4,962 matches
-
G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, G. Călinescu analizat didactic, RL, 1974, 32; R. Șt. M., Viorel Alecu, „Opera literară a lui G. Călinescu”, CRC, 1974, 41; George Bădărău, Viorel Alecu, „Împăcare”, CL, 1986, 4; Nicolae Manolescu, Călinesciana, RL, 1989, 45. I.O.
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
cu valoare simbolică: „recitesc înnoptând convorbirea cu gellu naum/ din contrapunct (12 mai 1992) și oarecum în/ stare de vis de altfel unii mai cred că poeții/ scriu într-o stare de vis (sau de grație se spune)/ g.n.”. O împăcare, o împlinire, o lumină interioară calm contemplativă domină febrilitatea și riscurile căutări Unului. Dintre marii poeți contemporani ai unității mistice (Ștefan Aug. Doinaș, Daniel Turcea, Nicolae Ionel), M. împinge rafinamentul cuvântului la limitele tăcerii. SCRIERI: Cartea nunților, București, 1968; Locul
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
poemul De ave phoenice al lui Lactanțiu. Nu se poate preciza când a fost redactată lucrarea, dar ea se referă la evenimente de după călătoria la Roma, în anul 1369, a împăratului bizantin Ioan al V-lea Paleolog. Încercările acestuia de împăcare cu „frâncii” (mâncători de „azimă”, de unde și numele de Azimit sau Iazimir al unuia dintre personaje) stârnesc mânia călugărilor din Bizanț, care îi primesc cu ostilitate pe oaspeții „pișpeci”, „pipistași”, și îi provoacă la un duel al întrebărilor și răspunsurilor
INTREBARILE LUI PANAIOT FILOSOFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
seamă relatarea lui Georgios Akropolites (care vorbește despre buna primire a cruciaților în Bulgaria), într-un moment când antanta dintre Ioan Asan al II-lea și Imperiul Latin funcționa încă. Aceasta trimite la perioada dinainte de ruperea alianței cu occidentalii și împăcarea cu Vatatzes și Frederic al II-lea. Evenimentul se situează deci cu câțiva ani mai înainte de 1239, cum îl data B. P. Hasdeu, mai probabil înaintea asediului de la Tzurulon și anterior pactului dintre Ioan Asan și Vatatzes, prin 1236-1237. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
importanți pe Florea Lupu, Tudor Flondor, Gheorghe Vasilco, Nicolae Mustață ș.a. La începutul secolului XX a apărut în Bucovina un nou partid românesc • Partidul Țărănesc Democrat în frunte cu Aurel Onciul și Florea Lupu. În 1905 s-a produs o împăcare parțială între oamenii politici români, țărăniștii fuzionând cu conservatorii în Partidul Național Român. În 1910 însă partidul s-a descompus în conservatori, naționali și democrați, această dezbinare între liderii politici români din Bucovina menținându-se până în 1918. Cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1901), Pacate mărturisite (1904), Spice (1909). Sunt adunate aici articole, discursuri și, bineînțeles, suveniruri. O meditație, Mângâiere (din volumul Spice), cotropită de melancolia senectuții și de presentimentul sfârșitului apropiat, respiră în cele din urmă o liniște aproape filosofică, decurgând din împăcarea cu rosturile eterne ale firii. Această seninătate, această cumpătare sunt și ale operei lui G. Unele pagini sunt de evocare pur și simplu, fără intenție literară (Amintiri din timpurile „Unirei”, Din Junimea, Cum am început a scrie, O baie în
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți în amurg, Împăcare târzie, apoi zece piese grupate sub titlul Conversații provinciale, trei sub „efigia” Acasă, vieți destrămate, articole, cronici, eseuri pe teme teatrale, precum și un substanțial dosar de opinii critice și mărturii afective despre autor. În general, motivul cuplului situat într-un
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
e tot ce-am izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum Versuri (1996). Nimicul capătă aici o tonalitate blagiană, dar fără vreo urmă de împăcare. Poetul este un biograf al singurătății ca stare de a fi, ca modalitate de a privi spre metamorfozele din jur: „Așa gândeam privind oglinda dublă, / ciudat cristal de stranii anabase, / când, răsucind-o, îmi rămase-n față / un brusc pătrat
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
vreau să menționez un lucru care, dacă Îmi amintesc bine, este precizat de Corin, Însă În alți termeni, prea greu vizibili, și anume că modernismul târziu și postmodernismul timpuriu oferă fiecare o soluție la criză, dar soluția lor este nominalistă. Împăcarea lor cu criza dezontologizării, a descentrărilor de toate felurile stă sub semnul nominalismului și presupune Încă o nostalgie, nutrită cu oricâtă luciditate, după sens și după monocentrism. Or, senzația mea este că, propunând anarhetipul, Corin merge mai departe, căutând o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tocmai de aceea spuneam că metodele calitative decurg din fenomenologie, ca demers filosofic. În cadrul lor, nu interesează nici nivelul hermeneutic, nici dimensiunea strict pragmatică, ci fenomenul În fenomenalitatea sa, În actualizarea sa. Corin Braga: Văd totuși o posibilitate, nu de Împăcare, ci de aducere Împreună a celor două dimensiuni, a metafizicii imaginarului sau, hai să spunem, a antropologiei imaginarului, pe de o parte, și a pragmaticii imaginarului, pe de altă parte. Punctul de Întâlnire mi-a fost sugerat tot de niște
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Mircea Eliade colaborează cu studii și eseuri (Pentru cultură și contra politicii culturale, 3/1934, Tehnica și educația culturii spiritului, 4/1935, Reverie și automatism mental, 5-6/1935, Contemplația, 7-8/1935, Maica Domnului, 6/1936), iar Constantin Noica cu eseul Împăcare cu lumea (9-10/1936). Lucian Blaga publică Orizonturi temporale (5-6/1935, fragment din Orizont și stil), iar Tudor Vianu articolul Între individual și general (7-8/1936, fragment din volumul Filosofie și poezie). Articole de filosofie semnează Mircea Vulcănescu (Filosofia lui
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
poate reprezenta baza psihologică a imaginii în oglindă, cele două concepte, care acționează la niveluri diferite, nu sunt identice; de exemplu, proiecția nu poate fi cauza faptului de a-i atribui în mod eronat unui inamic o caracteristică (de exemplu, împăcarea și mulțumirea față de status quo) pe care o are și de care este mulțumit. 67. Eșecul serviciilor de informații israeliene în acest caz este abordat în Shlaim, „Failures in National Intelligence Estimates”. Shlaim opinează că, în fața probelor privind un potențial
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
puțin vie din punct de vedere cultural decât Galia, în epoca regatului ostrogoților condus de Teodoric (439-525) apare o serioasă schimbare în condițiile culturale ale peninsulei. Se știe că Teodoric, cel puțin în prima parte a domniei sale, încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină încercând să ajute, când era posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția specială acordată populației italice de către puterea dominantă, aceea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorios; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei orientalilor. De fapt, faptele sale ne sunt cunoscute mai ales din documentația referitoare la acest conciliu. Ulterior, când Ioan de Antiohia, lider al orientalilor, a început tratativele de împăcare cu Chiril, Euteriu s-a opus cu hotărâre, susținând că Chiril ar fi trebuit mai întâi să renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorios. La o dată necunoscută a fost declarat demis din funcția de episcop împreună cu alți trei nestorieni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Euteriu. Trei dintre ele, adresate lui Ioan de Antiohia, lui Helladius din Tars și, respectiv, lui Alexandru de Hierapolis și Teodoret din Cyr, se înscriu în schimbul de scrisori care are loc după Efes între episcopii care căutau o cale de împăcare. Euteriu reacționează la protestele lui Chiril, nemulțumit că adversarii săi îl comparau cu Apolinarie, confirmă faptul că Chiril răspândește teze apolinariste și se opune cu îndârjire oricărei înțelegeri cu el, propunând să fie mobilizați contra acestuia și episcopii din Occident
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca încercare progresivă de restabilire a echilibrului în epoca tulbure de trecere convulsivă de la Republică la Principat: refugierea în armoniosul univers arcadic (Bucolice) este urmată în chip firesc de reconcilierea cu natura prin travaliul asiduu (Georgice) și, mai târziu, de împăcarea cu istoria prin regăsirea originii latinilor și descoperirea sensului destinului civilizator al Romei (Eneida). În bogata sa activitate de traducător, G. se distinge prin rigoare și acribie filologică, dar și prin simț al nuanțelor, intuiție lingvistică și capacitate de a
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
povestiri în ziarele „Ceahlăul” și „Apostolul” din Piatra Neamț. A folosit și psudonimul Credința Coteleanu. H. este autoarea unor romane și culegeri de povestiri: Drumul spre lumină (1950), Nădejdi neîmplinite (1951), Răspântia (1957), Zile de primăvară (1961), Traista cu umbre (1970), Împăcarea (1981), Aureola iubirii (1988). Proza sa este dominată, mai cu seamă în anii ’50, de poncifele epocii, chiar dacă uneori ideologizarea nu e compactă. Cupluri romantice puse în situații-limită, episoade de pe front și momente de scindare a conștiinței sunt aduse în
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
văzduh, 1995). Unele romane i-au fost traduse în limbile sârbă și rusă. SCRIERI: Ion Asaftei, București, 1949; Drumul spre lumină, București, 1950; Nădejdi neîmplinite, București, 1951; Răspântia, București, 1957; Zile de primăvară, București, 1961; Traista cu umbre, București, 1970; Împăcarea, București, 1981; Aureola iubirii, București, 1988; Din dragoste pentru Basarabia, București, 1992; Copilul din văzduh, București, 1995. Repere bibliografice: Th. Vlad, „Președinta”, GL, 1954, 8; I. Marinca, „Zile de primăvară”, VR, 1961, 7; Antoaneta Macovei, „Zile de primăvară”, IL, 1961
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
exilului interior” datorită faptului că ar aboli frontierele dintre cei din afara și cei dinăuntru. Celebrare a exilului În termenii unei noi „deșchideri care se Închide”, ca să-l parafrazez pe Noica, ascunde pericolul unei regresiuni intelectuale. Nici Încercarea de a propune Împăcarea printr-un subtil compromis Între exilul revoluționar al pașoptiștilor și exilul reacționar și contra-revoluționar de la sfârșitul războiului, care numără și câțiva protagoniști ai „revoluției naționale” fasciste, În numele unei continuități istorice și al unui mod de viață comun, nu e satisfăcătoare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ciclu unitar, care degajă o atmosferă exotică aparte. Sub pretextul atribuirii înfocatului poem de dragoste unui pescar aramean, poem tălmăcit de un ierusalemitean, în două secvențe lirice se conturează povestea inițierii erotice a unui tânăr, care însă nu ajunge la împăcarea dintre inimă și minte. Sursa de inspirație este paradigma înțelepciunii de a trăi și a înțelege iubirea din Cântarea Cântărilor și din lirica persană (Omar Khayyam, Hafiz, Firdousi). Exaltarea senzuală și delirul imaginativ, trecute prin gingășia și simplitatea sufletească a
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
și spunându-li-se și din exterior că le este amenințată viața, iar copiii vor suferi mai mult, decid să se despartă. Certurile soldate cu agresiuni fizice sunt mai răspândite - contând și alți factori - în rândul familiilor tinere. Dar și împăcările încununate cu sex pătimaș sunt mai dese. Pe baza unor cercetări și a observațiilor cotidiene, L. Walker (1979) descrie trei faze ale ciclului violenței: a) acumularea tensiunilor și „plutirea lor în aer”. Partenerul (în speță, femeia) încearcă să detensioneze atmosfera
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ea devine furioasă; b) se produce explozia, iar partenerul (de obicei, bărbatul), care se simte îndreptățit să-i dea o lecție celuilalt, își pierde controlul și lovește; c) „luna de miere” în miniatură, scuze și insistențe, rugăminți de iertare și împăcare, promisiuni din suflet că nu se va mai întâmpla, dovezi fizice de dragoste profundă. Asemenea episoade pot fi unice în viața cuplului sau foarte rare, dar de regulă ele se repetă, rezolvându-se uneori prin intervenție de asistență și terapie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prin separare sau divorț. În mediile sociale precare, unde și divorțul este costisitor, în foarte multe familii ciclul descris mai sus însoțește toată viața cuplului, înspre bătrânețe certurile și bătăile fiind mai rare, probabil pentru că și mijloacele erotico-sexuale convingătoare de împăcare au mai puțină forță. Oricum, ceea ce arată cercetările concrete și experiența curentă este că într-o asemenea atmosferă de risc violental, femeile suferă nu doar fizic din cauza agresiunii propriu-zise, ci și a traumei că agresivitatea se poate repeta. Trăiesc, adică
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reprimarea este refuzul de a lua act de existența unui conflict, de a vorbi despre aspectele importante ale acestuia; 3) stilul victorie/înfrângere este o confruntare de forțe în care una dintre acestea tinde să ajungă deasupra; 4) compromisul este împăcarea fiecărei părți cu ideea de a câștiga ceva, dar și de a renunța la ceva; totuși, compromisul pune accentul pe ideea de renunțare, și nu pe cea de câștig, fiind din punctul de vedere al rezolvării de conflict o soluție
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]