2,507 matches
-
scump ! tocmai spune Lissy. A zis că o să fie prins toată după masa Într-o Întîlnire, dar că și-a anulat meciul de squash În ideea că poate ieșiți În oraș diseară, dacă vrei. A, spun, cu un licăr de Încîntare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci cînd te mușcă un cîine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Învăț cu chestia asta. — Îmi pare rău, Connor, spun. Nu știu ce m-a apucat. Poate că Încă mai sînt marcată de zborul de ieri. Îi iau mîna. Iubitule. Nici o problemă, iubito. Îmi zîmbește din nou, cu chipul din nou radiind de Încîntare și mă sărută. Ne vedem mai tîrziu. Vezi ? E foarte simplu. O, Doamne. Oricum. Nu contează. SÎnt sigură că orice cuplu trece și prin momente din astea ușor penibile. Probabil că e un lucru cît se poate de normal. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și atunci, cu aerul cel mai firesc, o să scot și o să-i și-i Întind noua mea carte de vizită. Sau poate că o să mă duc la ei cu mașina de la firmă, Îmi vine un gînd care mă umple de Încîntare. Vreau să spun că nu știu sigur dacă toți directorii executivii primesc mașini de serviciu, dar nu se știe niciodată, nu-i așa? Poate că vor Începe această nouă politică internă chiar cu mine. Sau poate vor zice „Dragă Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Așa cum știți deja, Pete Laidler, cel Împreună cu care am pus bazele companiei Panther Corporation, a fost englez. Acesta este unul dintre motivele pentru care această țară a fost mereu extrem de importantă pentru mine. În birou se aude un murmur de Încîntare. Jack Harper ridică o mînă, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
despre ce vom vorbi. Ei ! Vom vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încîntare. Ăsta are și parchet și obloane ! De cînd mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințînd. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat de Încîntare. Nu-i așa, Emma ? — Da, spun cam fără chef. Da, ne plac. Ia zi, Connor, spune Jack pe un ton confidențial. Ai găsit vreodată... Dacă spune „punctul G al Emmei“, am să mor. Am să mor. Aici, pe loc. — ... vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărîmițe secrete și strălucitoare de Încîntare. De fiecare dată cînd Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. CÎt se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Dacă vrei. Ce-ți trebuie ? — Vrei tu să faci asta ? spune Caroline recunoscătoare. Mulțumesc, Emma. Caut o reclamă antică din nu știu ce revistă defunctă. Uite datele... Îmi Întinde o bucățică de hîrtie și o iau, străbătută de un val subit de Încîntare. În clipa În care se Îndepărtează, ridic telefonul cu un aer sobru și formez numărul lui Connor. — Hei, Connor, spun cu un glas răgușit. Vino pînă la arhivă. Trebuie neapărat să-ți arăt ceva. — Ce anume ? Tu... vino, zic , simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
biroul lui Jack, Sven Îmi aruncă o privire, ridicînd din sprînceană, dar eu nu zic nimic. Mă Întorc În departamentul de marketing, făcînd eforturi uriașe să-mi păstrez calmul și să nu mi se citească absolut nimic pe față. Dar Încîntarea din sufletul meu nu are margini și nu reușesc deloc să-mi șterg surîsul care Îmi cuprinde fară voia mea chipul. O, Doamne. O, Doamne. Ies În oraș cu Jack Harper. Pur și simplu... nu-mi vine să cred. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încîntare. O să fie superimpresionat. O să cadă pur și simplu pe spate ! — Da ? aud o voce. — Bună seara, zic cît pot de normal. Aș dori să vorbesc cu Alexander, dacă se poate. — Cu cine ? zice vocea. — Cu Alexander, repet și-i trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tocmai spune Jack. A fost greu pentru toată lumea. Dar, de curînd... Face o pauză. De curînd, viața mea s-a schimbat radical și am găsit din nou inspirația. Și mă bucur iar de viață. Mă trece un mic fior de Încîntare. La mine se referă. Categoric. I-am schimbat radical viața ! Chestia asta e chiar mai romantică decît aia cu „am fost absorbit“. — V-ați lansat deja pe piața băuturilor energizante, spune moderatorul. Bănuiesc că acum aveți de gînd să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Închid ochii ascultătoare și Încerc să rememorez. Dar creierul mi se Învîrte În gol, după atîta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gînd coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încîntare. Îi știu un secret. Îi știu un secret ! — Ce-i ? zice avidă Jemima. Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfîșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am promis ? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
despre ce e vorba - și dă-l În vileag. Să vadă și Jack Harper cine e șefa ! O să te ungă pe suflet chestia asta ! Îi privesc chipul hotărît și o secundă sînt cuprinsă de cea mai autentică și mai pură Încîntare. O să-i plătesc cu aceeași monedă. Îi arăt eu lui. Să vezi atunci ce rău o să-i pară ! O să vadă atunci că nu sînt o nimeni, o cantitate neglijabilă. Și-o să-și muște mîinile. Oho, și Încă cum ! — Și... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și, lucru foarte interesant, el coincide cu o analiză de piață făcută În peninsula scandinavică, pe care tocmai am primit-o. Dacă vrei să treci pe la mine mai tîrziu, să discutăm despre ea... — Sigur ! spune Nick cu un zîmbet de Încîntare pe față. Pe la ce oră ? Nu ! Cum poate să fie chiar În halul ăsta ? Doamne, ce nenorocit. — Stați ! Nici nu știu cînd, sar În picioare mînioasă. Stați o clipă ! A mea a fost ideea ! — Poftim ? Paul mă privește Încruntat. — Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui. Secretul lui cel mare și important. Nu trebuia să facă asta. O, Doamne. O, Doamne. Stai ! mă trezesc strigînd după el, și Jack se Întoarce imediat. Vrei... vrei să vii și tu ? Și Încerc cel mai profund sentiment de Încîntare, În clipa În care chipul i se Încrețește Într-un surîs. În timp ce traversăm Împreună pietrișul, Îmi adun cu greu curajul de a vorbi. — Jack, și eu vreau să-ți spun ceva. Despre... despre ce-ai zis. Știu că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a păsat niciodată de noi! Ai trădat teatrul! Ești o rușine! — Tu să taci! — Afară! Afară! — Ba nu! (Prima parte a invectivei va fi rostită la modul normal; partea a doua își pierde violența și adresa și devine o simplă încântare.) RECRUȚII (În cor.): Ba nu, afară, afară, tu să taci, ești o rușine, ai trădat teatrul, nu ți-a păsat niciodată de noi, te-ai lingușit în fața directorului, știm noi, ești o cârpă, nu ești om, ce credeai, c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-le pe toate... PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. MACABEUS (Se așază la masă; privește sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare! PARASCHIV: Te-ai fi îmbătat și m-ai fi omorât. MACABEUS: Nici măcar nu te-aș fi bătut. Aș fi dormit tot timpul. PARASCHIV: M-ai fi omorât. Când ești beat omori oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era ca prin minune intact. Altădată am urcat scările pentru ca la două etaje mai jos de etajul unde fusese apartamentul nostru să dăm de aerul rece, rarefiat. Ambele momente în capul acelor scări distruse, sub cerul liber, au fost încântătoare. Încântarea a ținut, firește, doar pentru scurt timp, căci ca orice familie de oameni ne iubeam cuiburile și aveam nevoie de ele. Dar, oricum, un minut sau două, Helga și cu mine ne-am simțit ca Noe și soția lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste margine. Mi-a venit tot sângele în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca un soare tropical. M-am ridicat și m-am întors - uite, fără mâini! - simțindu-mă ca un echilibrist sau ca un trapezist, la zece metri deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tiramisù și cafea. În vreme ce bărbații Își sorbeau grappa, doctorul Pastore, cum făcea an de an, le Întrebă pe doamne dacă nu vor să i se alăture În cazinoul de jos. Când acestea fură de acord, el răspunse cu un o Încântare mai mare de la an la an și scoase din buzunarul interior al sacoului trei punguțe de velur, pe care le așeză În fața lor. Cum făcea În fiecare an, Paola protestă: „O, dottore, nu e nevoie“, lucru pe care, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acum câteva ore. Sunt lihnită. Brunetti Își petrecu brațul pe după ea și-o trase În poală. Spune aspru, cu vocea lui de polițist rău: — Bun, te-am prins. Mărturisește. Unde le ții? — O, papà, Încetează, zise ea, zbătându-se de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar apoi mi s-a făcut din nou foame. Ție nu? — Tatăl tău așteaptă de obicei măcar o oră, Chiara. Apoi, cu mai multă blândețe, Paola Întrebă: — Fructe? Un sandviș? — Amândouă? se rugă ea. Pe când Chiara termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În acest punct, descoperi cât de greu era să se bărbierească În timp ce rânjea, așa că renunță la catalogarea necazurilor sale și Își termină dușul. Când ieși din casă douăzeci de minute mai târziu, se trezi năpădit de-o nemărginită senzație de Încântare nedeterminată. Deși era o dimineață răcoroasă, ziua avea să fie caldă, una dintre acele glorioase zile Îmbăiate de soare ce binecuvântau orașul toamna. Aerul era atât de uscat, Încât era imposibil de crezut că orașul era construit deasupra apei, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spuse: Dar mă tem că va trebui să mă scuzați. Aștept câțiva prieteni la prânz. Iar apoi am o Întâlnire de afaceri și trebuie neapărat să ajung la gară. — Întâlnirea dumneavoastră nu este În Veneția? Întrebă Brunetti. Un zâmbet de Încântare pură ieși la suprafață În ochii lui Viscardi. Încercă s-o reprime, dar nu reuși. Nu, commissario. Nu e În Veneția. E În Vicenza. Brunetti Își duse furia acasă, și aceasta plană Între el și familia sa În timpul mesei. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și din elemente din natură, icoanele pe sticlă, toate au încântat privirile oamenilor, atât la Teatrul “Luceafărul”, cât și la Biblioteca “Gheorghe Asachi” sau în școala noastră, gazdă a atâtor evenimente televizate. Casa “Dosoftei” ne-a primit cu generozitate și încântare, pentru că noi am dus acolo explozia de culoare și suflet a lucrărilor elevei Andreea Mihoc (e vorba de icoane pe lemn, la zi de sărbătoare). Activitățile cu Sabin Bălașa, la Bojdeucă și la Sala Pașilor Pierduți, ne amintește cât de
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
Când a doua liniuță de pe testul de sarcină s-a transformat într-un albastru triumfal, primul sentiment al lui Alice a fost acela de teribilă amorțeală. Sentiment care a fost aproape imediat înlocuit de o stare de uriașă și covârșitoare încântare. Sigur, ar fi fost plăcut să fi avut posibilitatea să aleagă. Să fi plănuit sarcina alături de tată. Dar, sincer, date fiind vârsta și ovarele ei, astea nu mai erau decât niște lamentații nefundamentate. Nu era ea incredibil de norocoasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]