29,704 matches
-
lemn peste care dacă treceai în somn cumva, spre concubin, te trezeai automat lovindu-te la genunchi, la coate sau la șolduri, asistasem la primele audiții radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tremurată sau parcă cu flegme în gât să spună. Pentru mine era o adevărată enigmă, pentru că nu vedeam cine anume vorbește. Pe unde intrau și ieșeau cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită într-un maroniu închis? Plângeam insistând la nesfârșit, ca să-mi arate ce nume se ascunde în cutia aceea miraculoasă. Nenea Epa, mult mai calm decât tata, și cu mult tact, cum nu avusese niciodată copii, gata de a-mi face toate poftele, într-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apăreau mai ales când, după lectura unei cărți fascinante sau după vizionarea unui film nemaipomenit de atrăgător, încerca chiar și în timpul somnului, să se identifice cu personajul preferat. De multe ori, reajuns după o odisee somnambulică în pat, cu ochii închiși, ore în șir, încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în urmă, începând de la ridicarea mai mult decât confuză din așternut și până la ieșirea în curte cu plapumă sau cu o pernă în brațe. Era și acesta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dar Epa a ajuns, în sfârșit, în Ithaca... e fericit... De fapt nu vorbea aproape deloc. Când ajunsesem și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem cu fața acoperită cu un voal negru de mătase, care atârna pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plângere, tovarășe contabil șef ? Categoric, ai tot dreptul prevăzut de constituție. Intenționând să-l invite și pe Sima în acest birou, lui Gerard i se spuse că directorul tocmai plecase la județ. În sfârșit Gerard se văzu în fața tuturor portițelor închise. Ca în literatura absurdului. Totul se rezolvă, tovarășe-îl consolă funcționarul cu ticul lui nervos, de a da drumul unui clipit al ochiului, concomitent cu a unei strâmbături a mandibulei - Trăim timpuri generoase, cu tot cutremurul.... Văzându-l din cale afară de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și ușa ferecată nu fac altceva decât să trezească numai curiozitatea și suspiciunile, adică boala. Noi nu avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în cele mai multe familii, la o anumită oră, se discută numai cu ușile închise. Adică discuțiile ar putea fi contra curentului. Tot pictorul completă: Nici când ascult Europa Liberă nu încui ușile și nici ferestrele - zise domnul Bogdan. Eu n-aș putea, onorate doamne și stimate domn - făcu Grig dezinvolt, accentuând nota de exagerare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i fi mărturisit Iozefinei, suficient iubirea. Parcă niciodată n-am avut totuși curajul să o privesc în ochi și să-i declar iubire pe viață și pe moarte. Interesant! Să bați atâta drum și să nu vezi decât un coșciug închis, ca și cum în localitatea de unde veneam, n-ai fi putut vedea la orice oră, așa ceva. A! Aceeași ladă de lemn, dar cu diferite îmbunătățiri. Rod al unei civilizații! De fapt, în afară de această ladă absolută, participantul la înmormântare mai poate vedea chipurile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai bună. Ne place, pentru că avem senzația că am făcut ceva sau am făcut totul și ... nu este vina noastră că nu a ieșit chiar așa bine și că nimic nu se întâmplă. De fapt, suntem blocați într-un circuit închis -limitat care nu ne permite să vedem dincolo de aceste bariere invizibile. Este ca o mocirlă, încercăm să dăm cu puțină apă, ne mai curățim de supărări și de dorințe neîmplinite, însă de obicei nu ne mișcăm, stăm încremeniți în propria
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
reprezintă o mare povară pe aripile noastre și ne împiedică să călătorim cu viteza fericirii și păcii sufletești. Ori de câte ori vom călători cu aceste bagaje psihice inutile, mintea noastră va fi agitată, împovărată și iritabilă, iar inima este goală, tristă și închisă. Călătoria cu bagaje psihice mai putine este foarte eliberatoare și ne crează o vibrație pozitivă care ne va înconjura literalmente corpul și va atrage în viața noastră experiențe fericite, uneori de-a dreptul magice care ne vor ajuta și ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și când om ajunge, ne-om așterne pe mâncărică și băuturică de s-or speria Costache și Măriuța. Astăzi primim gologanii, că doar îi vineri - a prorocit Alecu Slobodă, căpătând chef de vorbă. La depozit s-au trezit în fața porții închise. Nici un semn că s-ar afla cineva pe acolo. Mitruță! Fă bine și vezi unde-i jupânul. Lasă că merg eu. Îl scot și din piatră seacă! - a sărit Pavel Puicuță. După câteva clipe, s-a întors... Ha ha ha
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au fost puse la locul și rostul potrivit, Cotman și Mitruță s-au dus de-a dreptul în cămăruța lui. Bine ați venit! Da’ greu mai trece timpul când aștepți! Mă întrebam eu așa... „Oare cât mai trebuie să stau închis?” Uitați-vă și voi la mine. Mă usuc de tot... Noi am zis că aici ești pe mâini bune și n-ai să ne duci dorul. Și eu aș vrea s-o am dădacă pe Măriuța - l-a liniștit Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stăteau exact astfel, mai ales din cauza lungii sesiuni de meditație Începute la orele serii, când membrii mișcării s-au străduit să intre În rezonanță cu Conștiința Mecanică Universală, bâzâind la unison timp de o oră ca niște muște, cu ochii Închiși și capetele date pe spate, ori când au Încercat, sub Îndrumarea dervișului, să se transforme În obiecte (unul dintre cursanți a reușit atât de bine să semene cu un cuier-pom, Încât câțiva chiar și-au agățat hainele În el). Cât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
clienți petrec chiar weekenduri de vis alături de iubitele virtuale din consolele Nintendo În stațiunea japoneză Atami.“ - The Wall Street Journal, 31 august 2010 Da, Îmi amintesc de invazia microorganismelor și de perioada În care omenirea s-a retras În spatele ușilor Închise, a vorbit următorul. Chiar soția mea, virtuoasa Inga, a fost una dintre primele victime, stingându-se la nici trei săptămâni după ce-a contractat la Kitzbühel periculosul virus al zăpezii. Iată-mă, așadar, singur pe cărările Întortocheate ale vieții, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din viața reală făcuseră ca un detașament de geniști să i se alăture cu grație lui Dumnezeu. Ultima bolgie era rezervată cazurilor aproape lipsite de speranță. Vedeai cum, În spatele geamului perfect izolat fonic, care transforma camera Într-un acvariu, buzele Închișilor se contorsionau brusc și le puteai ghici urletele: „Dezlegați-mă! Trebuie să-mi verific emailul!“ sau „Ticăloșilor! Lăsați-mă să comand ceva de pe eBay!“ Era aici toată pegra cazinourilor online, oameni care și-ar fi ucis soacra pentru o adresă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
primele secunde se nășteau și ele, răsărind ca niște globuri luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza lungă, Încercând să distingă ceva În față, pentru că În bezna aceea nu era nimic de care ar fi putut să se ciocnească. La un moment dat, am tras pe dreapta să dormim. Când am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înăuntru, un mesaj cu litere decupate din ziar Îl anunță că nevastă-sa fusese răpită, dar că, În schimbul unei sume mărișoare, o să-i fie Înapoiată. — Depășește ambulanța! l-am zorit. — Omul o sună pe nevastă-sa, dar aia avea telefonul Închis, a reluat moșneagul, În timp ce presa ambulanța să treacă pe prima bandă. Acum, omul nu era chiar profesor de istorie, ci dealer de cocaină, deci nu se putea duce la poliție. O iubea pe pampușcă, așa că scoate suma, o pune Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Chiorul. Nu-mi pasă. — Dar la noi nu te gândești? Cum să fac glume cu unul care nu-și nimerește nici paharul de vodcă? Știi că pe madame Kropotkina a pedepsit-o să stea-n casă toată ziua cu televizorul Închis pentru că te-a scăpat de sub supraveghere? — Am găsit o cale să scap de Kuznețov. Poți să vii cu mine, dacă vrei. Nu fi tâmpit! a șuierat blândul Vasea. Demiurgul e mereu cu ochii pe tine. Poți să-ți pui cap
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Verei se vedea În spatele unui aparat de pocher mecanic. Am extras-o de acolo urgent și ne-am aruncat spre pivniță, astfel Încât, când degetul Demiurgului a apăsat pe tasta DELETE, noi eram deja În nota de subsol, cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urmă a zis: — Și... ceeee... creeezi... ÎÎÎÎ... seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa... uuuuhuu... noiiiii... ÎhÎÎÎÎ? — Șșșș, stai liniștită. Totul o să fie bine. Șșșșșșșșșș... În acest timp, culegeam un purice care țopăia candid pe lângă o rădăcină ce deja dezvăluia o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În câteva minute, În albul de sub noi au apărut câteva irizații fine, ca și cum ne-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în Cercul literar de la Sibiu, permisiv în spiritul unei democrații culturale observate de membrii săi. într-o societate "deschisă", opțiunea tînărului Sîrbu nu putea părea decît normală. în schimb, "societatea românească, devenind (...), după război, socialistă și cît se poate de "închisă", îl va "răsplăti" pe scriitor cu ani grei de pușcărie și domiciliu forțat". Deși a îmbrățișat la început utopia marxistă (ori poate tocmai de aceea!), I. D. Sîrbu va deveni un acerb critic al ei, aidoma unor Arthur Koestler, Leszek
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
nevoiți să părăsească zona. Lor le-a venit ideea cuiburilor paralele - o adevărată bază pentru semioza evadării actuale. Cuprinși de mâhnire, aceștia s-au specializat în copierea modelului de care erau nemulțumiți. Exista o Uniune a Scriitorilor ca o grădină închisă. Foarte bine. S-a înființat lângă ea o Asociație scriitoricească. Nu contează că ea a murit din start. De interes este aici matricea. Vrei să demolezi ceva - clădești alături altceva, similar, chiar în coasta confratelui insuportabil. Acțiunile de acest gen
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
face orice relatare, oricât de amănunțită, a emoționantei întâlniri. Rolul unei reviste literare este, cred, tocmai acesta: de a aduna, ca magnetul pilitura de fier, valorile dintr-o anumită zonă. Fără publicații literare, fără birourile mereu vraiște și fără ușile închise și deschise brownian probabil, că n-am avea nici scriitori, nici viață culturală. Nu cred că există autor important în această lume care să nu fi intrat măcar o dată într-o redacție de revistă sau să dorească să lucreze într-
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
de ce mă Întrebi? Mă gîndeam că... Christina făcu un efort supraomenesc pentru a se gîndi la ce se gîndea. Așa pățea de fiecare dată cînd ținea morțiș să fie spontană. Nu se gîndea la nimic, pornea la drum cu ochii Închiși și deodată se trezea În fața unui zid, se izbea de el, fără cuvinte, mută. O secundă, două... Trebuia să spună ceva, orice, Doamne, erau În direct! Mă gîndeam că amintirile tale... trebuie să fie deosebite de ale celorlalți oameni, avînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care le dețineam... Se opri din citit și ridică Întrebător ochii spre asistentă. Nu e oare cam curent aici ? Agneta privi, la rîndul ei, În jur. — Da, e un pic de curent, zise și, observînd că fereastra nu era bine Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul cearșafului Înnodat pe țeava caloriferului. Scoase un scurt țipăt și Își duse repede palma la gură, Înăbușindu-l. — Ce e, ce s-a Întîmplat ? se alarmă Pablo — A fugit, a evadat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]