179,567 matches
-
domeniului, în cinstea unicei fiice care a murit de tânără răpusă de o boală. Așezarea a fost atestata sub un alt nume, Anfisofca, în anul 1823. "Asfalt de Moldova" a facut o incursiune in istoria satului, reportajul il puteti regasi aici. http://www.youtube.com/watch?v=yZxPcJR9mwI Localnicii care s-au stabilit in sat, lucrând pe lângă curtea boierească, au venit din 3 sate diferite de unde și provin numele mahalalelor: Strâmbeni, Bădiceni, Mândiceni iar ce-a de-a patra mahala era
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
Malanca urându-le sătenilor sănătate și belșug în anul care vine. http://www.youtube.com/watch?v=7LW7TiQhWo8 Cele mai vechi clădiri datează încă din cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea și sunt încă funcționale: Vorbim aici, practic, doar de sectorul privat, pentru că asistăm la destrămarea a ceea ce odată se numea "colhoz". Domeniului producției îi atribuim: În rest putem vorbi de oferirea de servicii cum ar fi: educaționale, medicale, îngrijire, aprovizionarea cu produse alimentare, materiale de construcție
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
corespunzând unui teritoriu din Colorado. Climatul este temperat oceanic, fără perioade de îngheț dar supus unui vânt constant dinspre vest. Vegetația se reduce la ierburi înalte și ferigi, neexistând arbori. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Instoruderea iepurilor și a șobolanilor pe insulă, cel mai probabil de către navigatorii din secolul XVIII și secolul XIX au produs un dezechilibru
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
cum că mama sa este bolnavă. După moartea mamei sale (decembrie 1844), pe la jumătatea anului 1845 pleacă din nou la Paris, unde audiază cursurile istoricilor și gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez al epocii. Aici, se străduiește, împreună cu moldoveanul Scarlat Vârnav, să întărească relațiile dintre studenții valahi și cei moldoveni, uniți în jurul ideilor noi de autodeterminare națională și dreptate socială. În această atmosferă, se înființează, în decembrie 1845, Societatea studenților români din Paris, al cărei
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție (agă) la București și redactor al ziarului "Pruncul român". După înfrângerea guvernului revoluționar, face parte din primul lot de exilați, urcați de turci cu două plute în susul Dunării, până la granița cu Austria. De aici pleacă spre Franța prin Ungaria, Croația și Austria. Ajunge la Paris în decembrie 1848 . În anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "România viitoare" și mai ales a revistei "Republica Română", în care a militat pentru unirea principatelor într-
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
(, norfuk: "Norfuk Ailen") este o insulă din partea sud-vestică a Oceanului Pacific, teritoriu australian. Majoritatea locuitorilor sunt urmași ai răsculaților de pe Bounty, mutați aici, în 1856, de pe insula Pitcairn. Centrul administrativ este orașul Kingston (aproximativ 1000 locuitori). , situată la 1676 km nord-est de Sydney (Australia), este o insulă de natură vulcanică (curgeri de lavă bazaltică), având în vecinătatea țărmului sudic două insule mai mici
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
au fost fertilizate prin intermediul fântânilor arteziene ale Neftei. În anii '60, aceste izvoare naturale au fost completate de izvoare artificiale. Imediat în nordul oazei se află o depresiune cu palmieri numită "La Corbeille", care în limba franceză înseamnă „coșul deschis”. Aici, apa de izvor țâșnește afară din duzini de crăpături și fisuri ale pantelor maronii abrupte ale acestei depresiuni în formă de crater. Timp de mai mult de o mie de ani, Nefta a fost un important centru religios pentru o
Nefta () [Corola-website/Science/305793_a_307122]
-
de monede române, găsite la Chirileni și studiate de savanți, mărturisește despre relațiile pe cure le-a avut populația băștinașa cu cea din Imperiul Român. Legenda spune, însă, ca moșia salului a aparținut cândva lui Chirilă al Ilenei. Sătenii de aici, fiind răzeși, aveau loturi de pământ și pe moșiile satelor Bumbata, Făgădău, Petresti, Medeleni, Stolniceni și Busila. Pe moșia lui Chirilă, cică, s-ar fi strămutat țărani din satele Danuteni (actualmente Ungheni), Marandeni, Buciumeni, Florești, Slobozia și altele. Cînd cineva
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
geografic al Basarabiei" (București, 1904) completează informația despre așezarea satului: "Chirileni, sat de răzeși în jud. Bălti, așezat în valea Soltoi". volosti Sculeni (p. 57) "Soltoi - vale în jud. Bălti. Începe la poalele muntelui Măgura, Lungimea 30 km până la Prut. Aici sini așezate satele Ciolaceuca, Chirileni, Petresti și colonia germană Soltoi. Toate aceste sate se află pe partea dreaptă. În fundul văii se află 6 heleștee mari și 5 mici" (p. 204). "Soltoi, parau. Izvoraște de sub muntele Măgura Ungă s. Ciolaceuca și
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
pădurea pe distanță dintre Lipoveni și Molești. Deasemenea sunt urmele vechiului șleah ce lega Chilia cu Liovul apoi cu Polonia. Șleahul de 20 m lățime a rămas împădurit cu arbuști și numai cărările oamenilor și urmele căruțelor amintesc că pe aici cândva era un drum mare. Așezarea a apărut în antichitate. În necropola de la marginea satului au fost găsite obiecte de natură dacica, cât și din cultura Cucuteni Ulmidava e un pseudonim al posibilei existente a unei cetăți dacice pe teritoriul
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
Pe teritoriul satului pe timpul lui Ștefan cel Mare au existat două sate - unul dintre care se numea Ulmi. În "dicționar enciclopedic a Basarabiei" de Z.Arbore se spune ca Ivansca sau Ivanovca este un sat de ruteni veniți și așezați aici pe la 1859 pe pământurile statului. De fapt rascolnicii care fugeau de reformă lui Nicon spre marginile Imperiului Rus, cumpărau pământuri. Ei, rascolnicii, se numeau lipoveni după credință. Azi li se zice creștini de riț vechi. Ziarul „Telegraf” din Iași nr.
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
un profil crenelat, cu acel aer de atrăgătoare sălbăticie. Munții Trăscăului reprezintă o unitate montană care compensează lipsa urmelor glaciare, a piscurilor semețe, cu alte valențe — cu nimic mai prejos ca importanță — dintre care am aminti microrelieful periglaciar, bine reprezentat aici. Atracția turistică pe care o exercită acest masiv constă, poate, tocmai din neașteptata lor complexitate și diversitate peisagistică, fără îndoială, un rol important în definirea trăsăturilor cadrului natural al Trăscăului îl are relieful carstic, bine reprezentat, ce cuprinde întreaga gamă
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
landurile germane. Aceștia au fost colonizați pe teritoriile mănăstirii de maici și pe proprietățile Mănăstirii Dragomirna. Situată în apropierea vechii comunități din Ițcanii Vechi (în ), aparținătoare de orașul Suceava, în apropiere de frontieră s-a format localitatea Ițcanii Noi (în ). Aici a fost înființat un oficiu vamal și unul polițienesc. La 4 iulie 1788 au fost întemeiate primele opt gospodării din Ițcanii Noi, urmate la scurtă vreme de altele zece din landul Renania-Palatinat. În decursul timpului, numărul germanilor a crescut la
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
având o gară terminus la Obor, în zona unde se află azi Policlinica Județeană Suceava (cartierul Areni). Această linie a fost menținută până la Primul Război Mondial. În anul 1908, satul Ițcani a fost electrificat. Comunitatea s-a dezvoltat până la război, aici funcționând o fabrică de zahăr, o rafinărie de ulei și o fabrică de cuie de lemn. Până în anul 1918, localitatea Ițcani a îndeplinit rolul de punct austro-ungar de frontieră la granița cu România. Clădirea gării a fost un important nod
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
după mai bine de 140 de ani. Denumirea localității Ițcani a fost schimbată în cea de Aron Pumnul, după numele cărturarului român mort la Cernăuți. După unire, unii locuitori de etnie străină s-au repatriat în țările lor, stabilindu-se aici români din satele din apropiere pentru a lucra la Gara Ițcani și la depoul de locomotive din imediata vecinătate. În perioada interbelică, comuna Aron Pumnul a avut primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. Numărul germanilor a
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
15 iulie 2007. Populația franceză este reprezentată în Parlament de un senator și de un deputat. Partea franceză, este asemenea tuturor comunelor franceze, condusă de un primar și de un consiliu municipal ales de locuitorii cu cetățenie europeană ce locuiesc aici, conform prevederilor Tratatului de la Maastricht. Numeroșii cetățeni ce locuiesc în partea franceză a insulei, ce nu posedă cetățenia unei țări membre ale Uniunii Europene, nu au dreptul de vot în alegeri. Populația părții franceze a cunoscut o puternică creștere datorată
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
acasă, dezamăgit de mizeria traiului cotidian. Această perioadă, în care părinții i s-au mutat în Vaslui, actorul a numit-o "„întoarcerea acasă”". La îndemnul mamei, se înscris la liceul particular „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată "„Năzuința”", și în paginile ziarului local, "„Vasluiul”", sub pseudonimul "Ciciricea" (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, "„Uzina de umor”", iar mai târziu, la
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia și teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, iar Ciubotărașu a fost repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară. Aici a desfășurat și o activitate de instructor artistic. În 1950 a revenit la București, unde a fost solicitat la Teatrul Național. În capitală a început perioada sa în care a realizat roluri de consistență uriașă. A jucat mult și variat
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
m lățime ce perforează peretele primei doline, gigantică și aceasta( 300 m adâncime, 1000 m diametru). După câțiva zeci de metri de la intrare se intersectează dolina a doua de 70 m diametru și 150 m înălțime, cu pereți verticali. Tot aici sub portal iese dintr-o galerie un râu puternic. Este apa ce dispare în sifonul din Peșteră de la Căput. Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolina este cea
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
fost deschis traseul feroviar Suceava-Roman. Granița austro-română era situată între gările Itzkany (în , astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava. Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava. Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi antreprenori austrieci C.
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
cea de „Aron Pumnul”, revenindu-se la denumirea inițială abia în 1944. Gara Suceava Nord a avut o perioadă de glorie în anii '50-'60 ai secolului al XX-lea, ea fiind renovată și adaptată cerințelor vremii. Pentru o perioadă, aici a funcționat și un cinematograf. Începând din anul 1963 denumirea gării a fost schimbată în cea de Stația CFR Suceava Nord. În prezent, Gara Ițcani este înscrisă în nomenclatorul CFR sub denumirea de Stația C.F.R. Suceava-Nord și deservește traficul de
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
în jur de 80 de trenuri, pentru ca în 2009 să figureze în Mersul Trenurilor doar 52 de garnituri de călători. Începând din decembrie 2009 alte șapte rute feroviare au fost desființate. În ultimii ani, pe măsură ce numărul trenurilor care trec pe aici s-a împuținat, Gara Suceava Nord a început să se degradeze. Activitățile economice desfășurate în clădirea gării (chioșcuri alimentare, baruri, chioșcuri de ziare) s-au închis, spațiile dezafectate au fost invadate de gunoaie și de câini vagabonzi, toaleta este închisă
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
cu ce să-și hrănească vitele, oamenii făciau porcane de fîn (grămezi mari de fîn). Apa bună de băut a izvorului, pădurea, pămîntul roditor, drumul, care ducea spre tîrg a atras locuitorii din Alexinți și cei, care s-au așezat aici cu traiul, au început să numească localitatea Porcane, Parcane. La 2 martie 1798 Alexandru Calimah, domnitorul Moldovei scrie scrisoare către Manolache Donici, ca să hotărască cu moșia Parcani. La 05 mai 1806 Alexandru Constantinovici Moruzi, domnitorul Moldovei se adresează către Petrache
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
Parcani cuprindea 60 gospodării cu o populație de 346 locuitori ( 179 bărbați și 176 femei), era biserică. În luna mai a anului 1857 moșierul Nicolae Dimo a fost în Chișinău. În anul 1867 moare Nicolae Dimo, moșier în satul Parcani, aici e și înmormîntat. La 03 noiembrie 1867 toată pădurea este vîndută lui Pavel Nicolaevici Dimo pentru a fi tăiată. În anul 1862 la Parcani s-a deschis școala parohială bisericească, iar în anul 1897 s-a înființat o școală populară
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]