2,268 matches
-
proști, modestia este un baraj incomod și inutil. Niciodată nu vor reuși oamenii să-și flateze îndeajuns ignoranța. Se resping vanitățile, se atrag vacuitățile. O zi în care nu bați un prost e o zi pierdută. Când tace, prostul e încruntat. Când vorbește, e ridicol. În disputa cu prostia, omenirea nu se poate mândri, deocamdată, cu un Waterloo. Unii nu sunt săraci decât cu duhul. Imbecilii sunt oameni cu vocație serioasă. Dar mai găsești printre ei și câte un cabotin. Imbecilii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
substanțial al tehnicii electronice de vârf. Când concurența cu internetul va deveni umilitoare pentru noi, nu ne va rămâne decât să-l scoatem din priză. Insomniile ne-au împins spre progres. Iar el, spre alte obsesii. Ne strecurăm tot mai încruntați printre cacofoniile vieții. Suntem foarte agitați. Nu am avut închidere de lună, ci de mileniu. Stresul - adică senzația că locuim unul în marsupiul celuilalt. Suntem stresați pentru că toți vor să facă ordine în viața celorlalți. Lumea actuală pare un film
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unii de alții. Dacă refacem echilibrul psihic, Pământul va deveni un ospiciu de cinci stele. Prima globalizare poate fi cea a agramatismului și a prostului gust. Omul precar își leagă speranța mântuirii de tehnologie. Am intrat în mileniul al treilea încruntați precum taurii la coridă. Mă tem că globalizarea va însemna tot singurătate. Dar călcându-ne pe bombeuri. În privința alienării, societatea de consum s-a dovedit a fi cea mai eficientă ideologie. Singurul progres al condiției umane pare a fi cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e să scoată omul din apă și apa din om. Tot vrăjitoare au rămas femeile. Dar lumea actuală nu mai are posibilitatea să încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a deruta șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Încruntă - te, dacă nu - ți convine ! Dar nu da cep urii. Nu e serios poporul care nu - și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism. Dar și mister. Evaluare optimistă : putea să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu pot fi puși în situații radicale decât de nebuni. Principala misiune a hranei e să ajungă pentru toți. Are și valoarea pudoarea ei : se lasă greu descifrată. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. Încruntă-te, dacă nu-ți convine! Dar nu da cep urii. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. In mod cert, nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din umeri, își depărta palmele a neputință întrebătoare și se lăsă pe speteaza scaunului. Urmă un moment de tăcere. Apoi, un bărbat spuse: - Ei bine, mie mi se pare că amândoi ați căpătat exact ce-ați meritat. Și continuă, privind încruntat spre Joan: - Te cunosc de trei ani și ne-am văzut din când în când, dar nu știu nimic de existența vreunui copil. S-a prăpădit de mic sau ce s-a întâmplat? Și, dacă a murit, de ce mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
te vreau * *** îmbrățișare Verena (P. 118) 1a Dragul Dragul vornic * începător de cete (p. 124) 15 Acolo ți-a fost gândul, acolo-ți fie moartea 1045 {EminescuOpXV 1046} {EminescuOpXV 1047} (p. 188) 13 Adeseori când fruntea-mi de visuri se încruntă, Când sufletu-mi e-o noapte de visuri și de stele ALEXANDRU LĂPUȘNEANU (p. 202) Jurj Hrăbor Vîscan Movilă Iosif veveriță Moga Pascu Cracale pisar Costea Alexa Bodei Moțoc vornic Ioan visternic Gruie din Trotuș MIRA (p. 233) Vulturul gloriei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce discut. Caut să respect sfaturile deoarece când ajung acasă el îmi iese înainte și trebuie să-i spun tot ce am făcut în ziua aceea. Nici prin gând nu-mi trece să-l mint căci dacă fac așa ceva se încruntă la mine, se supără și după cum v-am spus îmi este prieten adevărat și nu vreau să-l pierd. Când sunt supărată vine lângă mine, mă mângâie cu lăbuța și nu mă părăsește până când vede că nu mai sunt supărată
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
în nisip niște semne stranii cu varga pe care o ținea în mînă.) Fără sclavul Auta și fără taurul lui pestriț nu ajungeam în Ta Kemet? Preotul Tefnaht îl privi parcă vrând să râdă, parcă stăpînindu-se de a nu se încrunta. Tăcerea preotului nu-i plăcu lui Puarem. Aflîndu-se mult mai des pe drumuri și în războaie decât în palatele regelui și ale marilor dregători, poate uitase, poate nici nu cunoștea toate subțirimile lor. Acum simți că greșise ceva. Era cuceritorul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
malul râului... - Astea sunt vorbe goale: norocul nostru l-a ars ochiul zeului cu raza lui din întîia noapte când ne-a privit! strigă Tela cu ciudă. - Dar nu s-a dus Ntombi să-l îmbuneze? întrebă altcineva. Mai-Baka se încruntă. Văzîndu-l fără să-l privească de-a dreptul, Tela se răsti: - Ntombi a pierit! - De unde știi? se repezi Mai-Baka la el, gata să-l lovească. După răgetul leului a mai cântat. - Știu: altfel, ochiul zeului s-ar fi închis! încheie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Te ascult. - Stăpâne, unul din robii cei mai ageri și cei mai vânjoși ar munci mult mai bine dacă i s-ar lăsa și femeia pe care au găsit-o soldații la miazăzi de oază. Este femeia lui. Tefnaht se încruntă: - Tu știi bine că nu e în gândul nostru aducerea de roabe în Atlantida. Viteazul Puarem spune că femeile ar fi povară pe drumul lung și nici nu-și pot plăti hrana cu munca lor. Mușchii feței lui Auta se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și tu:... - Nu, n-am uitat, spuse Auta zâmbind. Dar poate că și steaua ni se pare numai o coadă de vacă sau un ochi de zeu pentru că altceva nu știm despre ea. Iahuben îi aruncă o privire, apoi se încruntă, îngîndurat. Intrară în tabără, fiecare ducîndu-se la cortul său. Acum, când armata lui Puarem își aștepta corăbiile, era pe sfârșite anotimpul apelor, ahet, când toată firea din Ta Kemet se înviorează. Cât călătoriseră prin deșert, dincoace fusese anotimpul uscat, șemu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
patima ta de a ști să te gândești că taina se va dezlega după moartea ta. Dar pentru omenire e același lucru, dacă poți să-ți închipui omenirea ca pe un singur om. - Și pe robi, stăpîne? Marele Preot se încruntă puțin: - De ce-mi pui întrebări la care știi să răspunzi și singur! Dacă aș avea cu ce, te-aș trimite să zbori până la steaua aceea. Dar cum? Pe vulturi?... Sau dacă ar fi la marginea pământului. - Dar pământul are
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a dăruit-o poporul Atlantidei... - Stăpâne, spuse Auta, dar ei nu vor mai sta mult pe pămînt! - Ți-au spus că pleacă? Atunci cu atât mai bine. Templul va rămâne al meu! zise vesel Tefnaht, însă numaidecât ochii i se încruntară și sclavul ghici că preotului îi părea acum rău de ceea ce îi scăpase din gură. Străinul cel vârstnic se sculă și, apropiindu-se de rafturi, întrebă ce se află în cutiile rotunde și înalte. Auta veni lângă el și scoase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că luntrele noastre au o putere grozavă. Dacă se dezlănțuie toată deodată... - Atunci bătrânul a ținut minte și și-a dat seama! Nu e prost cum l-aș fi bănuit... spuse luminat cârmaciul. Știa unde se duce Tefnaht! Hor se încruntă. Ceva se tulburase înăuntrul lui. Stătea țeapăn. Nici cârmaciul nu era liniștit. Spuse cu ciudă, simțământ pe care Auta nu-l mai cunoscuse la nici unul dintre ei: - De ce am lăsat luntrea singură? - N-aveai de unde să bănuiești că are să vină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Marele zeu Tot trăiește în inima lui și zeul Tot este de fapt Marele Preot, așa spun oamenii. - Acum înțeleg totul, zise Auta râzând. Hai, Mai-Baka, vreau să-ți aud povestea. Apoi, parcă simțind o durere mare în trup, se încruntă: Cum ai ajuns tu să cari coșuri cu pește în orașul Behdet? - Povestea e lungă, slăvitul meu zeu! - Nu-mi mai spune zeu, sunt om, nu sunt zeu! Și povestea poate să fie oricât de lungă, vrem s-o auzim
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
umbra unor tufe. Îi spuse cîrmaciului: - Păcat că am zburat așa de sus; aș fi vrut să văd orașul acela nou, Zidul Alb. - La întoarcere ne putem opri să ne plimbăm prin el, răspunse cârmaciul. Dar ochii lui Auta se încruntară, și străinii înțeleseră că în acel oraș pot fi primejdii. - Acolo e Marele Preot din Atlantida, pe care-l cunoașteți bine! adăugă Auta, uitîndu-se la ceilalți pământeni care se îmbrăcaseră și se împrăștiau pe mal spre o pădure apropiată. Mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrânului este să ne biruie prin mulțime. Nu se îndoiește că am putea omorî foarte mulți soldați, dar se gândește poate că dacă din treizeci și cinci de mii vor pieri treizeci, tot vor rămâne cinci mii să ne sfâșie... Hor se încruntă. - Și nu numai atât, Hor! urmă Auta. Toți robii din aceste ținuturi nu mai sunt lăsați prea mulți laolaltă, ca în Atlantida, pentru a nu fi primejdioși. Și sunt biciuiți zilnic ca să vadă în mâinile cui se află. - Printre robi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu uiți, Hor, că dacă mai aveți de stat două luni, nu veți mai sta decât o jumătate de lună. Uh îl privi pe Auta îngrijorat. - Și atunci, urmă Auta, sau ucideți treizeci și cinci de mii de soldați... (Hor ridică mâna, încruntat): - Sau îi ucideți acum numai pe ucigași. Ar mai rămâne o ieșire: să murim cu toții, aici. Eu nu țin la viața mea câtuși de puțin și aș muri bucuros dacă moartea mea ar folosi cuiva dintre cei buni. Jur că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
discul lunii Iar marea-ndepărtată E-o curte îngustă." După două îndoite ceasuri De zbor încordat Vulturul zise: "Privește, prietene, Cum e acuma pămîntul" "Pămîntul arată acum - Ca o plăcintă micuță Iar depărtatele mări Cât coșulețul de pîine!" Auta se încruntă. De ce își strica Adapă cîntecul? Sau îi era prea foame, și acești ascultători altfel nu-și înțelegeau datoria? Se uită în jur: în adevăr, câteva femei pregăteau pâini, să le dea. Un tânăr scoase din tava lui două plăcinte și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-l ia pe Eugen, să-l ducă din când în când la mama ei, ce locuia în același sat. Când soțul ei aducea dulciuri sau fructe, el fiind muncitor într-o fabrică din Sibiu, le oferea numai copiilor săi, încruntându-se spre Eugen, înjurând și zicându-i: -Du-te la vântură lume. Și tu ai să fii unul ca el, referindu-se la tatăl lui. Atunci Eugen, cu capul plecat ieșea afară plângând. Maria deveni o femeie tristă încă de tânără
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fiecare colțișor, spre fiecare celulă și țesut din corp, redând organismului vitalitatea generală. Persoanele preocupate de fizicul lor pot fi interesate să afle că meditația regulată face viața mai frumoasă. Mai mulți mușchi intră în joc schițând un zâmbet sau încruntând sprâncenele decât aruncând o minge de baseball sau făcând o salată. În starea de conștiență normală, mușchii faciali se contractă și se relaxează constant, într-un dans epuizant, intermitent, care oglindește neliniștea minții și intensitatea emoțiilor conflictuale. Chiar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Iar dacă Bruce Robertson se pricepe la o chestie, atunci fix despre așa ceva e vorba. — Vreau să spun că am vorbit cu Alan Marshall din Forum azi dimineață și nu mi-a pomenit nimic despre o Întâlnire cu tine, se Încruntă ea la mine. — Hmmm, mă frec eu pe bărbie - tresă mă rad mai bine cu aparatul ăla, să mă bărbieresc mai ca lumea, astami trebuie. Poate că s-au Încurcat pe undeva ițele. O să-ți răspund la asta mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care mă Întâmpină cu răceală, fir-ar al dracu. Îi dau atenție zgâmboaicei când mă Întreabă cine e și Îi spun că e unul dintre oamenii răi pe care i-am trimis la pârnaie odată păpușă. Ce s-a mai Încruntat la căcănarul ăla după aia! — Robbo... aici Înăuntru, arată el spre camera de Întâlniri și Închide ușa după noi. Ascultă, nu sufla un cuvânt despre asta, dar, după cum știi, lucrurile sunt destul de tensionate pe aici, mai ales până când o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sincer cu mine Însumi. Mi-am amintit totu. Toate cadavrele, toți copii ăia maltratați... toți oamenii ăia amărâți și chinuiți... și m-am tot gândit de ce? Nar trebui să fiașa... nar trebui... de ce? Mă Înșfacă de Încheietura mâinii și se Încruntă la mine, dar io mă uit În spatele lui la sora medicală. Poartă ciorapi cu portjartier care sunt probabil dresuri cu chilot, dar io prefer să-mi Închipui că sunt cu portjartier, iar cusăturile de pe partea din spate pun În valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]