3,138 matches
-
un salt, se izbi de mine și mă împinse în raftul din perete. Borcanele se sparseră, formolul se împrăștie, iar bucățile dezgustătoare de organe se risipiră care încotro. Tilden stătea deasupra mea și încerca să-și coboare spre mine mâinile înarmate cu scalpele. L-am ținut de încheieturi, apoi i-am tras un genunchi între picioare. A gemut, dar nu s-a dat la o parte, iar fața lui se apropia din ce în ce mai mult de a mea. Când ajunse la câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sediului general al poliției. Logan scoase mașina de patrulare În viscol, părăsind casa de la numărul 25 de pe Howesbank Avenue și pe agenta Watson din ea. 36 Toate mașinile de patrulă din oraș erau afară, căutându-l pe Martin Strichen, toate Înarmate cu detalii despre Fordul lui Fiesta jegos. Cei de la criminalistică găsiseră sânge pe foarfecele de grădină, adunat la punctul de Îmbinare a cuțitelor; era aceeași grupă ca a lui David Reid. Dacă Strichen era cumva pe-acolo, era al naibii de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sticlă, cum cade zăpada. Recunoscător pentru momentul de respiro, se lăsă pe unul din scaunele stacojii inconfortabile și-și lăsă capul pe spate, sprijinindu-l de sticlă. Jackie avea să fie bine. Și avea s-o vadă În după-amiaza aceea, Înarmat cu un morman de struguri, o cutie de bomboane de ciocolată și o invitație la cină. Cine știe, poate acesta era Începutul pentru ceva bun? Zâmbind, se Întinse pe locul său, căscând fericit, când un bărbat masiv pătrunse prin ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu forță, reuși să-l izbească de perete, în timp ce încă o lovitură de pumnal cădea în gol. Împăratul se repezi spre ieșire; din atrium, un ofițer îi veni repede în întâmpinare. Nu, nu alerga după ajutoare, alerga spre el. Era înarmat - ținea pumnalul ridicat. El nu avea cum să se apere. Îi privi pe cei doi agresori, în spațiul îngust care-i rămăsese. Încă o străfulgerare: „Să nu te încrezi în cei care te văd zi de zi“, îi spusese tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă să fie ucis pe loc, ca să nu dezvăluie nimănui drumul pe care-l descoperise. După mulți ani, Gajus mărturisi că cedase impulsului de a-i răzbuna pe ai lui, că văzuse pentru prima oară scara de serviciu nesupravegheată, ajunsese, înarmat cu un cuțit, evitând paznicii, la un pas de Tiberius, dar se oprise în mod absurd, coborând arma în fața bătrânului care dormea. Coborâse pe scara pustie, aruncase arma pe fereastră, cuprins de rușine și ușurare. Pe ultima treaptă dăduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
minte imaginea lui Augustus. — Vă amintiți cum, la nouăsprezece ani, a reclamat moștenirea unchiului său, Julius Caesar? îi întrebă pe cei aflați lângă el. Vă amintiți cum a folosit-o imediat ca să-și echipeze armata personală? Ei bine, ăsta a înarmat o armată printr-un discurs. Câțiva încuviințară, gânditori: — Istoria se repetă. Cuvinte care, de-a lungul secolelor, aveau să le vină multora în minte, deși cu un alt înțeles. Și, într-adevăr, Valerius Asiaticus le răspunse că nu au priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
precisă, ciceroniană, o sută de milioane de sesterți pe an. Îl priviră în tăcere, fiindcă era greu de dat un răspuns. Interveni palidul Callistus, cu o voioșie perfidă: Mătasea folosită într-un an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o triremis; îmbunându-i pe vecinii de la răsărit, în fond economisești. Mulți râseră, iar Seneca fu indignat că un fost sclav îndrăznea să i se adreseze. Nu-i răspunse, dar proclamă mohorât: — Chipul Romei se schimbă. Nu se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de hartă, se împiedică pe pardoseala strălucitoare de marmură și mozaicuri. Se miră, pentru că nu era nimic în care i s-ar fi putut agăța piciorul. „Zeii anunță destinul prin semne infime“, spusese într-o zi Zaleucos. Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori și să vorbim. Sertorius Macro tresări. Împăratul zise: — Să redăm autonomia vechiului stat al Ciliciei, unde toate rudele lui Artavadse au fost ucise... Să-l eliberăm pe fiul prizonier al lui Antiochos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se auzeau încălțările grele ale gărzilor germanice care, la intervale precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apărare. Asiaticus încerca să le transmită ordinul de a nu face uz de violență: „Să nu curgă sânge, să nu fie morți“ - fiindcă, într-o clipă, furia gloatei se putea preface în insurecție. Unii deja aruncau cu pietre, alții se înarmaseră cu bâte, drugi de fier, cu orice găsiseră la îndemână. În mijlocul mulțimii, cavaleria lui Sabinus nu se putea mișca, caii deveniră nervoși, iar soldații trebuiră să-și strângă rândurile. Între timp, în For năvăleau tot mai mulți oameni, venind de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă de Pompeius, de Marcus Antonius, oamenii lor înarmați pe străzile Romei... Nerăbdător, Marcus Vanicius își prezentă cu nerușinare candidatura la conducerea imperiului. Populares erau speriați și debusolați; cu toate acestea, după ce se consultară între ei, găsiră un candidat nobil: Servius Sulpicius Galba, care în acele zile se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ales dacă pare cu neputință de atins, pot să meargă până la capătul pământului“. Învingătorii își amintiră acest lucru și, pe apele liniștite ale lacului Nemorensis, corăbiile de marmură ce pluteau ușoare au fost luate cu asalt de două cohorte pretoriene, înarmate cu niște unelte neobișnuite. — Grăbiți-vă, strigă tribunul aflat la comanda acelei acțiuni, înainte să se întunece nu trebuie să mai rămână nimic din ele. Pretorienii urcară la bord. De pe câmpiile din jur, puținii oameni ce văzuseră coborând spre lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inițiativa toată Îi aparține, eu nu fac altceva decât să-l descriu, sunt un nemernic de descriptor), acum se mișcă puțin printre cărți (nu se Îmbracă În costumul lui Monte Cristo, nici În cel al lui Sherlock Holmes; nu se Înarmează cu un pistol Înzestrat cu silenziatore), mai trage un fum, se Îndreaptă iar spre scrinul florentin sau În stil florentin; sunt curios ce va mai scoate de acolo, iată-l, a scotocit; scoate o cutie din metal argintiu (poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prompt, cu acele răspunsuri știute, Învățate, trecute disciplinat În semnele manualelor stereotipe. Acum, În clipa când am avut revelația propriei implicări, brusc, am receptat existența ca pe o absență, ca pe un gol. Era pentru prima dată când mă trezeam Înarmat cu această conștiință a realului alveolar, compus din goluri și plinuri. Așa, parcă În frunze, zumzăia aceeași panică, deși frunzele erau acum doar semne abstracte, neexistând decât undeva În rădăcini și era caznă grea până să traverseze tunelul sevelor până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
container de gunoi și nu mai e bună de nimic. În momentul accidentului, în mașină se aflau trei infractori. Doi din ei au vrut să fugă, pe unul l-am prins. Al treilea se află încă în mașină și e înarmat cu un fel de carabină de vânătoare. A rănit un polițist. - Grav? - Superficial. - Au pus mâna pe el? - Nu. E undeva prin apropiere. I se oferă îngrijiri medicale. - Și cel care a reușit să scape? întrebă ea. - A urcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Motorola și o setă pe o anumită frecvență. - 5-8-8-5 la locul accidentului. Către un superior. După câteva secunde, putu auzi: - Aici căpitanul 7-4. Spune! - 10-13 la est de 6-0-5 Delancey. Polițist rănit. Avem nevoie de intervenția trupelor speciale. Doi suspecți înarmați. Unul a luat un ostatic - vrem un negociator. - S-a înțeles, 5-8-8-5. Un elicopter pentru observație? - Negativ, căpitane 7-4. Unul are pușcă de vânătoare. Pare dispus să o folosească. - Trimitem întăriri cât putem de repede, dar jumătate din oraș e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ghemui și îndreptă arma către singurul loc unde cineva s-ar fi putut ascunde: în spatele tomberonului. - Om înarmat, țipă ea. Toată lumea ce încă se afla acolo îl putu vedea pe cel de-al patrulea individ din mașină alergând spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri pentru un moment, după care începu să își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de suspect. Părea că făcuse parte dintr-un computer, lucru care nu-l surprindea deloc pe Rhyme. Criminalii se aflaseră întotdeauna în pas cu ultimele descoperiri în materie de tehnologie. Să nu uităm de pildă că spărgătorii de bănci se înarmaseră cu semiautomatul Colt .45 cu mult înainte ca acesta să fie lansat oficial, deși oricum era ilegal pentru civili să aibă așa ceva. Radiouri, telefoane de ultimă generație, arme automate, GPS-uri, ochelari cu vedere laser, dispozitive wireless, camere de dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cei câțiva metri care au fost parcurși de-a lungul timpului de cei mai renumiți mafioți, fiecare cu zeci de capete de acuzare și cu sute de crime înfăptuite la comandă, de tineri inconștienți care nu făcuseră decât să se înarmeze cu o bâtă de baseball și să meargă după vreun nenorocit care se legase de sora sau de verișoara lor sau de drogați care omorâseră vreun turist pentru 50 de dolari doar pentru că „aveam nevoie de doză, omule, îmi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Broderick și reușise să-l placheze la doar doi metri de eseu, Picioroange (căci aceasta era porecla sa din tinerețeă porni cu viteză în urma răufăcătorului. Burke nu-și scosese arma, conform regulamentului. Dacă suspectul pe care îl urmărești nu este înarmat și nu există indicii clare că urmează să deschidă focul asupra ta sau a unui trecător, nu ai voie să folosești arme de foc. În plus, să împuști pe cineva, pe oricine de fapt, în spate nu arată bine deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Într-un final. Îi era în sinea ei puțin ciudă că nu fusese ea cea care îl prinsese pe suspect. Își dorea să se fi aflat singură față în față pe o alee strâmtă cu Magicianul, care să fi fost înarmat. Probabil ar fi folosit pistolul înaintea stației de emisie-recepție pentru a-l bate pe umăr cu un glonț. În filme, rănile la umăr erau doar de suprafață, iar protagonistul supraviețuia doar cu un simplu bandaj. Adevărul era că orice rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poliție sosite la locul incidentului. Numărul mare al acestor mașini era un alt motiv de iritare pentru Sachs, întrucât reprezenta un nou pericol pentru buna desfășurare a unei anchete. Sachs își puse apoi în grabă costumul din tyvek și se înarmă cu cameră de luat vederi și cu saci de colectat probe, fără a uita să atașeze costumului și benzi de cauciuc protector pe tălpi. Începu investigația cu baraca distrusă care aparținuse lui Carlos și nu se grăbi deloc, căci frustrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la pământ. Așteptându-se la un pastor fals, au fost foarte surprinși să afle că arestaseră unul adevărat, lucru confirmat de actele din portofelul lui Swensen. Asta în ciuda predicii imbecile din carnețel. Bell cântărea în mâini pistolul cu care fusese înarmat atacatorul. - Cam mare arma asta pentru un preot, spuse el. - Sunt pastor. - Asta am vrut să zic, de fapt. - Hirotonisit. - Mă bucur pentru dumneavoastră. Mă întrebam: v-am citit drepturile. Doriți să vă exercitați dreptul de a nu spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clovnii, acrobații și ceilalți artiști. Prezentatorul ar transmite apoi un semnal subtil către liderul formației muzicale, care ar da tonul pentru marșul energic al lui Joh Philip Sousa, „Stars and Stripes Forever”. Lucrătorii ar înțelege despre ce este vorba și, înarmați cu portavoci, ar ghida cu calm evacuarea publicului prin ieșirile special amenajate (la rândul lor, nu ar părăsi corabia atât de repedeă. Fluxul a fost modificat o dată cu trecerea timpului, apărând noi proceduri de evacuare din cort. Dar dacă ar exploda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femeie adultă, un peisaj cu un lac, dintr-un loc nedeterminat, o plantă. Moartă.” Sellitto intervievase sute de suspecți în acest birou. Singura diferență între Weir și ceilalți era că acest suspect era dublu încătușat de scaun și un agent înarmat de poliție stătea tot timpul chiar în spatele lui. - Ai înțeles? - Am spus că da, repetă Weir. Și așa începu interviul. Spre deosebire de Rhyme, care se specializase în criminalistică, detectivul de rang întâi Lon Sellitto era un polițist get-beget. Era un detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]