3,912 matches
-
nivel teoretic specificul Parizienei ca personaj literar. Am putea presupune că una dintre cauzele principale ale acestei deficiențe este gradul sporit de ambiguitate a acestui personaj contradictoriu. Ne aflăm pe un teritoriu incert, care se descifrează cu greu în spatele aparentelor înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gaie et de désenchantement, de raison et d'enfantillage, d'affectueuse apparence et de mobilité, tous ces contradictoires penchants réunis et coordonnés pour former un être anormal, séducteur et déroutant" [Maupassant, Notre cœur, p.92]. Identitatea pariziana este schimbătoare și înșelătoare 130, cum îi apare contesă de Gulleroy lui Olivier Bertin: "Elle était fausse, changeante et faible comme toutes" [Maupassant, Fort comme la mort, p.70]. Într-un studiu de epocă, Paul Perret constată: "La Parisienne transforme son âme aussi bien
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge frontierele între real și ireal, fizic și fantasma, spirit și corp, exterior și interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
decădere, ca pătrundere în realitatea durerii ce stă la baza dorinței de a se reîntoarce, la capătul vieții, în matricea prenatala. Pentru ambii scriitori liniștea și împietrirea, lipsa de mobilitate constituie caracteristici ale chipului nevăzut al universului, ce ascunde promisiunea înșelătoare a cunoașterii depline și secretul inspirației (la Quasimodo), mistere refuzate muritorilor, cărora, în opinia poeților noștri le rămân, ca singure certitudini, durerea, singurătatea și, desigur, moartea. 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea prezentului Pentru Giacomo Leopardi tăcerea începuturilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
contopirea nu poate avea loc în prezent; prin urmare chipul iubit al femeii-natură este fie contemplat din afară, fie revăzut în amintire. Eul privește cu un sentiment dureros de excludere armonia și tihna acesteia: Tu dormi; eu stau și bolta-nșelătoare / ce ne zâmbește-ocrotitor contemplu / și vechea atotputernica natură / ce m-a creat durerii (Seara zilei de sărbătoare, vv. 12-15).394 Între privitor și scenă din fața ochilor săi: femeia și natura perfect consubstanțiale în noapte se deschide o distanta insurmontabila, amplificata
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rencontrer l'objet qui m'avais charmé dans un songe délicieux. Je savais que ce charme aurait été détruit en s'approchant de la réalité. Încercând să mențină neatinsă fascinația, poetul încearcă să păstreze distanță de protagonista visării pentru că imaginea diafana, înșelătoare a acesteia să nu se frângă la contactul cu realitatea: imaginea ei dragă / mi-ar fi de-ajuns, de viață mi te neagă. (Iubitei, vv. 43-44). În ciuda diferențelor firești dintre personajele feminine leopardiene și cele quasimodiene, cele dintâi ușoare, angelice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din urmă îi dăruiește emulului sau dorința de a retrăi iluziile, speranța, forța imaginației, fericirea copiilor și a anticilor. Leopardi deplânge pierderea stării originare a ființei în care iluziile, rătăcirile (error), speranțele și imaginația puternică îmbrăcau viață într-o mantie înșelătoare, dătătoare de fericire. Trecutul personal este deseori asociat în versurile sale cu cel al omenirii iar copilăria are caracteristici comune cu antichitatea. Datorită apropierii de natură, imaginația celor din vechime era energică și activă precum cea a copiilor. În viziunea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
efect al realului sau, douăzeci de ani mai târziu, Toma Pavel, teoretician în ale cărui lumi ficționale textele literare nu [mai] descriu stări de lucruri care le-ar fi exterioare; totul este regizat, încât în afara textului nu înseamnă decât efectul înșelător al unui joc de iluzii. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa: este, deci, un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
false localizări. Pe urmele Ioanei Em. Petrescu, suntem ispitiți să considerăm că realitatea în care se mișcă "sărmanul" Dionis este doar o proiecție: a gândirii lui, decor citadin cu iluzorii imobile mărunte și rău zidite ori peisaj ozonat cu munți înșelători și văi prea adânci. Efectul a ceea ce fizicienii de astăzi numesc principiul holografic, în virtutea căruia universul se prezintă ca o structură informațională bidimensională, iar mediul înconjurător și noi am putea fi o proiecție holografică a proceselor fizice care au loc
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
du réinvestissement (s.a. pour toutes) permet de souligner qu'un texte ou un genre, une fois inscrits dans la mémoire, sont porteurs d'un capital variable d'autorité, évalué positivement ou négativement]. 87Alain Guillermou consideră această auto-parodiere o premisă hermeneutică înșelătoare. Căutătorul genezei interioare a poeziilor lui Eminescu direcționează atenția lectorului mai curând către relativitatea lumilor și a dimensiunilor, denunțată inclusiv autoironic [E foarte curios să vedem cum Eminescu își bate joc astfel, într-o măsură, de propria lui filozofie. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de aceea, fără ocolișuri, că apariția acestei cărți e un eveniment artistic real. Opera poetică a lui Heaney (nemailuînd-o în consi derare și pe cea dramatică sau pe cea teoretică) rămîne extrem de vastă, creionînd, în timp, un profil estetic cumva înșelător. Pe fundamentul mai curînd versatil al creației poetului, se poate vorbi despre o dualitate a viziunii lui literare. Există, în scriitura sa, un anumit "cameleonism" creator. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întocmai ca în filozofiile orientale nu poate avea loc decît după ce sinele vechi (și fals) "moare" simbolic, disipîndu-se pe palierele elementare ale existenței. Călătoria inițiatică a lui Siddharta îl duce pe erou, la un moment dat, în zona plăcerilor lumești, înșelătoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiției umane, în timp ce manus crisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie văzut și el ca o parabolă a unei călătorii autoscopice) eșuează într-o raționalitate rece și impersonală, menită să-i arate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unui trup,/ Vin să mă odihnesc acasă/ Și să mă nasc puțin din nou". (Din când în când) Oglinda este o formă de reflectare a sufletului, dar și a "adevărului, a sincerității, a conținutului inimii și al conștiinței"108. Totuși, înșelătoare precum reconstrucția timpului trecut din prisma viitorului, oglinda deține două laturi ale adevărului. Pe de o parte, "adevărul relevat de oglindă poate fi, evident, de ordin superior"109, pe de altă parte, însă, "oglinda dă o imagine inversă a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana utilizează visul drept instrument de înțelegere și de întoarcere către vârsta copilăriei, pe care o resimte în permanență pierdută și după care aleargă în permanență. La fel ca oglinda, visul reconstruiește, însă, în poezia acesteia, doar o imagine înșelătoare a acelor vremuri, semn al ireversibilității timpului: Există o viață a sufletului, o viață spirituală în poezia Anei Blandiana, născându-se la vedere chiar sub privirea noastră, care ia act, pe măsură ce parcurg poemul, de procesul genezei sale"114. " Am degete
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vis în care singura realitate este aceea a sfârșitului universal ("mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.//"), atunci viața în sine nu există, ea fiind înșelătoare și ascunsă mereu sub un voal de nuntă, care și acesta este de fapt un voal de doliu. Cadrul acesta ireal, aproape oniric, îl regăsim și în Inima reginei (1971), unde "guvernează aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1999, nr. 33, p. 5-7. SOROHAN, Elvira. Sadoveanu sau nevoia de înțelepți și de poveste. În: Dacia literară, 10, 1999, nr. 32, p. 10-12. Despre Divanul persian al lui Mihail Sadoveanu, în raport cu textul-model Istoria Sindipii filosofului. SOROHAN, Elvira. Dimitrie Cantemir. Înșelătoarea cetate. În: Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (serie nouă). Literatură, 45-47, 1999-2001, p. 5-17. SOROHAN, Elvira. Eminescu și sociogeneza romantică. În: Dacia literară, 11, 2000, nr. 36, p. 12-15. SOROHAN, Elvira. Sens literal și sens insinuat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
concluziile autoarei că Voiculescu "reflecta codificat societatea opresivă, unde trăiește în și contra ei" și că "în 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului..., Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din Lobocoagularea prefrontală". 2.1.3. Nu există niciun motiv de a pune sub semnul îndoielii capacitatea de vizionar a lui Vasile Voiculescu, dar, pentru cadrul abordării procesului de mutilare a psihicului uman, nu putem neglija legătura cu piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
gulerului cilindric și apoi trebuiesc introduse două cote între gaură și planul superior al cilindrului - de 40mm și între gaură și axa Z - de 0mm. Ar fi bine să încercați rezolvarea problemei prin ambele metode, deoarece comandă Hole, uneori este înșelătoare! - la ultimul pas, desenăm un cerc de 40mm pe fata inferioară a flanșei, selectam regiunea definită de acesta și prin alegerea axei Steering Wheel-ului și împingere în material, facem Cut cu dimensiunea 20mm sau chiar Through All. O putem acum
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
științele umane. Să reluăm expresia poetului. Demersul transdisciplinar este o cărare și mai puțin bătută. Cărare care străbate, cărare care taie de-a curmezișul, o cale plină de riscuri: "Transdisciplinaritatea ne obligă să ieșim din rutină și să abandonăm cărările înșelător de sigure ale disciplinelor."9 E un drum al speranței. Nicolescu vorbește despre "transgresarea victorioasă a frontierelor dintre discipline", cercetătorii transdisciplinari fiind cei care "reabilitează speranța"10. Acest eseu cuprinde trei părți: I. POSIBILELE, IMPOSIBILELE MELE. În prima parte este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imaginație este însă vorba? Imaginația este, de obicei, definită ca fiind facultatea de a-și forma imagini (de obiecte absente, de scene trecute, de situații dorite). Concepția tradițională realistă postulează că imaginile pe care și le creează oamenii sunt adesea înșelătoare, fantasmagorice, periculoase. Persistă încă gîndirea potrivit căreia procesul de cunoaștere e orientat către dezvăluirea realității, către risipirea "falselor reprezentații" care parazitează spiritul uman, deci contra imaginației. Considerată un obstacol în calea cunoașterii, imaginația a fost îndelung devalorizată de gîndirea occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Presa people are un tiraj anual de 135 de milioane de exemplare doar pe piața franceză. Ea se folosește de o nevoie fundamental umană de a-și forma un „clan” în jurul câtorva figuri considerate intime, dar tocmai aici oglinda este înșelătoare. În timp ce bârfa în vechile grupuri sociale sau al satelor recente era factor de legătură socială (și știm foarte bine rolul acestuia împotriva singurătății, a depresiei și a anxietății), bârfa virtuală al presei people nu aduce nici un fel de legătură cu
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
făcută. Experimentul a arătat că, din moment ce am ales ceva, nu mai contează dacă produsul pe care îl primiți corespunde sau nu cu ceea ce ați așteptat. Sunteți apriori satisfăcut, deoarece creierul dumneavoastră a rămas la ideea că asta își dorea. Fenomenul înșelător se numește alegerea oarbă sau tendința alegerii. Acesta arată o extraordinară capacitate a ființei umane: a nu sesiza diferența dintre așteptare și realitate. Autorii acestui studiu vorbesc și de confabulație: confabulația este o fantasmă care a înlocuit inconștient un fapt
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
este de evidențiat faptul că datoria publică (contractată de stat de la persoane private, persoane juridice, bănci, companii, din țară sau din străinătate, care au achiziționat obligațiuni emise de acesta pentru a finanța diferite proiecte publice) este una dintre cele mai înșelătoare variabile macroeconomice deoarece se acumulează disonanțe economice cu rol potențiator pentru declanșarea viitoare a crizelor mai mici sau de magnitudine mai înaltă. Ultima mare criză economică cu caracter mondial s-a declanșat în 1974. La început a fost vorba de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
care fusese îndrăgostit nebunește de Nola, Marcus își abandonează orice altă preocupare pentru a-și desfășura propria anchetă în New Hampshire și a-l salva pe Harry. Ceea ce se dovedește a fi deosebit de complicat, căci zonele de umbră și fantasmele înșelătoare se acumulează pe măsură ce avansăm în acest thriller palpitant, magistral construit pe scheletul Americii contemporane, cu toate strîmbătățile și deficiențele sale. O Americă cu mii de chipuri, în care un destin poate fi frînt în cîteva secunde ceea ce i se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
istoria se multiplică în istoricități, iar subiectivitatea în subiectivități lipsite de un nucleu dur, conducând și la suspendarea cărții, operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă deschis că nu sunt interesați de periodizare sau chiar o resping cu vehemență sfârșesc prin a o utiliza prin intermediul diverselor scheme (sunt analizate, de exemplu, cazurile Barthes, Foucault, Lyotard). Astfel, oricât de neutru ar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]