care a fost părintele lui "Seabiscuit", ales Calul Anului în 1938. Cei mai de seamă urmași ai lui Mân o' War au fost "War Admiral" și "War Relic" iar ramură pe linie masculină a lui War Relic a supraviețuit până în prezent (2010). "Tiznow", "Honour", "Glory" și "Bertrando" sunt de asemenea descendenți pe linie masculină ai lui
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]