9,411 matches
-
prea slab, ori poate că erau la mijloc doar ceața și osteneala drumului. Mă obișnuisem să-mi imaginez un Julián adolescent. M-am apropiat de acel necunoscut și l-am privit În ochi. — Julián? Străinul mi-a zîmbit și a Încuviințat. Julián Carax avea cel mai frumos zîmbet din lume. Era singurul lucru care mai rămăsese din el. Julián ocupa o mansardă În cartierul St. Germain. Locuința lui se reducea la două Încăperi: un hol cu o bucătărie micuță ce dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
noapte culegînd sufletele iubiților fără speranță care se sinuciseseră În apele Înghețate, despre o mie și una de vrăji pe care le inventa din mers, numai ca să nu-mi dea voie să-l Întreb ceva. Eu Îl urmăream În tăcere, Încuviințînd, căutîndu-l În el pe omul ce scrisese cărțile pe care aproape că le știam pe de rost, tot recitindu-le, pe băiatul pe care Miquel Moliner mi-l descrisese de atîtea ori. — CÎte zile ai să rămîi la Paris? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la etajul inferior. Doctorul a sosit dis-de-dimineață. Doamna Aldaya l-a condus pînă În dormitorul unde o țineau Închisă pe Penélope și a așteptat la ușă cît timp a consultat-o medicul. CÎnd a ieșit, doctorul s-a mărginit să Încuviințeze din cap și să-și Încaseze onorariul. Jorge a auzit cum don Ricardo Îi spunea că, dacă va comenta cu cineva ceea ce văzuse acolo, el personal avea să se asigure că-i va ruina reputația și că-l va Împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se agita Într-un cerc, undeva departe. În restul traversadei, nici un pasager nu a mai zărit șirul de rechini, iar cînd Jorge Aldaya a debarcat la Buenos Aires și ofițerul de la vamă la Întrebat dacă călătorea singur, s-a mărginit să Încuviințeze. De mult călătorea singur. 5 După zece ani de la debarcarea la Buenos Aires, Jorge Aldaya, sau rămășițele omenești În care se transformase, s-a Întors la Barcelona. Nenorocirile care Începuseră să roadă familia Aldaya În lumea veche nu făcuseră decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot ce avea pe suflet. I-a cerut scuze pentru cît de rău Îl tratase În zilele adolescenței și, cu lacrimi În ochi, i-a povestit toată istoria lui, fără să lase nimic deoparte. Fumero l-a ascultat În tăcere, Încuviințînd, absorbind. Între timp, și-a pus Întrebarea dacă trebuia să-l omoare pe Aldaya În clipa aceea sau să mai aștepte. Se Întreba dacă nu cumva acesta era atît de slăbit, Încît lama cuțitului abia dacă ar fi produs o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
plecăm. Amîndoi. Departe. CÎt Încă mai e vreme. Julián m-a privit lung, fără să clipească. — Tu știi ceva ce nu mi-ai spus, nu-i așa? m-a Întrebat. Am tăgăduit, Înghițind În sec. Julián s-a mărginit să Încuviințeze. În noaptea asta o să mă Întorc acolo. — Julián, te rog... — Trebuie să fiu sigur. — Atunci o să vin cu tine. — Nu. — Ultima oară cînd am rămas să aștept aici, l-am pierdut pe Miquel. Dacă tu te duci, vin și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
locul, că totul Îi părea un truc macabru și crud. L-am luat de braț și l-am călăuzit Înapoi spre scară. — Aici nu e nimic, Julián, am șoptit. Familia a vîndut totul Înainte să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată ajunși acolo, Julián s-a Îndreptat spre bibliotecă. Rafturile erau goale, iar șemineul Înecat cu moloz. Pe pereții palizi de moarte flutura unduirea flăcării. Creditorii și cămătarii izbutiseră să ia cu ei pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și purifice amintirea. — Trebuia să te Întorci și s-o mai vezi o dată, am zis. Acum ai văzut că nu e nimic. E doar o vilă veche și nelocuită, Julián. Hai să mergem acasă. M-a privit, palid, și a Încuviințat. L-am luat de mînă și, Împreună, am apucat-o pe culoarul care ducea spre ieșire. Breșa de luminozitate de afară era la doar cîțiva metri. Am putut simți În aer mirosul buruienilor și al burniței. Atunci am simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înapoi În casa unde crescuse. L-am instalat În camera lui și i-am promis că mă voi Întoarce a doua spunîndu-i și că trebuie să fim cu multă băgare de seamă. — Fumero te caută iarăși, i-am spus. A Încuviințat vag, ca și cînd nu și-ar fi amintit sau nu i-ar mai fi păsat cine era Fumero. Astfel am petrecut mai multe săptămîni. Eu ajungeam acolo după miezul nopții. Îl Întrebam pe Julián ce făcuse În timpul zilei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe ce să dai În mongolism. Energumenul acela de domn Aguilar, cu pocneala lui, era cît pe ce să-ți lichefieze meningele. Nu domnul Aguilar a fost cel care m-a bătut. A fost Tomás. — Tomás? Prietenul dumitale, inventatorul? Am Încuviințat. — Vei fi făcut dumneata ceva. — Bea a fugit de-acasă... am Început eu. Fermín se Încruntă. — Continuă. — E Însărcinată. Fermín se uita la mine năucit. În sfîrșit, expresia lui era impenetrabilă și severă. Nu mă privi așa, Fermín, pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai exact. Don Federico Își făcu apariția cu un bol de supă aburindă. Îmi zîmbi călduros. — Cum te simți, Daniel? Mult mai bine, mulțumesc, don Federico. — Ia două pastile din astea cu supă. Schimbă o privire scurtă cu Fermín, care Încuviință. — SÎnt pentru durere. Am Înghițit pastilele și am sorbit supa, care avea gust de jerez. Don Federico, o minune a discreției, părăsi Încăperea și Închise ușa. Atunci am băgat de seamă că Fermín ținea În poală manuscrisul Nuriei Monfort. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fermín ținea În poală manuscrisul Nuriei Monfort. Ceasul care ticăia pe măsuța de noapte bătea ora unu, am bănuit că ziua. — Mai ninge? — Ninge e puțin spus. E potopul de pulbere. — L-ai citit? am Întrebat. Fermín se mărgini să Încuviințeze. — Trebuie s-o găsesc pe Bea Înainte de a fi prea tîrziu. Cred că știu unde e. M-am așezat pe pat, Îndepărtînd brațele lui Fermín. M-am uitat În jur. Pereții se unduiau ca niște alge Într-un lac. Tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lacrimi. Nu știam unde să mă duc, Îmi șopti ea. Te-am sunat de mai multe ori acasă, dar nu era nimeni. M-am speriat... Bea Își șterse lacrimile cu dosul mîinii și Își aținti privirea Într-a mea. Am Încuviințat, și n-a fost nevoie să mai spună altceva. — De ce m-ai strigat Julián? Bea aruncă o privire spre ușa Întredeschisă. — E aici. În casa asta. Vine și pleacă. M-a surprins ieri, cînd Încercam să intru. Fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
foc. Mi-am desprins buzele. Fumero Îmi vîrÎ revolverul În gură. Am simțit o icnitură de vomă urcîndu-mi pe gîtlej. Degetul mare al lui Fumero trase percutorul. — Acum, nenorocitule, gîndește-te dacă ai vreun motiv să mai trăiești. Ce zici? Am Încuviințat Încet. — Atunci, spune-mi unde-i Carax. Am Încercat să bîigui ceva. Fumero și-a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de aici, Daniel. Ea știe ce trebuie să faceți. Să nu te desparți de ea. Să nu-i lași să ți-o ia. Pe nimeni și nimic. Ai grijă de ea. Mai mult ca de viața ta. Am vrut să Încuviințez, Însă ochii mi s-au Îndreptat spre Fumero, care se lupta cu cuțitul ce Îi străbătea Încheietura mîinii. Îl smulse dintr-un zvîcnet și se prăbuși În genunchi, ținîndu-și brațul rănit care Îi sîngera pe lîngă corp. — Du-te, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se opri și se retrase. Palacios ne privea cu răceală, Încercînd să elucideze cum să rezolve situația. Ochii lui se opriră asupra mea. — Tu du-te. Asta n-are de-a face cu tine. Haide. Am șovăit o clipă. Carax Încuviință. — De-aici nu pleacă nimeni, i-o reteză Fumero. Palacios, predă-mi revolverul dumitale. Palacios rămase tăcut. — Palacios, repetă Fumero, Întinzînd mîna plină de sînge În așteptarea armei. Nu, șopti Palacios, scrîșnind din dinți. Ochii Înnebuniți ai lui Fumero se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rudă cu ea? — Vă referiți la părintele Fernando? — Nu era preot. Mi-a spus că se numește Julián. Nu-mi amintesc numele de familie. Fermín mă privi, mut. Julián e un prieten de-al meu, am zis eu. Maica Emilia Încuviință. — A stat cu ea mai multe ceasuri. De ani de zile n-o mai auzisem rîzÎnd. CÎnd el a plecat, ea mi-a spus că vorbiseră de alte vremuri, de cînd erau tineri. Mi-a spus că domnul acela Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe Trahanache. „Renumerație după buget mică” rezumă tipul polițaiului Pristanda. Ticurile verbale nuanțează diferențele dintre personaje de același tip. Concentrate în cuvintele „rezon” și „curat”, formulele celor doi polițai, Ipingescu și Pristanda, fixează două raporturi deosebite: amiciția cu care Ipingescu încuviințează spusele negustorului și servilitatea totală a lui Pristanda. Farfuridi e simpatic, amuzant și odios, construit prin automatism și caricatură, vizibile mai ales în vorbirea personajului. Pe Farfuridi îl caracterizează ticul verbal „fix”. El poate spune în virtutea inerției, „Zece trecute fix
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
bătrânul ăla a și murit. Și... culmea, a fost lovit de un autocar chiar acolo În parcarea aia În care tot făcea pe vedeta. „Așa cum Îl vedeți, spusese despre el ghidul local, bătrânul e un om foarte elevat.“ „Adânc elevat!“ - Încuviințase fotbalistul. Săracul, ce moarte! G. Identitate personală Spuneți-mi, ce e trupul? O frază de mine inventată spre-a mă supune ei? — Nu, nu, nu, repetă bătrânul trântind cu pumnul lui osos În masă. Nu există nici un Popescu de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de pauză. Și, cum ziceam, după aia Marty i-a lăsat baltă până la 2, la închidere. E singura dată când mi-a făcut-o. Danny verifică alibiul Sultanilor: — Ceilalți trei băieți au fost pe scenă pentru ultimele două numere? Managerul încuviință: — Ăhă. Apoi au cântat la o petrecere particulară. Marty ce-a făcut? — A fost asasinat. Mulatrul încercă să inhaleze fumul de țigară și se înecă. Tuși, chiștocul îi căzu din gură și îl călcă cu piciorul, întrebând cu voce răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești polițist? Danny încuviință. Paloare de deținut, pantofi de pușcărie, haine de căpătat și recunoștință fiindcă fusese prins de către un polițist în timp ce intra prin efracție - o violare a regulilor eliberării condiționate și minimum încă zece ani. Omul se uită la pereți, își coborî privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asigurări? Ați venit la tăticul? Buzz își trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru ochi. Nici unui om nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz printr-un foaier într-un birou cu pereții încărcați de cărți și îl lăsă acolo. Ușa rămase ușor întredeschisă. Buzz observă un băruleț și se gândi la una mică - poate că o tărie îi conferea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că e cineva suspect, dar nu ai grupa lui de sânge, verifică dosarele de pușcăriași, cele de încorporare, evidențele din spitale sau sună oriunde crezi că ai putea obține informații. Shortell dăduse tot timpul din cap și luase notițe. Danny încuviință și se concentră asupra lui Niles și Breuning. Sergent Breuning și sergent Niles, voi veți verifica toate dosarele de crime sexuale de la Moravurile LADP și LASD, pentru a descoperi eventuale cazuri de comportament aberant, cu mușcături, și pentru a elimina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sentimentul nu e reciproc. Și, fiindcă tot veni vorba de familie, am o trebușoară de rezolvat. Nepoata mea are nevoie de un sfat. Te-ar deranja dacă facem un mic ocol prin Westwood? — Un scurt ocol, locotenente? — Foarte, locotenente. Mal încuviință. Dudley o luă spre nord pe Glendon și se îndreptă spre campusul UCLA, unde parcă în spațiul rezervat studenților. Trăgând frâna de mână, spuse: — Mary Margaret, fata surorii mele, Brigid. Are douăzeci și nouă de ani și e la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spuse: — Ne veți da jurnalul sau, dacă nu, mă tem că vă vom trimite o citație pentru el, iar băieții noștri în uniformă vă vor scotoci la sânge mica dumneavoastră locuință burgheză, deranjându-vă serios mica dumneavoastră familie burgheză. Eisler încuviință scurt din cap. Dudley se lăsă pe spate. Picioarele scaunului trosniră sub greutatea lui. Mal văzu o cutie cu șervețele pe polița geamului, o luă și i-o așeză lui Eisler în poală. Eisler strânse cutia lângă el. Mal spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]