2,200 matches
-
ei. Mă simt mult mai apropiat de ei decît de cei care duc o viață normală. Mereu l-am considerat vinovat pe Shōkō Asahara. E o persoană puternică, foarte influentă. Ciudat este faptul că, după atâtea interogatorii, începusem să mă împrietenesc cu polițiștii. La început îmi era doar frică și nu mă simțeam în largul meu, dar treptat au devenit mai prietenoși. Știți filmul Casper în care apare fantoma rea? Deși la început ți-e frică, discutând de nenumărate ori, începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar asta era ideea. Cu alte cuvinte, să pătrund în secta Aum, să scot informații și să le furnizez polițiștilor. Normal că nu aveam curajul necesar. Voiam să găsesc o cale prin care să fiu alături de adepții Aum. Deja mă împrietenisem cu polițiștii, așa că, ce aveam de pierdut? Sunt genul de persoană care acționează în funcție de moment. Sunt singur, nu am prieteni. La firmă mereu sunt în subordinea cuiva care urlă la mine. Nu am pe nimeni care să-mi fie alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi învățat toate literele, poți scrie romanul vieții tale , dar cu literele fericirii, abordând diferite teme: carieră, dragoste, familie, copii, prieteni, etc. Dacă nu vrei să înveți acest alfabet, îți vor scrie alții romanul, însă așa cum vor vrea ei. INTROSPECȚIA Împrietenește-te cu psihologul „din tine”, întreabă-l, răspunde-i și ascultă-l. Pune-i și cele mai urâte întrebări de al căror răspunsuri îți este frică, și urmează-i sfatul „rațional”! Nu întotdeauna reușim să fim sinceri cu oamenii care
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de rușine, fie din frica de a nu le pierde aprecierea. Prin sentimentul de rușine, măcar conștientizăm „eroarea din noi”, pe când, dacă o facem din frică, o “mușamalizăm” și este mai grav. Însă, măcar cu noi înșine să fim sinceri, împrietenindu ne cu “psihologul din noi”, astfel putem corecta sau elimina posibilele “erori” de comportament, de mentalitate, etc. Nu puțini sunt oamenii care-i cunosc pe cei din jurul lor mai mult decât se cunosc pe ei înșiși. DUMNEZEU ÎN VIAȚA NOASTRĂ
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
la moarte. Căutam prin toate mijloacele să intru în legătură cu amanții ei. Nu mă va crede nimeni. Totuși, din clipa în care aflam că-i place unul, îl pândeam, comiteam mii de josnicii și-i debitau mii de platitudini, ca să mă împrietenesc cu el, să-l flatez, să-l îmbrobodesc. Și ce amanți! Vânzătorul de mațe, muftiul, notarul, negustorul de măruntaie, băiatul de la dugheana din colț, filozoful. Numele și titlurile se schimbau, dar toți erau niște bădărani. Spre ei mergeau preferințele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exprimat pretenția de a avea o relație mai apropiată cu ceilalți, spunea tata, el nu avea cum să se eschiveze de la dorința asta, Hackler ar mai fi vrut să-l prezinte lui Hans Saner sau familiei Cuier, acum, când se împrieteniseră pe linie de serviciu, nimic nu putea fi mai firesc decât să-și petreacă și timpul liber împreună. Aniversările, ca și sărbătorile sau Anul Nou, trebuiau să fie serbate pe viitor la Hackler, urmau voiajele în Germania, de asemenea împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la urmă m-am împrietenit cu ea, zice Tîrnăcop cuprins puțin de visare, n-a mai vrut nici să-mi ia bani, mi-a spus că și-a dat seama de la început că eram onest, după aură. Fiecare avem o aură uite-așa în jurul fizicului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zise Heydrich. Dar ce te aștepți să facă, să mărșăluiască la Mutschmann și să-l Întrebe unde ține ascunse hârtiile? Haida-de, Herr Gunther, fii serios, gândește un pic. — Deci vreți ca eu să-l găsesc pe Mutschmann și să mă Împrietenesc cu el. — Exact. Să-i câștigi Încrederea. Să afli unde ține ascunse hârtiile. Iar după ce faci asta, să-ți dezvălui identitatea omului meu. Dar cum o să-l recunosc pe Mutschmann? — Singura fotografie pe care o avem este cea din dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stat inima când am Început să-mi dau seama de adevărata dimensiune a sarcinii pe care o aveam de Îndeplinit. Dachau era uriaș. Putea să-mi ia luni de zile numai să-l găsesc pe Mutschmann, darămite să mă și Împrietenesc cu el Într-o manieră suficient de convingătoare Încât să aflu unde ascunsese hârtiile. Începeam să mă Întreb dacă tot exercițiul ăla nu era, cumva, decât pur și simplu cea mai crasă dovadă de sadism din partea lui Heydrich. Comandantul lagărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Și ce anume ți-ai amintit? — Unde ți-am văzut fața. Am Încercat să nu par preocupat, deși inima Îmi bubuia În piept. Dacă credea că sunt polițist, atunci puteam să uit de misiunea mea. Un fost deținut nu se Împrietenește niciodată cu un polițist. Și dacă am fi fost amândoi duși de valuri pe o insulă pustie, tot mi-ar fi scuipat În față. — Da? am zis cu nonșalanță. Și unde s-a Întâmplat asta? I-am pus jumătatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zile pământești, În apartamentul de pe 103 East 75th Street. Nu am urcat scările spre camera muribundului. Era suficient, cred, să afle că am trecut pe acolo și că știu ce se Întâmplă. „Prietenia trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
târg continuu, care le deformase definitiv caracterul. Vorbea cu vehemență rea, Înrăită, despre primitivismul agresiv al persecutorilor și despre umilitatea persecutaților, despre metabolismul lor grotesc, amestec de biete mici plăceri domestice și lente supurări persistente ale ipocriziei. Pe măsură ce ne-am Împrietenit, Începuse să-mi vorbească și despre familia sa, despre școală și colegi de școală. Altă modulație sufletească, căreia Îi modera gingășia și vulnerabilitatea prin umor poznaș, fermecat de diversitatea scenei cotidiene, românești, obișnuit să-i adauge, mereu, propriile șotii. Rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe moarte. Acoperită de praf roșcat, fata din Shanghai are moralul ridicat. După o călătorie de trei zile, tocmai a trecut de Xian, poarta spre teritoriul roșu. Își fac intrarea în Luo-chuan, ultima oprire înainte de Yenan. August 1937. S-a împrietenit cu o femeie pe nume Xu, care merge la soțul ei, Wang. El e secretarul organizației comuniste denumite Frontul Unit Împotriva Invaziei Japoniei. Se află aici ca participant la o întrunire importantă. În noaptea aceea, Lan Ping și Xu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
biruința. În cele din urmă, când se lăsă amurgul, ei abandonară căutarea. Imediat am pornit-o ca să trec munții. Călătoream noaptea. Nu aveam încălțări și picioarele îmi erau rănite foarte rău. Pe drum, am întâlnit un țăran care s-a împrietenit cu mine, mi-a oferit adăpost și mai apoi m-a călăuzit până în ținutul următor. Nu aveam decât doi yuan-i la mine și i-am cheltuit ca să-mi cumpăr o pereche de pantofi, o umbrelă și șase chifle. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
comunist, dar din instinct este un împărat. Trăiește pentru a fi actorul principal, exact ca și mine, care nu pot să nu mă văd ca actrița din rolul principal. Profitând de moment, decid să fac o călătorie la Shanghai. Mă împrietenesc cu fețe noi. Cu artiștii și dramaturgii. Cu tinerii și ambițioșii. Cultiv relații participând la premierele lor și lucrez cu ei la materiale neterminate. Ai vrea să-ți dedici talentul tovarășului președinte Mao? întreb eu. Ce-ar fi să schimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încă să fie iubit. Căldura era închisă. Doar obiceiul fratelui ei de a nu închide niciodată un robinet cum trebuie salvase țevile să nu crape. Scoase conul de rahat în curtea înghețată. Câinele se târî după ea, dornic să se împrietenească, dar vrând să știe mai întâi pe unde umbla Mark. Karin coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea să pună casa la punct pentru el - de săptămâni întregi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
față biletului? Ar conta dacă ai descoperi că e...? Termină, Mark. Nu! Spune-mi doar ce părere ai. Vrei pur și simplu să-i mulțumești? Vrei... nu știu. Te gândești că ai putea să-l cunoști mai bine? Să vă împrieteniți? Parcă „ea“ s-ar fi materializat din senin. Brusc încearcă să fie persoana pe care doar o imită. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie cine e de fapt tipul ăsta. Ar putea fi un lituanian libidinos de nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doamna Ianu, de ce credeți că vecina dumneavoastră de sus ar avea intenția să vă otrăvească? Doar sunteți prietene bune, dacă nu mă înșel?», am încercat eu să fac pace. «Prietene? Îmi vine să mor de râs. Sau dumneavoastră vă puteți împrieteni cu o viperă? O viperă, dacă vă spun! Mi l-a suflat pe tinerelul acela crud, de-ți vine să muști din el. Ei, așa procedezi, când ești o prietenă bună?» Și a vorbit tot așa mai departe, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trimisese un angajat la gară. Totul trebuia să pară întâmplător. Angajatul fusese acel nătâng care mă plictisise cu întrebările lui și singurul amănunt întâmplător din întreaga poveste era faptul că urmaserăm cursurile școlii militare în același timp, ba chiar ne împrietenisem într-o oarecare măsură, ceea ce însă nu l-a împiedicat pe acest Iuda să-și tragă de limbă fostul camarad. Așadar am fost luat la întrebări, una și alta, încolo și încoace, totul în limitele bunei cuviințe, căci la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în afară ca o Jane Harlow gravidă, iar eu eram tot timpul atât de mic și bolnăvicios. Cine nu ne cunoștea n-ar fi crezut niciodată că suntem rude în vreun fel. Mama se bucura să vadă că ne-am împrietenit atât de bine. Pentru că tanti Mae și cu mine ne jucam împreună, ea avea mai mult timp să lucreze. Tanti Mae mai și glumea. Mi-a spus că, atunci când o să mă fac mare, o să pot să fiu iubitul ei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
regulă. Crede-mă, Spielvogel, le-am avut, le-am încercat: am mâncat din caserolele lor, m-am bărbierit în băile lor, mi s-au oferit dubluri de la cheile lor și rafturi din dulăpiorul cu medicamente pentru folosință personală, m-am împrietenit până și cu mâțele lor - botezate Spinoza sau Clitemnestra, Candide sau Mâța - da, da, fete istețe și erudite, pline de împliniri recente în planul aventurilor sexuale și universitare la colegii respectabile din Ivy League, tinere pline de viață, inteligente, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un vânzător evreu. „Nu că-i grozav?“ îmi zic în sinea mea. „O țară de evrei!“ Ideea însă e mai ușor de exprimat decât de înțeles; nu reușesc să mi-o însușesc cu adevărat. Alex în Țara Minunilor. După-amiază mă împrietenesc cu o tânără cu ochii verzi și pielea smeadă, care-i locotenentă în armata israeliană. Locotenenta mă duce la un bar de noapte din zona portului. Clienții, îmi explică ea, sunt în marea lor majoritate docheri. Docheri evrei? Da. Pufnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la rezolvarea problemelor familiale, după posibilitățile sale. Fiecare membru al familiei trebuie să dorească binele celorlalți membri de familie și binele său și să acționeze în acest sens. În cazul tineretului, fiecare trebuie să fie foarte atent cu cine se împrietenește și cu cine se însoțește, nu mai vorbim, cu cine face sex. Acum, cu liberalizarea sexului, pericolul îi însoțește pe tineri permanent. Din lipsă de educație, în special fetele doresc să fie admirate și așa acceptă companii nepotrivite, prea de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și în Amintiri din copilărie și adolescență (apărute postum în 1937). 1883-1887 G. Ibrăileanu se distinge ca elev al gimnaziului "Roman-vodă" din Roman. La 16 ani rămâne orfan de tată. 1887 Continuă studiile la liceul "Codreanu" din Bârlad, unde se împrietenește cu Raicu Ionescu-Rion și cu alți colegi cu care formează o mică societate culturală cu idei înaintate: "Orientul''. 1889 La 1 iulie apare la Roman revista socialistă "Școala nouă", scoasă de G. Ibrăileanu, Panait Mușoiu și Eugen Vaian. Ibrăileanu debutează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stat destul cu ea, m-am arătat grăbit să mă duc după ocupațiile și plăcerile mele - și nu i-am explicat destul lucrurile pentru care avea acea mare curiozitate... La Bârlad, în anul întîi (clasa a II-a), m-am împrietenit foarte de aproape cu aceia pe care i-am numit mai sus. Dar cel mai aproape mi-a fost Raicu Ionescu. Și e curios că prima impresie ce mi-a produs-o a fost antipatia: când m-am dus la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]