17,513 matches
-
funcție, am vrea să scriem această funcție ca sumă de funcții trigonometrice, i.e. formula 58. Variantele de alegere a funcțiilor trebuie să fie restrânse pentru ca descompunerea să aibă sens. În primul rând, dacă "f" este de perioadă "T", atunci prin schimbarea variabilelor, se poate studia formula 59 de perioadă 2π. Aceasta simplifică mult notația și permite utilizarea unei forme standard (canonice). Putem restrânge astfel studiul funcțiilor formula 59 la orice interval de lungime 2π, cum ar fi [-π,π]. Luând funcția "f":R → C
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
coeficienții Fourier reali "a" și "b" prin obținem: unde formula 90 este derivata de ordin "k" a lui "f". Aceasta înseamnă că seria formula 95 este rapid descrescătoare. Seriile Fourier exploatează periodicitatea funcției "f" dar dacă "f" este periodică în mai multe variabile, sau chiar "f" neperiodică? Aceste probleme i-au condus pe matematicieni și pe fizicienii teoreticieni să încerce să definească seriile Fourier pe orice grup " G". Avantajul este, de exemplu, definirea seriilor Fourier pentru funcții de mai multe variabile. Seriile Fourier
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
mai multe variabile, sau chiar "f" neperiodică? Aceste probleme i-au condus pe matematicieni și pe fizicienii teoreticieni să încerce să definească seriile Fourier pe orice grup " G". Avantajul este, de exemplu, definirea seriilor Fourier pentru funcții de mai multe variabile. Seriile Fourier și transformata Fourier folosite în prelucrarea semnalelor devin astfel cazuri speciale ale acestei teorii și sunt mai ușor de interpretat. Dacă "G" grup Abelian local compact și T este cercul unitate, se poate defini dualul lui "G" prin
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
teoriei controlului și a prelucrării semnalelor pentru a reprezenta un semnal care este pornit la un moment dat și rămâne pornit pe termen nedefinit. A fost denumit în cinstea matematicianului englez Oliver Heaviside. Este funcția de distribuție cumulativă a unei variabile aleatoare care este aproape sigur 0. Funcția Heaviside este o primitivă a funcției impulsul Dirac: "u"′ = "δ". Aceasta se scrie uneori ca deși această dezvoltare ar putea să nu aibă sens pentru "x" = 0, în funcție de ce formalism se folosește pentru
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
scrie uneori ca deși această dezvoltare ar putea să nu aibă sens pentru "x" = 0, în funcție de ce formalism se folosește pentru a da sens integralelor ce implică "δ". Se poate defini o formă alternativă a treptei unitate ca funcție de o variabilă discretă "n": unde "n" este număr întreg. Impulsul unitate în timp discret este prima diferență a treptei unitate Această funcție este suma cumulativă a funcției delta Kronecker: unde este funcția impuls unitar discret. Pentru o aproximare derivabilă a funcției treaptă
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
originea în sens trigonometric. Polinoamele Laguerre se pot defini recursiv, exprimând primele două polinoame ca și apoi folosind relația de recurență pentru orice formula 9: Proprietatea de ortogonalitate enunțată mai sus este echivalentă cu a spune dă dacă "X" este o variabilă aleatoare cu distribuție exponențială cu funcția de densitate de probabilitate atunci Distribuția exponențială nu este singura distribuție gamma. Un șir de polinoame ortogonale în raport cu distribuția gamma a căror funcție de densitate de probabilitate este, pentru formula 13, este dat de rafinarea ecuației
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
a fost un astronom amator american descoperitor al mai multor comete și observator de variabile. A scris o autobiografie pe care a numito "Starlight Nights", în care descrie nopțile de observații de la ferma părinților săi în absență completă a poluării luminoase. Se pare că a fost primul care a folosit o montura particularizata alt-azimutală a
Leslie Peltier () [Corola-website/Science/309333_a_310662]
-
pornește de la procedurile de cuantificare canonică din teoria cuantică. Folosind formularea cu valori inițiale a relativității generale, rezultatul este ecuația Wheeler-deWitt (analogă ecuației Schrödinger) care, însă, se dovedește a fi impropriu definită. Totuși, prin introducerea a ceea ce astăzi se numesc variabilele Ashtekar, aceasta conduce la un model promițător cunoscut ca gravitație cuantică cu bucle. Spațiul este reprezentat de o structură sub formă de plasă, denumită rețea de spin, care evoluează în timp în pași discreți. În funcție de care dintre caracteristicile relativității generale
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
propriu al particulei. Noțiunea de localizare a particulei este de asemenea delicată - localizarea unei particule prin integrala de drum relativistă corespunde unei stări produse particulei când operatorul câmpului local acționează în vid, iar starea care este produsă depinde de alegerea variabilelor câmpului. Câteva technici generale sunt: În câteva cazuri speciale, se folosesc metode speciale: Când potențialul este zero, ecuația lui Schrödinger este o ecuație liniară cu coeficienți constanți: Soluția formula 141 pentru orice condiții inițiale formula 142 poate fi găsită prin transformata Fourier
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de unde Gaussian. unde a este un număr real pozitiv, pătratul lațimii pachetului de unde. Funcția de undă normalizată este: Transformata Fourier este din nou o funcție Gauss în ceea ce privește numărul de undă k: Cu convenția fizică de adăugare a factorului formula 153 la variabila k din transformata Fourier, obținem: Separat, fiecare undă îsi rotește doar faza în timp, astfel că, soluția transformatei Fourier dependentă de timp este: Transformata Fourier inversă este tot o funcție Gauss, dar parametrul a devine complex, existând un factor global
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
simplă dar folositoare este: unde W este proporțională cu coordonata radială. Aceasta este starea fundamentală a două potențiale diferite, în funcție de dimensiune. În unidimensional, potențialul corespunzător este singular în origine, unde are densitate diferită de zero: si, făcând abstacție de o variabilă recalibrată, aceasta este starea energetică cea mai joasă a unui potențial al funcției delta, la care se adaugă o energie de stare mărginită: cu energia de stare fundamentală: având funcția de undă a stării fundamentale: În spații multidimensionale, aceeași forma
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de fenomenalitate, un aspect metabolic sau conceptual al omului, sau a stabili parametrii și dimensiona dinamic o acțiune socială, o instituție, o anume agregat unealtă, cu o structură și utilitate specifică. Putem de asemeni discrimina cunoașterea culturală, care operează cu variabile ambigue precum valori, atitudini, legături sufletești, emoții, contacte, cooperări și conflicte umane. În cultură identificăm o cunoaștere concretă, definibilă, asamblabilă și comunicabilă gestual și lingvistic, precum acea cunoaștere 'abstractă' care construiește principii și metode de creație muzicală, picturală, regizorală sau
Cunoaștere () [Corola-website/Science/304852_a_306181]
-
de ordinea în care au apărut evenimentele recunoscute de aplicație. Într-o bază Access nu există un program principal; textul sursă este organizat în proceduri și funcții, și păstrat în module. Orice modul conține o singură secțiune de declarații de variabile și constante, folosită în toate procedurile și funcțiile din modul, și una sau mai multe proceduri sau funcții. Modulele pot fi: Un eveniment este un proces care are loc atunci când utilizatorul întreprinde o acțiune asupra unui formular sau unui raport
Microsoft Access () [Corola-website/Science/304919_a_306248]
-
la București ca succesor al lui Spiru Haret, iar din 1930 ca profesor de teoria funcțiilor, după pensionarea lui David Emmanuel. În 1934 este ales membru al Academiei Române. A adus numeroase contribuții în domeniul analizei matematice, teoriei funcțiilor de o variabilă complexă, mecanicii raționale s.a. Cea mai importantă lucrare a sa este teza de doctorat (Paris, 1905), rămasă celebră, "Sur la continuité des fonctions de variables complexes" („Asupra continuității funcțiilor de o variabilă complexă”), în care a demonstrat existența funcțiilor analitice
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
în domeniul analizei matematice, teoriei funcțiilor de o variabilă complexă, mecanicii raționale s.a. Cea mai importantă lucrare a sa este teza de doctorat (Paris, 1905), rămasă celebră, "Sur la continuité des fonctions de variables complexes" („Asupra continuității funcțiilor de o variabilă complexă”), în care a demonstrat existența funcțiilor analitice continue pe mulțimea singularităților lor ("funcțiile Pompeiu"). Pompeiu este inițiatorul teoriei funcțiilor poligene, care constituie o extindere naturală a funcțiilor analitice. În acest domeniu a introdus noțiunea de derivată areolară și a
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
detaliilor este redus. A treia secțiune este reprezentată de caracteristicile culturale, dintre care se subliniază nivelul de instrucție, începând cu anul 1950. A patra secțiune se referă la caracteristicile economice. Prioritare sunt elementele ce țin de populația activă și alte variabile precum populația ce beneficiază de ajutor de șomaj, etc. Acest raport este unul foarte detaliat. Este mijlocul prin care se elaborează statistici asupra mișcării naturale a populației. Aceste statistici au inceput a fi elaborate în 1863 din înregistrările ecleziastice și
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
Aceste statistici au inceput a fi elaborate în 1863 din înregistrările ecleziastice și din 1870 depind de registrul civil. Furnizează informații despre evenimentele ce se referă la viața populației, și anume: nașteri, decese și căsătorii. Desecele și căsătoriile sunt printre variabilele importante, contrastante comparativ cu ale altor țări, în care nu prezintă importanță. Informațiile sunt transmise spre Institutul Național de Statistică pentru a se elabora buletinele statistice ce compun mișcarea naturală. Noile tehnologii accelerează aceste procese. Vârsta medie a populației rezidente
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
la date, a crescut și interesul în sumarizearea automată. Un exemplu al utilizării tehnologiei de sumarizare sunt motoarele de căutare precum Google. Tehnologiile care construiesc un sumar coerent, dintr-un text de orice natură, trebuie să ia în considerare diverse variabile precum lungimea, stilul de scriere și sintaxa pentru a realiza un sumar util. În general, se disting două posibilități de sumarizare: "extracție" și "abstracție". Tehnicile de extracție copiază informațiile considerate cele mai importante din text în sumar (de exemplu, propozițiile
Sumarizare automată () [Corola-website/Science/306480_a_307809]
-
a cărui catene au lungimile "x - a" și "y - b". Dacă cercul are centrul în origine (0, 0), atunci ecuația se simplifică la Această ecuație poate fi scrisă și parametric folosind funcțiile trigonometrice sinus și cosinus: unde t este o variabilă parametrică, fiind interpretată geometric ca unghiul format de raza care unește punctul "(x,y)" cu originea "(0,0)" cu axa "x". O parametrizare rațională este: În coordonate omogene, fiecare secțiune conică cu ecuația cercului este de forma: Poate fi demonstrat
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
sin^2(\theta - \varphi)} se scrie corect astfel r1,2 = R[-s.cos(θ-ε)± Sqrt[1-[s.sin(θ-ε)]^2]] = R.rex1,2[θ,S(s,ε)], care sunt cele două determinări ale funcției supermatematice circulare excentrice radial excentrică de variabilă excentrică θ și de excentru S(s,ε). În care, excentricitatea reală este e și excentricitatea numerică este s = e/R.Coordonatele polare ale excentrului E sunt e si ε, iar ale excentrului S sunt s si ε. Pentru semnul
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
utilă în prelucrarea semnalelor de diverse tipuri, la înțelegerea proprietăților unui mare număr de sisteme fizice, la rezolvarea unor ecuații și în alte domenii științifice teoretice și aplicate. În multe cazuri este posibil să definim transformata Fourier în funcție de mai multe variabile, fiind importantă în fizică la studiul formei undelor și optică. De asemenea este posibil să generăm transformata Fourier pe stucturi discrete, precum grupurile finite, și un calculul eficient care, prin transformata Fourier rapidă, este esențial în calculele de mare viteză
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
este posibil să concentrăm și funcția și transformata ei. Compromisul dintre compactarea unei funcții și transformata ei Fourier poate fi formalizat sub forma unui Principiu de Incertutudine. Această formalizare se poate face privind o funcție și transformarea ei Fourier drept variabile conjugate cu privire la forma simplectică pe domeniul timp-frecvență. Din punctul de vedere al transformării canonice liniare, transformata Fourier reprezintă o rotație de 90° în domeniul timp-frecvență care păstrează forma simplectică. Să presupunem că funcția "ƒ"("x") este de pătrat integrabilă și
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
eșuează pe această măsură . În cazul în care "dμ" = "ƒ"("x") "dx", atunci formula de mai sus se reduce la definiția uzuală pentru transformata Fourier a lui "ƒ". În cazul în care "μ" este distribuția de probabilitate asociată cu o variabilă aleatoare "X", transformata Fourier-Stieltjes este similară cu funcția caracteristică, dar prin convenția tipică din teoria probabilităților se ia "e" în loc de "e" . În cazul în care distribuția are o funcție de densitate a probabilității, această definiție se reduce la transformarea Fourier aplicată
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
ei este dată de formula 95. Acestea pot fi folosite pentru a transforma ecuațiile diferențiale în ecuații algebrice. De notat că, această tehnică se aplică numai problemelor al căror domeniu este axa reală. Extinzând transformata Fourier la funcții de mai multe variabile, ecuațiile cu derivate parțiale având domeniul de definiție R, pot fi de asemenea transformate în ecuații algebrice. Transformata Fourier este de asemenea folosită în rezonanța magnetică nucleară (RMN), precum și în spectroscopie, de exemplu în infraroșu (RI). În RMN, o formă
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
lucru înseamnă că o notație precum formula 112 poate fi interpretată în mod formal ca o transformată Fourier de valoarea lui "f" la "x". Cu tot acest cusur, această notație apare frecvent, adesea când o funcție particulară sau o funcție de o variabilă particulară trebuie să fie transformată. De exemplu, formula 113 este câteodată folosită pentru a exprima că transformata Fourier a unei funcții dreptunghiulare este funcția sinc, sau formula 114 este folosită pentru a exprima proprietatea de deplasare a transformatei Fourier. De notat că
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]