12,381 matches
-
250.000 de etnici români s-au declarat «moldoveni» și 155.000 «români».” Așadar, pentru desnaționalizare: la vremuri noi, metode vechi, dar sigure, îndelung exersate! România la TVR Internațional Să zicem că ne aflăm pentru câteva zile într-un loc îndepărtat și frumos, pe malul unei mări limpezi. Acolo, avem surpriza, în camera de hotel, să prindem la televizor și un canal românesc, TVR Internațional. Ei bine, ce am putea vedea și auzi în limba română noi, privitori de ocazie, dar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
în această narațiune, fiind, după cum credea Ficino, o imago mundi, veritabil talisman. Într-o confruntare finală cu Thomas, complotistul Pico spune, înainte de a cădea în plumbul topit în care voise să cufunde tabloul, că acesta prezicea un viitor bland, însă îndepărtat, pe care dominicanii voiau să-l anuleze din start: „unirea zeilor planetari în regatul lui Venus” (p. 369), o conjuncție ce ar fi urmat „la secole după moartea noastră”. Pietro fusese singurul ce descifrase corect imaginea, ghicind totodată semnificația adevărată
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
lucru. Ironia, umorul au și ele rolul lor, precum se vede iarăși în finalul dominat de râsul lui d’Altavilla, pe marginea pariului pierdut de Amerigo Vespucci. Prezența lui Amerigo Vespucci indică, de altfel, o transmisie către SUA (în viitorul îndepărtat) a spiritului florentin, după cum se afirmă în postfață: „Fără îndoială, puțini oameni din zilele noastre intuiesc inefabila dar profunda legătură între America și Florența; printr-o lege misterioasă a istoriei, frumusețea evanescentă a Simonettei Vespucci este evocată de fiecare dată
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
îl atinge cu privirea suspinând, fără să se uite cu adevărat la el. E nerăbdătoare și nu-i e foame. N-are nimic de așteptat. Când i se pune în față supa de orez, o privește ca pe o planetă îndepărtată, o lună într-o fântână, imposibil de atins. - Cum e ? Delia clatină din cap. Nu e un da, nu e un nu. Nu trebuia s-o invite la cină în oraș. Trebuia să meargă acasă, să-i țină puțin pe
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
pentru cititorul din țară tu ești mort, umbră necuvântătoare, ostracizat pentru cât va dura regimul, dat fiind că ai fost vrăjmaș al Rusiei sovietice. Am aflat că la Craiova apare revista Ramuri 5 în paginile căreia am fost prezenți în îndepărtații ani ai tinereții. Din foștii colaboratori ai revistei Ramuri mai sunt în viață Ionel Dragu, tu și cu mine. De ce nu s-a gândit nimeni să-ți încredințeze ție direcția revistei pentru a da conținutul adecvat Ramurilor? La ce folosești
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
melodii 21. Private de contextul lor și amalgamate între multe alte amănunte pasabile, cele două secvențe (în realitate, disjuncte) formează, prin simpla lor alăturare, un tot insinuant, pe care Oișteanu nu face nici un efort să-l limpezească. Dincolo de aceste rădăcini îndepărtate, sintagma are, în poezia lui Florin Iaru, câteva interesante vecinătăți: în 1979, poetul apărea într-un Caiet al debutanților 1978 cu un grupaj purtând titlul (bizar, suprarealist) O praștie de aer. Metaforă a evanescenței care se va perpetua în forme
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
și bucurie, și noi trăim cu spaima în suflet în fiecare clipă! Vă sărut și doresc curaj, Didi [Destinatar - Domnișoarei Silvia Bădălicescu, Strada Emil Gîrleanu, nr. 5, Craiova]. * [Iași], 13 mai 1937 Am primit [i]eri scrisoarea voastră, ca o îndepărtată adiere de dragoste de la el. Îți mulțumesc pentru afecțiunea voastră - n-o să dureze mult. Influența celor care au fost ai lui o să covârșească această afecțiune. Nu-i nimic. Să nu vă pară rău că m-ați iubit, pentru că și el
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
postum, în 2008, „National Book Critics Circle Award” pentru capodopera 2666, roman publicat și tradus tot postum. La noi i-au apărut șase cărți: trei la Editura Curtea Veche, traduse de Alina Cantacuzino - romanele Nocturnă în Chile și O stea îndepărtată, în 2008, volumul de povestiri Târfe asasine în 2009, trei la Editura Leda - Anvers, traducere de Horia Barna, 2011 (scriere greu de încadrat ca specie sau gen), volumul de povestiri Convorbiri telefonice, traducere de Dan Munteanu Colan, 2011, romanul Detectivii
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
că ești inițiat într-o mentalitate aparținînd altui univers. Gîndirea orientală există, și ea nu poate fi redusă la etosul occidental. Alte apariții recente Constantin Abăluță, Tot atât de liber, poeme, Editura Cartea Românească, 2013, 78 pag. Corina Ciocârlie, Un țărm prea îndepărtat, studiu, Editura Cartea Românească, 2013, 184 pag. Eugeniu Cazan, Femeia onirică, proză, Editura Tracus Arte, 2013, 128 pag. Alexandru Surdu, Izvoare de filosofie românească, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2012, 171 pag. David S. Landes, Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Numai că până la gratuitate există trepte - de sens - ale receptării la capătul cărora cei mai mulți nu ajung. Prin urmare, pentru că este inadecvat receptată, arta intervine totuși în starea lucrurilor - și nu puțin. „...momentul când trecutul nu va fi decât o amintire îndepărtată și vagă ar putea fi aproape.” Momentul acela a și sosit. (Coincidență: la puțină vreme, aflu că un italian, Scalfari, susține că după ce, până de curând, epocile mai noi le contestau pe cele anterioare, astăzi trăim în epoca ignorării trecutului
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
poate doar câteva secunde, secunde necesare așezării în cuvinte și exprimării coerente a acestei idei. Într-un fel, acesta este și rostul literaturii, de a scurta și de a lumina, de a face vizibilă rețeaua secretă de relații dintre evenimente îndepărtate, aproape imposibil de întâlnit și de a alege din infinitul ocean de procese și evenimente simultaneități corespondente și semnificative. Dar literatura nu poate lumina totul dintr-o dată, acest lucru este imposibil, ci o face pe porțiuni, alegându-și subiectele sau
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
Alejandrei, Martín îi povesti, confuz și fragmentar, câteva din episoadele legate de cele petrecute. Și nu doar se gândea, ci și înțelegea, și încă cum!, fiindcă Martín la șaptesprezece ani îi amintea de el însuși, cel de odinioară, acel Bruno îndepărtat pe care-l deslușea uneori prin teritoriul cețos al celor treizeci de ani care trecuseră de atunci; teritoriu îmbogățit și devastat de dragoste, deziluzii și moarte. Și-l imagina, copleșit de melancolie, în parcul acela de demult, cu lumina crepusculară
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
se audă câte un zvon, când zgomotele puternice încep să se stingă, aidoma discuțiilor prea vii în camera unui muribund. Atunci șopotul fântânii, pașii unui om care se îndepărtează, ciripitul păsărilor ce nu-și găsesc încă locul în cuib, strigătul îndepărtat al unui copil, încep să răzbată cu o stranie gravitate. În momentele acelea se petrece un fapt misterios: se lasă seara. Și toate sunt altfel: copacii, băncile, pensionarii care aprind câte un foc cu frunze veștede, sirena unui vapor de la
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
e incompletă din punct de vedere ierarhic? Nu are simbolul suveranității naționale, care era coroana. Coroana nu înseamnă neaparat apartenența statului respectiv la forma monarhică de guvernământ. E suficient să ne uităm la toți vecinii noștri mai apropiați sau mai îndepărtați care au aparținut fostului lagăr comunist. Adică: Bulgaria, Serbia, Muntenegru, chiar și Rusia, care și-au reașezat coroanele pe stemă, așa cum e normal din punct de vedere heraldic pentru state suverane cu tradiție în Europa. E o greșeală plecată, în
"Stema de pe steagul României, incompletă, nereprezentativă și urâtă. Coroana regală trebuie să fie pe stemă!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36715_a_38040]
-
James Fenimore Cooper și Ultimul Mohican, sau la Tartarin al lui Daudet, fără să uite de Dumas, Kypling, Jack London, dar neocolindu- i nici pe Melville sau Kafka, pe Poe sau pe Oscar Wilde, selecția pare desprinsă dintr-o lume îndepărtată, în care nu s-a auzit de jocuri pe calculator, bătăi în școli și cifre îngrijorătoare în privința poftei de lectură. Ar fi interesant de știut cât succes au, la copiii zilelor noastre, astfel de liste. Parcurgându-le, aproape îți vine
Cărți pentru copii () [Corola-journal/Journalistic/3684_a_5009]
-
munci în care nu e nici calificat și în care nici nu se pricepe.Ajunge astfel să care, dintr-un loc în altul, „mici motoare, destinate ulterior topirii”. Totul pentru a contribui la câștigul familial. Parisul pare un vis prea îndepărtat, pentru că el este „un turist al toamnei”, adică un „turist” ajuns în marele oraș în toamna existenței, când adaptarea este foarte greu, dacă nu imposibil de realizat. Revin, extrem de pregnant, amintirile din țară, memoria jucând „un rol nefast.” Natură reflexivă
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
și la sudul Dunării”. „Chiar dacă trebuie să căutăm În Asia prima origine a arsacizilor, când au supus această parte a lumii, ei veneau din Europa și făceau parte dintr-o puternică națiune răspândită de la malurile Dunării până În ținuturile cele mai Îndepărtate ale Asiei superioare: aceste popoare erau dacii, acesta era numele național al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supușilor lor. Cu trei secole Înaintea erei noastre, Ungaria și Bactriana purtau În mod egal numele de Dacia/Dakia și această
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
din anul 2008. Termenul pe care și-l fixa dl ministru era unul ambițios: vara lui 2013. Lunile au trecut probabil mult prea repede pentru capacitatea de reacție a sistemului birocratic, așa că noua listă a primit succesiv noi termene, din ce în ce mai îndepărtate, până când Guvernul s-a remaniat. Poate că, în domeniul sănătății, această schimbare s-a resimțit cel mai puternic, deoarece erau lăsate în urmă mai multe proiecte nefinalizate, printre care lista de medicamente compensate, dar și pachetul minim de servicii medicale
Firea: E un proces dificil. A fost o abordare greșită by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35632_a_36957]
-
ceva putred în Danemarca. - 8-8.^964". Capitolul următor se intitulează "Bilanțul stăpânirii habsburgice în Bucovina" - și împlinea o lecție a profesorului. Ce zici, cititorule: aceste evenimente de acum mai bine de nouăzeci de ani, ți se par chiar atât de îndepărtate?
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
Faimosul timișorean, afirmat ca director al Operei din Viena, se întoarce acasă și vorbește cu emoție despre spiritul Timișoarei și despre șansele acestui oraș de a deveni Capitală Europeană a Culturii: „Aceasta este comunitatea timișoreană care a provocat atâtea nostalgii îndepărtaților. E Timișoara oamenilor care nu l-au uitat pe Wilhelm Mühle, cel care a făcut aici parcul cu 300 de soiuri de trandafiri. E Timișoara în care încă se mai păstrează ca o legendă concertul lui Franz Liszt și unde
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
pricepere se dovedește mai rea decât competența: hoții pricepuți nu ard tablourile furate, lăsând păgubașilor măcar speranța de a le crede intacte și șansa de a le recupera, ei sau urmașii lor, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Hoți români de tablouri () [Corola-journal/Journalistic/3495_a_4820]
-
Când am de livrat un text mai întins, urmare exclusivă a unei promisiuni care mi se smulge fiindcă, se știe, nu sunt în stare să refuz, ei bine, când se întâmplă lucrul ăsta, negociez, măcar atât, un termen cât mai îndepărtat. Închei cu mult mai devreme, la o dată care, dacă ar fi fost termenul fixat, m-ar fi înnebunit. Proverbul cel mai frecventat de bucureșteni: „Promettre, c’est noble; tenir, c’est bourgeois.” Morala mea - aș fi zis mic-burgheză, dar e
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
au scris” ele pe el?!). Toate cărțile, toate paginile lui au fost parte din marele efort de ansamblu, din autoconstrucția despre care vorbesc; însă mă gîndesc acum la scriitura propriu-zisă, ca desfășurare, ca travaliu, ca avans progresiv în teritorii din ce în ce mai îndepărtate, prin foraje mereu mai adînci, fără nici o economie de efort; la frazările lui bogat-exploratorii, enumerative, sinonimice, continuate pînă cînd formulările se încarcă de expresivități nuanțate și de sensuri multiple, suprapuse delicat ori desfoliate asemenea. În fond și la urma urmei
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ne luam zborul în viață. Majoritatea eram pătrunși de speranța că vom reuși să atingem cu frun tea bolta cerească, să ne facem cunoscuți în lume și să avem de toate pe masă. Dacă unii au atins acel țărm prea îndepărtat, în schimb, alții au tras cu mult sârg la o sin gură vâslă ruptă, barca frumoa selor intenții învârtindu-se în cerc, fără să înainteze, conform marilor eforturi depuse. Cără rile vieții ne-au despărțit, fie care dintre noi urcând
Privind înapoi cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_114]
-
Teodor Vârgolici Cercetările istoricilor literari, de incontestabilă valoare, bazate pe o asiduă și migăloasă muncă de bibliotecă, de explorare a arhivelor de manuscrise, a cărților apărute în epoci îndepărtate și nereeditate niciodată, a periodicelor din diverse localități ale țării noastre, riscă adesea să rămână uitate în publicațiile de specialitate, dacă nu sunt reunite în volume cu o mai largă circulație. Așa este și cazul remarcabilelor contribuții ale eminentului istoric
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]