3,105 matches
-
puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru de care să mă spânzur de încheietura mâinilor, așa c-am ținut în continuare mâinile ridicate, încercând să număr, dar nu mai reușeam deloc, și atunci nea Klidész s-a uitat la mine și a spus că acuși sună de ieșire, și ia să vedem la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a tras numai un fum din țigară, suflându-l pe nări, ei, și atunci am reușit să mă adun cumva și să mă cațăr până sus, cu picioarele ca de plumb, și atunci, brusc, Remus Frunză m-a apucat de încheietura mâinii și m-a tras înăuntru în postul de observație, între timp am auzit că Romulus mă întreabă care-i numele meu, și atunci i-am zis, la care el a dat din cap și m-a întrebat dacă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era de lemn era din piele, la pipăit se simțea ca o mână adevărată, de om, numai că mult mai rece, am simțit cum i se mișcă oasele și tendoanele pe sub piele și iarăși am auzit scârțâitul ăla, probabil că încheieturile-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna, apucând calul, și abia atunci am observat că și piesele de șah erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mișcare, i-am împins cu mari precauții scaunul și într-adevăr nu s-a mișcat, și atunci am știut că asta este. Și m-am gândit că precis are în burtă un motoraș electric silențios care-i pune în mișcare încheieturile, la urma urmei astăzi, cu ajutorul hidraulicii și al cablurilor de comandă mecanică tip Bowden, se poate realiza asta, așa că m-am așezat la loc pe scaun și am făcut o mutare, de probă i-am dat șah cu calul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o, m-a întrebat dacă vreau și eu, iar eu i-am spus că nu, și m-am uitat la mâna lui în care ținea sticla și i-am văzut pielea foarte ridată, cureaua maro a ceasului, lată, îi strângea încheietura mâinii, iar în jurul ei pielea făcea pliuri mari, de parc-ar fi fost din hârtie sau de parcă bunicul ar fi slăbit brusc, el a dat din cap, zicându-mi zâmbind că e-n regulă, mai am șanse să devin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei că Aude nu era acasă, și de asemenea În defensivă. Se hotărî să se folosească de avantaj și dădu la iveală un lănțișor de prins la Încheietura mîinii de care erau agățate vreo zece brelocuri. Unul din ele era un talisman de la botez pe numele Aude Pérec. ZÎmbetul care lăsă să se vadă dantura perfectă a lui Chantal era prea larg și părea fals. O dată mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi. Dar de ce nu răspundea? Și cum putuse pierde brățara? I-o oferise pentru a aniversa prima lună de cînd erau Împreună. - E unul din cele două lucruri foarte prețioase care mi-au fost dăruite vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nevoită să Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă. O privi cum se Îndepărtează În direcția scării fără să se poată reține să nu zîmbească, apoi, din trei pași mari, o ajunse din urmă și o apucă de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fetițo... Calmă, se uită la aparat și Întinse mîna spre pupitrul de comandă... Chiar În clipa aceea Fersen dădu buzna furios În Încăpere, o văzu pe Yvonne alături de Marie, cu perna În mînă. - Nu mișca! ȚÎșni asupra ei, Îi Înșfăcă Încheieturile mîinilor și Îi puse cătușele. Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor. - Și asta nu e totul, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privire care cuprindea aceeași Întrebare: cine era Îngropat În cavoul familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase ura și semănase moartea la Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd din Încheieturi. - Ești conștient de faptul că ai fost pervers și dăunător, că ne-ai distrus pe toți? - Nu primesc lecții de la un hoț și un asasin! persiflă bătrînul cu morgă, adevărata lui fire dovedindu-se mai puternică. Atunci mai vechea mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mă încrunt, încercând să-mi amintesc regulile de la televizor. Dacă o femeie e atrasă de un bărbat, i se dilată pupilele. De asemenea, se va apleca în mod vizibil în față, va râde la glumele lui și-și va expune încheieturile și palmele. Mă aplec spre imaginea mea din oglindă ca să văd cum dă, și-mi întind mâna. Arăt ca Iisus. O să încerc faza cu râsul pe ton de flirt. — Ha ha ha ! exclam cu voce tare. M-ai dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun într-un final. Extrem de specializată. — Și ce se face cu ea ? Trish mă fixează cu ochii cât cepele. Arată-mi ! Îmi întinde mânerul. — Ei bine. Iau obiectul din mâna ei. E un fel de... se amestecă... mișcare circulară.. ții încheietura ușoară... Bat aerul rapid de câteva ori. Cam așa ceva. E greu să vă arăt cum trebuie fără... îhm... trufe. Trufe ? De unde mi-o fi venit chestia asta ? — Când o folosesc, vă anunț, adaug, apoi pun iute obiectul pe masă. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meu, și aproape că leșin. Și de data asta nu se mai îndepărtează de mine. De data asta e pe bune. Mâinile lui mi se plimbă pe trup, fusta îmi cade la pământ, blugii îi alunecă. Apoi tremur din toate încheieturile și îl prind în brațe și încep să-i strig numele. Și uit complet de zmeură, care se împrăștie pe pământ, storcoșită, strivită sub noi. După asta, rămânem nemișcați ore întregi. Sunt amorțită de euforie. Am urme de praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Te cunosc foarte bine. Ești și vei rămâne avocat. — Ba nu mă cunoști deloc, Guy ! izbucnesc furioasă. Nu mă mai defini tu ! Nu sunt avocat ! Sunt o persoană. Îmi smulg brațul dintr-al lui și trântesc ușa, tremurând din toate încheieturile. O clipă mai târziu, aceasta se deschide din nou și Dominic și cameramanul se năpustesc în urma mea. — Măi măi ! murmură Dominic surescitat în microfon. În urma unei turnuri șocante a evenimentelor, Samantha Sweeting a renunțat definitiv la fabuloasa carieră juridică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunîndu-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgîlțîia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai durează ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătînd spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. ZÎmbește. Nu vrei s-o auzi, crede-mă. Ba da ! spune imediat o voce din mintea mea. Vreau foarte mult s-o aud. Dar mă mărginesc să surîd și iau o nouă Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ce se face cu el? - Eu nu știu, dar Krog știe. Până una-alta, văd că e un lucru frumos. - Frumos, frumos... ziseră și ei. - Iar pășitorul are mai multe părți, le-am mai arătat eu ce știu. Oase și Încheieturi. Șold, coapsă, genunchi, gambă, gleznă, picior. Dacă se rupe oricare dintre părți, cioplești niște crengi groase, iei câțiva pumni de mâl umed și după aia... Le-am spus cum se face cu oasele frânte și li l-am arătat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pentru că noi vom continua să fim acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne ierte acest păcat. Dacă nu meritam o riglă peste palmă pentru părerea mea X, meritam cu prisosință să fiu plesnit peste Încheieturi pentru părerea Y. Cu cât Îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe rele În legătură cu tine Însuți. Ravelstein ar fi profitat mult mai bine de anii care mi se Îngăduiseră mie. A recunoaște faptele reale este lucrul cel mai mărunt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În pipă tutunul rebel. Și când tutunul nu se lăsa presat, nu avea destulă forță În degetul mare ca să‑l bătucească. Cum ar putea un asemenea om să fie primejdios din punct de vedere politic? Manșetele hainei Îi atârnau până la Încheieturile degetelor. - Bănuiesc că pe Grielescu Îl avantaja să fie văzut În public cu tine, a comentat Rosamund. Dar așa ești tu, Chick, nu vezi pădurea din cauza copacilor. - Exact aceeași observație a făcut‑o și Ravelstein mai târziu. Mă mir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
decență! GARDIANUL (Antrenat.): Puțin temperament! ARTUR: Eu n-am nimic de pierdut. Am să-i demasc! GARDIANUL: S-aduc hârtie și cerneală? ARTUR: Adu! GARDIANUL: Aduc! ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi! GARDIANUL (Victorios.): Va sta ploaia! Vom salva orașul! ARTUR: Va sta ploaia! Va sta ploaia! (Entuziasmați și înduioșați, cei doi se îmbrățișează.) (Pe aceste replici CĂLĂUL își strecoară capul în încăpere; și el, ca și celelalte personaje, se prezintă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ustensilelor.) BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]