2,617 matches
-
zis. „Da, Într-adevăr erau niște duhuri“ - am zis. „Nu știu cine erau, dar au venit să-mi dea de veste, mi-au șoptit la ureche că tu și Lawrence sînteți pe drum și că o să sosiți În douăzeci de minute.“ A Încremenit, nu alta, și-n cele din urmă a zis: „Nu, Eliza, nu-i așa. Nu vreau să te sperii“ - a zis - „dar dacă au trecut pe aici, au vrut să-ți dea de veste despre altceva, nu despre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a-mi oferi mâna. Preotul rămase impasibil. - Ar fi regretabil, zise el cu răceală, ca puterile Ligii să descopere slăbiciunea voastră și să publice rapoarte după care Reesha s-ar găsi pe oricare dintre miile de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tăios celălalt. Liga trebuie să se prăbușească și civilizația trebuie să-și piardă coeziunea cât mai curând cu putință. Am un motiv foarte special pentru a cere crearea unui stat universal. Gosseyn își aminti cu neplăcere că mai auzise asta. Încremeni. - Cu prețul a o sută de miliarde de morți. zise. Nu, mulțumesc. - Presupun că ești un non-A, glumi celălalt. Nu avea rost să nege. Discipolul avea cunoștință de existența lui Venus, de amplasarea ei și putea foarte ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ce avea de spus. Gosseyn îl recunoscu pe amiralul Paleol. Această identificare îl aduse mai repede la normalitate, fiindcă numai Ashargin îl cunoștea. Cele două conștiințe, a lui și cea a lui Ashargin, începeau să se integreze pe planul inconștientului. Încremeni când realiză acest lucru. Era așadar, iar aici. Încă o dată un jucător necunoscut îl răpise și similarizase "esența", care-i constituia spiritul, într-un creier străin. Cu cât se va adapta mai repede, cu atât va fi mai repede liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și Templu. Nu pot face mai puțin. - Statul sunt eu, zise tăios Enro. Gosseyn observă: - Am mai auzit vorba asta undeva... Nimeni nu păru să audă această remarcă. Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn se similariză la bord, reluă comenzile de la Leej, extenuată, și duse nava până la depozitul secțiunii Industrie militară. Nu le făcu nici o observație venusienilor. Trecerea navei era grăitoare. Prezicătorii puteau să depășească defensiva. Trei ore mai târziu, în timpul cinei, ea încremeni: - Nave! zise. Preț de câteva secunde rămase pe loc, rigidă și apoi se relaxă. - Acum e bine, zise ea, au fost prinse. Aceasta se întâmplă cu un sfert de oră înainte ca robocontrolul să confirme că o sută opt nave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Scarlatti deloc. Ar fi trebuit să-l întrebi. N-am încredere în terapia verbală. Cuvintele sînt limbajul minciunii și eludării. Muzica nu minte niciodată. Muzica vorbește sufletului. Lanark se foia nerăbdător. în lumina ecranului gura lui Ozenfant părea atît de încremenită în surîs, că părea lipsită de expresie, în timp ce sprîncenele își schimbau forma, trecînd de la o expresie gînditoare la una de uluială sau nefericire profundă. — Pe Lanark îl plictisesc toate aspectele astea tehnice, spuse el. O să-i arăt mai mulți pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l urmări cu un rînjet cvasi-ironic. INTERLUDIU Leagănul în care se dădea Thaw zbură sus și se opri, lăsîndu-l într-o poziție absurdă, cu genunchii mai sus decît capul dat pe spate. Copacul nu mai foșni. Fiecare ramură și frunză încremeni fotografic, și, la fel ca în vechile fotografii, culoarea se estompă, scena devenind monocromă, maronie. Lanark o privi prin fereastra salonului și zise dus pe gînduri: — Thaw nu se pricepea să fie fericit. Chiar deloc, spuse oracolul. — Totuși, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț cu ochi de culoarea alunei, nu era înarmat și intră cu nonșalanță pe ușă. El fu cel care i se adresă: ― O.K., Gosseyn, mâinile sus! Gosseyn, încremenit la masă, privind circular în jurul lui realiză că Eldred Crang, agent galactic, detectiv venusian și adept în ascuns al non-A se întorsese în sfârșit acasă. Mai întâi se simți ușurat. Deoarece, până când oamenii de încredere și cu educație ― vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse pe podea. Cu ochii întredeschiși, își blestema neglijența. Acum ar fi trebuit să fie la kilometri de încăperea aceasta. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nimic nu a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot mai hotărât, începu să-i scuture cu blândețe corpul inert. Celulele creierului uman sunt extrem de fragile, dar ele nu mor imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime cârpe ale noastre. „Ascultă, scârnăvie“, i-am spus, „(iartă-mă că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la îndemână) ce cauți tu aici ? Marș pe masă, porcule, și încremenește acolo, dacă nu vrei să te arunc afară; ia te uită, domnule, ce-i trăsnește prin minte ! Să ne asculte șoaptele de dragoste, să ne spioneze fără pic de rușine viziunile ! Ei, nu, că asta e prea de tot! Ia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
beton. 7. În prima zi când locuiam la Maria, spre seară, am găsit în fața ușii, pe pragul de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos și mare cât un pui de vrabie zvâcnea din când în când, apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa de sub fereastră. (Ar trebui să adaug câteva amănunte despre cutia aceea de carton roșu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu norii aceia adunați sub ochii mei într-o harababură menită parcă să-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitățile... Continuam totuși să mă mișc, tăcut și prudent, printre oamenii care se grăbeau spre vizuinile lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea gata să se năpustească... * La Walnut Creek un mare număr de păsări călătoare se reped în automobile și în ferestrele caselor. Experții sunt de părere că păsările se îmbată consumând unele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din dreptul celei de-a doua camere de pe coridor, pe care o știam nelocuită. Ne despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia, prins de perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira tânguirea, zgâria cu unghia panoul ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
strigam, „unde ești ?“. Mă cuprinsese panica, deși mai speram, vag, să fie o joacă de-a ei, să se fi ascuns, în glumă... Am ieșit pe coridor. Fereastra cea mare dinspre terasă era deschisă. Am trecut prin ea. Și am încremenit. Pe jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că se afla țigara. Atunci am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu o viteză nebună, făcea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a-mi oferi mâna. Preotul rămase impasibil. - Ar fi regretabil, zise el cu răceală, ca puterile Ligii să descopere slăbiciunea voastră și să publice rapoarte după care Reesha s-ar găsi pe oricare dintre miile de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tăios celălalt. Liga trebuie să se prăbușească și civilizația trebuie să-și piardă coeziunea cât mai curând cu putință. Am un motiv foarte special pentru a cere crearea unui stat universal. Gosseyn își aminti cu neplăcere că mai auzise asta. Încremeni. - Cu prețul a o sută de miliarde de morți. zise. Nu, mulțumesc. - Presupun că ești un non-A, glumi celălalt. Nu avea rost să nege. Discipolul avea cunoștință de existența lui Venus, de amplasarea ei și putea foarte ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce avea de spus. Gosseyn îl recunoscu pe amiralul Paleol. Această identificare îl aduse mai repede la normalitate, fiindcă numai Ashargin îl cunoștea. Cele două conștiințe, a lui și cea a lui Ashargin, începeau să se integreze pe planul inconștientului. Încremeni când realiză acest lucru. Era așadar, iar aici. Încă o dată un jucător necunoscut îl răpise și similarizase "esența", care-i constituia spiritul, într-un creier străin. Cu cât se va adapta mai repede, cu atât va fi mai repede liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și Templu. Nu pot face mai puțin. - Statul sunt eu, zise tăios Enro. Gosseyn observă: - Am mai auzit vorba asta undeva... Nimeni nu păru să audă această remarcă. Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn se similariză la bord, reluă comenzile de la Leej, extenuată, și duse nava până la depozitul secțiunii Industrie militară. Nu le făcu nici o observație venusienilor. Trecerea navei era grăitoare. Prezicătorii puteau să depășească defensiva. Trei ore mai târziu, în timpul cinei, ea încremeni: - Nave! zise. Preț de câteva secunde rămase pe loc, rigidă și apoi se relaxă. - Acum e bine, zise ea, au fost prinse. Aceasta se întâmplă cu un sfert de oră înainte ca robocontrolul să confirme că o sută opt nave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]