2,171 matches
-
la început cu un grup de pictori, jumătate artiști, jumătate meșteșugari, realizând în serie portrete, tablouri religioase, scene de viață, care erau vândute unor negustori de artă. În acest timp începe să cunoască și alte persoane din mediul artistic. Se împrietenește cu doi pictori de origine flamandă, Jean-Jacques Spoede și Nicholas Vleughels, cu care frecventează spectacolele de teatru. În acest nou mediu cunoaște pe Claude Gillot, pictor, decorator și desenator talentat. Gillot îl va lua pe Watteau sub protecția lui. Colaborarea
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
că fiul său scrie și compune mai mult decât învață pentru Drept, îi întrerupe sprijinul financiar. Grație vizitelor întreprinse în saloanele literare, Jules Verne intră în legătură cu Alexandre Dumas prin intermediul unui practicant celebru în apocă al chiromanției, Cavalerul d'Arpentigny. Se împrietenește cu fiul scriitorului și îi propune acestuia manuscrisul unei comedii intitulate "Les Pailles rompues". Cei doi aduc corecturi piesei și Dumas fiul obține de la tatăl său sprijinul pentru a o juca pe scena Teatrului Istoric pe data de 12 iunie
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
confidențiale făcute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime. La 26 noiembrie 1959 e numit director al Băncii Centrale a Cubei, iar mai târziu devine ministrul industriilor. A fost activ în reorientarea economiei cubaneze pe modelul centralizat sovietic. Se împrietenește cu Jean-Paul Sartre și cu Simone de Beauvoir, participă în primăvara lui 1960 la un miting de protest împotriva aruncării în aer a unei nave franceze care transporta arme. Trimis de Castro prin lume, Guevara pledează pentru radicalism total în
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
griji, în favoarea unui fiu de colonel. Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă liceul "Nicolae Bălcescu", la care însă a fost nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani. În Brăila s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova, de vreme ce Adam urma să plece la cursuri în Belgia. S-a descurcat destul de bine ca învățător, însă a intrat în conflict
Constantin Tănase () [Corola-website/Science/298692_a_300021]
-
Chiar și cioburile individuale au abilitatea de a conferi putere enormă, iar acestea sunt căutate foarte mult de oameni și demoni deopotrivă. Kagome și Inuyasha pornesc să adune cioburile și să reconstruiască Giuvaerul Sacru. De-a lungul drumului, se vor împrieteni cu Shippo, un mic demon-vulpe; Miroku, un călugăr desfrânat aflat sub un blestem; Sango, un ucigaș de demoni, cu un trecut tragic și companionul ei de încredere, un demon-pisică numit Kirara, care își fac apariția când Inuyasha și prietenii săi
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această periodă a compus "Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”)". S-a împrietenit cu mai mulți membri din grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei "Romeo și Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev. În vara anului 1872 compune "Simfonia a 2-a în do minor" (numită și „Mica Simfonie Rusă
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
pasiune: muzica țigănească. A chemat la conac un grup de muzicanți și le-a cerut să-i cânte melodii populare rusești. Serghei, fratele lui mai mare, venea și el adesea să îi asculte, și în cele din urmă s-a împrietenit și s-a căsătorit cu una dintre cântărețe. Însă dragostea lui Tolstoi pentru muzica lor era doar trecătoare. Cu toate acestea această pasiune a stat la baza „"Sonatei Kreutzer"”.. Mereu frământat de necesitatea de a activa într-un domeniu oarecare
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
corvoadă. Dostoievski a murit anul următor, în 1881. Continuând să recunoască valoarea rivalului, Tolstoi a deplâns profund pierderea unui om pe care nici măcar nu a ajuns să îl cunoască. Mai mult, după moartea sa, văduva lui Dostoievski, Anna, s-a împrietenit cu soția lui Tolstoi, Sofia. În 1910, când Tolstoi a trecut în neființă, pe noptiera de lângă patul de moarte se odihnea un exemplar al romanului "„Frații Karamazov”", scris de Dostoievski. Deși au fost contemporani, Tolstoi și Dostoievski n-au avut
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Polonia, după care pătrunde la curtea domnitorului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu, cu a cărui soție Ruxandra, pretindea că este în legături de rudenie. Având cu mult timp înainte ochii ațintiți către tronul Moldovei, a început să lucreze la surparea lui Lăpușneanu, împrietenindu-se și cu Moțoc, neadormitul conspirator. Uneltirile lui Despot ies curând la iveala și e silit să fugă în Transilvania, la Brașov. Urmărit și aici de Lăpușneanu, se retrage la nobilul polon, Albert Laski, pe domeniul acestuia din Slovacia, și
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
a lumii grecești, după dominația exercitată de Filip al Macedoniei și de către fiul său Alexandru cel Mare. Epicur își urmează părinții în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie. Ține prelegeri în Mytilene (311 î.Hr.), unde se împrietenește cu Hermachos, viitorul său succesor, iar apoi în Lampsacos (310 î.Hr.). Haosul exterior al cetății îl determină să propovăduiască o reîntoarcere asupra vieții interioare. În 306 î.Hr., el cumpără o grădină ("kepos"), un teren situat la nord-est de Atena, unde
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
lui Zola este însă frământată și de alte pasiuni. Lumea picturii îl fascinează pe tânărul scriitor, care se află în contact direct cu mișcarea impresionistă, cu pictorii pe care îi va apăra în mod constant în cronicile din ziar. Se împrietenește cu Édouard Manet, care îl va reprezenta de mai multe ori în tablourile sale. Grație lui, Zola face cunoștință cu Stéphane Mallarmé. Se apropie de asemeni de Camille Pissarro, Auguste Renoir, Alfred Sisley și Johan Barthold Jongkind. Paul Cézanne, amicul
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
date incerte. Cel mai sigur se crede că ar fi fost fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Conform unor documente și scrisori ale epocii respective, Petru avea relații cu Filip ÎI al Spaniei, cu habsburgii austrieci, la Istanbul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojski și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul", de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592, după mazilirea lui Aron Tiranul (cunoscut și ca Aron Vodă
Petru Cazacul () [Corola-website/Science/299268_a_300597]
-
malul stâng al Senei, nu departe de Academie, unde va preda începând cu anul 1829. În decembrie 1834, soții Ingres pleacă din nou la Roma, deoarece artistul fusese numit director al Academiei Franceze de la Roma. Aici îi cunoaște și se împrietenește cu Franz Liszt și cu Charles Gounod. În aprilie 1841 îi expiră mandatul și se întoarce la Paris. Succesul său enorm și moda pentru pictura sa fac ca artistul să primească numeroase comenzi, mai ales pentru portrete. În februarie 1849
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
bun, mai puțin amabil [ca fratele său], dar, când se afla într-o dispoziție proastă, privea adesea lumea prin ochelari fumurii, se aprindea ușor, lăsa bunele maniere, uneori uita de sine și devenea violent. În timpul anilor de studiu, Dostoievski se împrietenește cu Ivan Nikolaevici Șidlovski, un tânăr funcționar public cu o vastă cultură literară. Șidlovski îi influențează mult gândirea și îi îndrumă lecturile. Cei doi îi citesc și îi discută pe Homer, Shakespeare, Schiller sau Hoffmann. Pentru Dostoievski, Șidlovski este întruchiparea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și Sfinți Părinți. Deoarece oamenii mai educați ai orașului Semipalatinsk se bucurau de orice contact cu un intelectual în acea parte izolată a lumii, Dostoievski le câștigă ușor atenția. Devine profesor particular pentru câțiva copii de familie bună și se împrietenește cu locotenent-colonelul Belihov, comandantul batalionului său, care îl invită adesea pentru a-l auzi cum citește ziare și reviste. De asemenea îl întâlnește pe tânărul baron de origine germano-baltică Aleksandr Wrangel, care, din spirit de aventură, a aplicat pentru un
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
creeze lucrări destinate locurilor publice. În anul 1978, el s-a mutat în orașul New York, unde a urmat cursurile Școlii de Arte Vizuale (până în anul 1979). Haring a devenit interesat de contururile groase, caracteristice artei graffiti realizată în metrourile americane, împrietenindu-se cu așa-numitul „copil graffiti” Jean-Michel Basquiat. În anul 1979, Haring decupează titluri din ziare pentru a le reasambla, creând titluri false, precum „Regan ucis de un polițist erou”, apoi le-a împrăștiat pe pereții și panourile publicitare ale
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
Tatăl său, Louis-Auguste Cézanne, este un om înstărit, în 1848 înființează prima bancă din oraș. Paul, viitorul pictor, începe gimnaziul în 1852, la Bourbon. Este un elev eminent, în frunte la studiul limbilor clasice. La vârste de 13 ani, se împrietenește cu trei colegi de școală, unul este Émile Zola, de care va fi legat până târziu, ceilalți doi, Jean-Baptiste Baille și Louis Marguery. Toți patru erau legați de dragostea pentru literatură, îi entuziasmează Victor Hugo, descoperă împreună poeziile lui Alfred
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
de tatăl său. În Paris descoperă marile muzee, unde poate copia operele marilor artiști. Se duce în fiecare dimineață la Academia "Charles Suisse", pentru a participa la ore de desen. La Academie face cunoștință cu Camille Pissarro, cu care se împrietenește foarte repede. Dă examen de admitere fără succes la Academia de Arte Frumoase și își petrece timpul în continuare în atelierul Suisse, unde pictează după model. În urma sfaturilor lui Pissarro, începe să picteze și în aer liber. În 1864, Cézanne
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
seama de iubirea pe care i-o datora tatălui său datorită discuției miraculoase pe care o are cu domnul Mabeuf. Supărat pe bunicul său pleacă de acasă și se stabilește în hardughia Gorbeau, vechea locuința a lui Jean Valjean. Se împrietenește cu membrii grupului A.B.C.: Enjolras, Combeferre, Jean Prouvaire, Feuilly, Courfeyrac, Bahorel, Laigle, Joly și Grantaire, dar nu intră în grupul lor ce luptă pentru înfăptuirea revoluției. Se întâlnește cu o fată ce se plimba mereu pe aleile grădinii Luxembourg
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
ani, schimbând pe parcurs șapte adrese. În timpul Primului Război Mondial, orașul elvețian se afla în plină efervescență culturală și politică, găzduind numeroși refugiați și figuri revoluționare precum Tristan Tzara, Marcel Iancu, Carl Gustav Jung sau Vladimir Lenin. În Zürich, James Joyce se împrietenește cu Ottocaro Weiss, Frank Budgen și Rudolf Goldschmidt. Continuă să se bucure de notorietatea câștigată de ultimele publicații, dar situația sa materială rămâne neschimbată. Predă lecții particulare de engleză și este susținut, moral și financiar, de Pound, Yeats, H. G. Wells
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită și-l îndeamnă la noi încercări. În 1859, Degas revine în Franța. Frecventează muzeul "Louvre", unde în 1862 sau 1863 se întâlnește cu Édouard Manet, cei doi artiști se împrietenesc repede. Îl vizitează adesea acasă și în atelier, stau împreună la cafeneaua "Guerbois", locul preferat al tinerilor pictori. Acolo pot fi întâlniți Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley și Paul Cézanne. În această epocă Degas rupe cu tematica academică a
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
pe lângă Sir Walter Van, dar pentru scurtă vreme, două luni. Întors de la Cleve în Anglia, cunoaște un an mai târziu pe Lordul Anthony Ashley, care va fi ridicat ceva mai târziu la rangul de Earl of Shaftesbury, cu care se împrietenește și în a cărui casă va îndeplini, de la 1667 la 1675, oficiul de medic precum și pe acela de educator. Prietenia cu lordul Anthony Ashley a decis și peripețiile vieții lui . Împărtășind împreună cu acesta răspunderi politice, fiindu-i secretar și atunci când
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
sumă foarte modestă, astfel că pentru a supraviețui este nevoit să vândă la prețuri ridicole tablourile realizate. În anul următor expune la Salonul Independenților tabloul intitulat ""Războiul"", care este remarcat de scriitorul Alfred Jarry, originar tot din Laval. Jarry se împrietenește cu Henri Rousseau și îl poreclește ""Le Douanier"" ("Vameșul"). În 1895, Rousseau se mută în cartierul parizian Montparnasse, pe malul stâng al Senei, care va deveni locul preferat de întâlnire a avangardei intelectuale și artistice. Începând din 1902 predă în
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer maritim de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor. Mi-ar
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
profund de scrierile lui Bergson și Sartre. Din 1948 orientarea sa către filosofie este deja clară. Acum îl impresionează în mod deosebit Soeren Kierkegaard și Martin Heidegger. Anii 1952-1953 îl găsesc student la "École normale supérieure" din Paris, unde se împrietenește, printre alții, cu Bianco, Pierre Bourdieu, Serres. În 1943 îl cunoaște pe Michel Foucault. În 1956 primește o bursă specială de auditor al cursurilor universității Harvard- perioadă în care îl citește pe Joyce. În iunie 1957 se căsătorește, la Boston
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298880_a_300209]