13,494 matches
-
a textului în fragmente logice și formularea ideilor principale. Lectura explicativă este o îmbinare a lecturii textului cu aplicațiile necesare, ce duc la înțelegerea mesajului. Etapele ce sunt urmărite în alcătuirea planului de idei sunt: lectura integrală a textului epic; împărțirea după înțeles a textului în fragmente; povestirea orală a fiecărui fragment; formularea ideii corespunzătoare fragmentului; alcătuirea planului de idei; povestirea orală după planul de idei; lectura de final a textului. Pe aceste etape se bazează receptarea textelor la clasele terminale
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
poveste populară: a. Lectura integrală a textului: pentru început elevul citește textul fiind interesat de descifrarea lui și nu de înțelegerea profundă a acestuia; citirea integrală, realizată de elevi, duce la îmbunătățirea actului citirii corecte, conștiente, expresive și fluente. b. Împărțirea textului în fragmente logice: elevii identifică felul textului, citesc pe roluri, dacă există dialog; se va trece la delimitarea după înțeles a fragmentelor textului; folosirea unor demersuri inductive și apoi deductive; se vor utiliza întrebări ajutătoare despre conținutul ideatic al
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
funcție de particularitățile elevilor, de baza materială a școlii, de sarcinile pe care le îndeplinește fiecare joc în parte. Înainte de descrierea fiecărui joc este dată o scurtă explicație din care reiese obiectivul acestuia, segmentele implicate, veriga în care se poate utiliza, împărțirea pe diferite criterii, direcția auxiliară în care pot fi utilizate. PRINDE ADVERSARUL DE MIJLOC / afară, sală / IV VI / -/ forță, îndemn./ brațe, trunchi / după greutate, demixtate / VII-VIII / handbal/ Combatanții sunt unul înaintea celuilalt, la o distanță egală cu lungimea unui braț
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3018]
-
ca la majorat să plătească capitația anuală de 30 lei. Articolele 79, 89, 99, capit. III și anexa lit. R dezvoltă și precizează dispozițiunile de mai sus. La 1 aprilie anul 1863, printr-o nouă lege a patentelor, se păstra împărțirea meșteșugarilor în trepte, scutindu-se de plata patentelor lucrătorii cu ziua, cei fără ucenici ș.a. O inovație, prin care se introduce plata patentei în funcție de venit, consta în achitarea ei pentru fiecare „stabiliment” în parte aparținând aceluiași proprietar. Pe lângă patente, meșteșugarii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe plan intern și ignorat de practica raporturilor internaționale, în ciuda recunoașterii etniilor „antice” sub influența umanismului și iluminismului (Dacia romană, în cazul românilor). Oamenii de stat ignorau popoarele nu numai ca entități naționale, ci adeseori și etniile, zămislind proiecte de împărțire a lor grație unor impulsuri izvorâte din calcule ale puterii tipic feudale. Pentru cârmuitorii Rusiei, ca și pentru indiferent care alții, nu exista în secolul XVIII, de pildă, o „problemă română” în sensul emancipării naționale, conceptul având o semnificație diferită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai târziu, și aceasta în pofida „intrusiunii” teoretice, efect al „vremurilor noi”. În această ordine de idei, simptomatic este planul din 1737 al lui d’Argençon (viitor secretar de stat al Afacerilor străine ale Franței între 1744 și 1747), care propunea împărțirea Turciei prin crearea în Orient a atâtor state, câte familii suverane existau în Europa, fiecare dintre ele urmând să ia în stăpânire câte un stat. Ce-i drept, calculul nu venea în contradicție cu esența iluminsmului politic (al „prințului bun
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politicii internaționale de mentalitățile feudale ce stăpâneau mințile oamenilor de stat de decizie, servind interesele marilor puteri și ele însăși sistemul relațiilor interstatale în secolul XVIII, adică de sistemul echilibrului de forțe ca fundament al dreptului ginților, care conduce la împărțirea teritoriilor pentru o „justă” balanță a forțelor, menită să asigure pacea și liniștea lumii. Firește, acest echilibru n-a fost static, ci în continuă mișcare, un echilibru frecvent dezechilibrat și refăcut în articulații, mai mult sau mai puțin modificate. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau echilibrul european; așadar, „echilibrul nu este deci nici un principiu de ordine, nici o garanție a dreptului”, deși fiecare stat conservă în arhivele sale acte, pe care le folosește pentru a revendica teritorii, când o poate face, de unde și tratatele de împărțiri (cazul Poloniei, cel al Bucovinei în 1775 etc.); domină însă rațiunea de stat, invocarea „drepturilor” căzând în rangul subsidiar, chiar al pretextelor insidioase. Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un principiu care nu este contestat nici în Vestul, nici în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
disculpa decât încrimina. În Estul continentului, ochii și urechile oamenilor de stat europeni sunt îndreptate asupra celor două puteri în decădere, Polonia și Imperiul Otoman, și nu există cabinet sau om de stat care să nu aibă un proiect de împărțire a acestui din urmă imperiu, ținut în rezervă pentru momentul oportun. S-a ajuns chiar, dacă se poate spune așa, la o tehnică a elaborării și negocierii planurilor de rapturi și divizări teritoriale în virtutea echilibrului de forțe. Marile puteri uzează
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întrevederii de la Münchengrätz - 1833), apoi de toți diplomații angajați în negocierea convențiilor de la Londra (1839 și 1840). Referindu-ne la esența chestiunii orientale, abia dacă mai este necesar să atragem atenția că ea nu poate fi redusă la proiectele de împărțire a Imperiului Otoman, care ar avea ca origine doar ura seculară a creștinilor față de turci, cum credea T. G. Djuvara, deoarece ura a fost un efect și nu o cauză. O trecere în revistă (fie și incompletă, cum este a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost dată mai ales de teologi. Lor li s-au raliat și unii istorici. Am putea cita ca exemplu chiar pe T. G. Djuvara, care atribuia urii rolul principal în elaborarea numeroaselor proiecte de soluționare a crizei orientale prin împărțirea Imperiului Otoman, iar izvorul urii el îl descoperea în antagonismul ireductibil dintre religia creștină și cea musulmană. Cei care consideră că deosebirile confesionale, de religie, constituie esența chestiunii orientale plasează începuturile ei în Evul Mediu timpuriu, în epoca despărțirii bisericii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
apare la sfârșitul secolului al XVIII-lea”. Jacques Ancel a fost printre cei mai expliciți în abordarea chestiunii orientale sub aspectul ei modern, adică în perioada în care el a estimat că Imperiul Otoman a devenit realmente un obiect al împărțirii între marile Puteri. În felul acesta, el a ajuns la concluzia că începutul chestiunii orientale în înțelesul ei modern, singurul pe care îl lua în considerare, s-ar cuveni plasat la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pentru a nu abuza
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
marilor Puteri europene prinseseră contur înainte de 1792, ca și obiectivele luptei popoarelor. De la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, Imperiile Habsburgic și Țarist și-au trasat căile avansului lor în posesiunile Imperiului Otoman. Proiecte de cuceriri, de împărțiri ale Imperiului Otoman, sub forma de anexări sau vasalități și autonomii, s-au încheiat programatic. Ce-i drept, Anglia își va limpezi conduita ceva mai târziu, mai precis, după marile avantaje dobândite de Rusia prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774), deci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
281-292. II.2.2. PRINCIPATELE ROMÂNE — „O PIATRĂ DE ÎNCERCARE” ÎN EVOLUȚIA RAPORTURILOR INTERNAȚIONALE (1768-1774) Titlul acestui studiu ne-a fost sugerat de afirmația lui Panin, cancelarul Ecaterinei a II-a: Principatele devin „principala piatră de încercare” a diplomației în legătură cu împărțirea Poloniei și tentativele de încheiere a păcii din 1774. Altfel spus, destinul, politic al Moldovei și Munteniei era atașat peremptoriu dezlegării celor două probleme capitale în zonă: polonă și otomană. Constatarea nu contrazice totuși faptul bine stabilit că ținta cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o perioadă de așteptare, întrucât Moldova fusese cucerită fără participarea polonezilor. Ideea trocului româno-polonez a avut, la începutul războiului, o circulație destul de largă. Contele italian Tomatis, aflat în serviciul regelui Poloniei, a sosit la Paris răspândind zvonul că rușii negociau împărțirea Imperiului Otoman pe următoarea bază: Rusia să dobândească Azovul, Taganrogul și libera navigație pe Marea Neagră, iar Polonia să ia Moldova și Muntenia; cum Austria și Prusia se vor opune cedării Principatelor, cea dintâi să anexeze Oltenia și cea de a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să dobândească Azovul, Taganrogul și libera navigație pe Marea Neagră, iar Polonia să ia Moldova și Muntenia; cum Austria și Prusia se vor opune cedării Principatelor, cea dintâi să anexeze Oltenia și cea de a doua episcopatul Worms. Una din variantele împărțirii Imperiului Otoman avansată Austriei de Panin prin intermediul contelui Massin, fost contraamiral al flotei rusești, aflat în Florența, prevedea că Austria să ia Serbia, Boemia și Herțegovina, Rusia să păstreze cuceririle de la Marea Neagră, tătarii să devină independenți, Prusia să fie compensată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
compensații teritoriale nu avea nimic surprinzător în ea, de vreme ce raporturile internaționale erau dominate de concepții tipic feudale. Imperiul Otoman și Polonia, două mari puteri, devenite ca atare și printr-o îndelungată politică de cuceriri, au ajuns ele însele obiect de împărțire, încât Principatele Române, state vasale, folosite ca monedă de schimb, nu puteau face excepție. Important este însă că li se recunoștea o identitate proprie, ce nu se confunda nici cu cea otomană, nici cu cea poloneză. În legătură cu cedarea lor către
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
avea sau nu ca inițiator pe Friedrich al II-lea, „soluția”, cum bine a fost spus, „convenea întru totul proiectelor țarinei și suntem de părere că ea avut o pondere considerabilă, dacă nu hotărâtoare, în decizia ei de a accepta împărțirea Poloniei”; procedând astfel, țarina atingea mai multe obiective: slăbirea Imperiului Otoman, crea premisele viitoarei anexări a Principatelor în condițiile dezagregării Poloniei, arăta că respecta obligația față de polonezi de a le garanta integritatea teritorială (dar cu o configurație în viziune rusă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Austria că nu dorea să intre în stăpânirea Principatelor. Așadar, în perspectivă, Rusia putea să-și extindă granițele la Dunăre prin faza intermediară a alipirii Principatelor la Polonia. La 25 iulie 1771, Rusia, Austria și Prusia au iscălit convenția de împărțire a Poloniei, fără a o mai „despăgubi” cu Principatele, ceea ce a generat noi complicații. Rusia a fost nevoită să renunțe la ideea conservării de partea sa a întregii Polonii, pentru că, numai împărțind-o cu Austria și Prusia, se putea grăbi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
slavii de sud. Dimpotrivă, Rusia era interesată să-și fortifice influența în Principate pentru a degaja de piedici propriul ei drum la capătul căruia se afla anexiunea. Acest ultim țel a fost și formal avuat în proiectele lui Panin de împărțire a Imperiului Otoman; a fost însă repede abandonat din cauză că era imposibil de realizat. Iată de ce Petersburgul a propus un derivativ din punctul său de vedere: independența Principatelor, cărora li se recunoștea din nou ipso facto o situație individualizată, și, prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și obiceiurilor cu care ele s-au supus Porții. După cum se știe, aceasta era o revendicare minimă a românilor, susținută cu argumente de drept istoric (capitulațiile), revendicare ce-și va afla locul în tratatul de la Kuciuk Kainardji. Stăpânit de ideea împărțirii Poloniei, Friedrich al II-lea a propus Rusiei să renunțe la Principate, în schimbul anexării unei părți din Polonia, propunere care, în mai 1771, n-a fost respinsă de Panin. Trei luni mai târziu, acesta din urmă lăsa să se înțeleagă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca Austria să intre în război, deoarece izbutise să compenseze, fie și parțial, propensiunea Rusiei. Cabinetul din Viena și regele Prusiei vor constrânge Petersburgul să renunțe la ideea independenței Principatelor, să accepte retrocedarea lor către Poartă și vor participa la împărțirea Poloniei, Austria anexând și ceea ce s-a numit, după 1775, Bucovina. Pentru a descuraja planurile rusești față de Principate, Austria a procedat la reprezentări diplomatice, demonstrații armate în Ungaria și Transilvania pentru ca, în iulie 1771, să încheie tratatul de subsidii cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
voi fi obligat să fac scandal și să arăt publicului că „nu sunt deloc jumătate” de împărat. Iosif al II-lea cerea presiuni militare și chiar, în cazuri extreme, războiul împotriva... regelui Prusiei. Conduita amenințătoare a Austriei a grăbit prima împărțire a Poloniei - o falsă și vremelnică supapă de siguranță pentru așa-zisul echilibru de forțe. Viena se arăta pregătită să împartă Polonia (de altfel mutase și bornele de graniță) cu Prusia și Rusia, numai ca aceasta din urmă să nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceea ce era mai înțelept, să încerce cu adresă să tragă profit” din ele. Rusia - își continua raționamentul regele - dorea să pună stăpânire pe Moldova și Muntenia, ori să le proclame independente sub protecția sa, ceea ce respingeau hotărât Austria și Turcia. Împărțirea Poloniei apărea, în felul acesta, ca singurul mijloc capabil să satisfacă toată lumea, și, în primul rând, am adăuga noi, Prusia. Prin această „operație” - observa Friedrich al II-lea - „Rusia putea să se indemnizeze de ceea ce a costat-o războiul cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
repurtat tot atâtea victorii asupra austriecilor, cât și asupra turcilor, ea nu avea decât să aleagă o provincie a Poloniei la bunăvoia ei”, iar Austria și Prusia ar fi luat și ele provincii poloneze limitrofe. Așa s-a născut planul împărțirii Poloniei, trimis lui von Solms la Petersburg, la 2 februarie 1769, plan atribuit de rege contelui Lynar. În această „partidă”, o carte de mare valoare o constituiau Principatele. În capitala Rusiei, von Solms a luat legătura, în martie 1770, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]