8,189 matches
-
În zilele în care, mânat de orgoliul de a-mi crea în clasă reputația de wunderkind erotic, povesteam despre boala de care sufeream (le spuneam că sunt vindecat, în timp ce boala era abia la început), în zilele în care nu mă îndoiam deloc că, etalându-mi intimitățile, cresc în ochii colegilor mei, tocmai în zilele acelea am săvârșit îngrozitoarea faptă din care s-a tras viața mea schilodită, ba poate că și moartea mea. După vreo două săptămâni, când semnele vizibile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar trebui să mă mustre conștiința să accept o asemenea interpretare, totuși ceva între stimă și afecțiune pentru acest bătrân mă făcu să dau afirmativ din cap. — Dacă te-ai hotărât să faci pasul acesta, înseamnă că nu te-ai îndoit nici o clipă că primul lucru pe care îl voi face va fi să mă plâng, să povestesc tot ce s-a întâmplat acolo, sus. Nu-i așa, fiule? Deși această presupunere corespundea mai bine adevărului decât prima, același sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta foc, încât picioarele i se îndoiră din genunchi, el o porni în întâmpinarea nou-sositei. Își ținea burta înainte și cânta ceva cu glasul lui behăit de bețiv. Apoi își întrerupse behăiala și se opri radios. În momentul acesta între mine și stăpâna apartamentului avu loc următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vine dintr-un prisos de încredere în sine și din lipsa lui de imaginație. Dar, tocmai aceste sentimente care-l păzesc de gelozie l-ar duce la o cruzime inimaginabilă dacă ar afla de trădarea mea. Soțul meu nu se îndoiește deloc că el și numai el reprezintă acel punct în jurul căruia se învârtesc toți ceilalți oameni. El nu-i deloc în stare să simtă că oricare ființă gândește la fel și că, din punctul de vedere al acestui oricare, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din toate puterile, să-mi ascund supărarea, simțind că, dacă mi-o manifest, mă ofensez pe mine însumi și mai mult (câtă dreptate a avut Sonia!). Iar Stein își desfăcea larg brațele, cu o expresie de reproș, pentru că m-am îndoit de el, dar și de satisfacție, pentru că totuși i se dăduse dreptate. „Domnilor, exclama el mulțumit de sine, e timpul. E timpul să devenim, în sfârșit, europeni. E timpul să înțelegem asemenea lucruri.“ Deși treceam destul de des pe la Stein, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mele, dându-i lui și lui Zander câte trei sferturi de gram, iar mie, ca începător, să-mi rămână o jumătate de gram. - Se poate, nu? mă întrebă el, privindu-mă, mângâios, în ochi. Dar Zander interveni, spunând că se îndoiește că două treimi plus o jumătate fac doi. Văzând că s-a ajuns la un acord, Hirghe, care până atunci stătuse cu capul plecat, luă banii de la mine și de la Nelly, îi numără și, punându-i în buzunar și mutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a boală -, totul este doar un înveliș jalnic în care și-a găsit refugiul o exaltare tăcută. Mă apropii de masă. Cât fac pasul, până când îndoi piciorul din genunchi ca să-l pun cu teamă paralizantă în pământ, îmi pare că trece o veșnicie; mișcarea pare să nu aibă sfârșit. Dar, după ce pasul a fost făcut, după ce mișcarea s-a sfârșit, această mișcare îmi apare în amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care o cunoaște el. Medicul-șef l-a informai că instituția pe care o conduce tovarășul Burkeviț se află pe aceeași stradă cu spitalul nostru, dar că trebuie să aștepte până a doua zi dimineață pentru că acum, scara, se-ndoiește că va mai găsi pe cineva acolo. Primind aceste lămuriri și refuzând propunerea de a-și petrece noaptea la spital, Maslennikov ne-a părăsit. A doua zi, pe la amiază, trei curieri de la instituția la care lucra tovarășul Burkeviț l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare, Traian arătă spre punga de hârtie pe care o adusese cu el: Tu ce ai voie să mănânci? Cred că orice! Mă îndoiesc, totuși ai suferit o intervenție chirurgicală! La umăr frate, nu la stomac. Chiar mi-a spus doctorul că de acum trebuie mâncare și odihnă. Eu ți-am adus portocale. ridică Traian din umeri. Foarte tare! Cristi trase aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mirat, Cristi se întoarse să vadă cine vorbea. Un bărbat înalt, cu o pereche de pantaloni negri, cam strâmți după părerea lui și o cămașă albă bine apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul pe care le ținea în mână, gata să ia comanda. Am dat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văii, cercetând atent terenul. Pohoață se ținea la doi pași în urma lui, încercând și el să descopere eventuale urme. Acum că găsirăm șapca, căutăm și restul corpului. Nu-i așa, domnule? întrebă el înfiorat. Ca să fiu sincer, da. Însă mă îndoiesc că vom mai găsi ceva. Cred că șapca a ajuns aici adusă de apă. În urma ploii de alaltăieri noapte, aici s-a format un torent care a dus la vale o mulțime de resturi. Va trebui să extindem cercetările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umeri. Purta cizme de piele și pantaloni negri strânși pe picior. Era îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să poată spune ce, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu vrei să mă faci să cred că ești sănătos? La trup, sunt perfect sănătos, spuse zâmbind Cristian. Am o tăietură urâtă la umăr dar e pe vindecate. La cap, nu mi-e clar încă, mai sunt unii care se îndoiesc. Pune-mă și pe mine pe listă! spuse Ileana foarte serioasă. Păi, din moment ce bănuiai că e un răufăcător atât de periculos acolo, cum de te-ai gândit să mergi singur? Măcar dacă mai luai pe cineva cu tine! Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
concluzia că Pohoață este informatorul lui Pop. Ileana îl ascultă cu atenție, clătinând aprobator din când în când din cap. Da, spuse ea, seamănă cu felul în care reacționează tata. Cum adică seamănă? se arătă Toma contrariat. Doar nu te îndoiești de adevărul celor spuse de mine! Absolut de loc. Mă mir că nu ți-a cerut să nu te mai afișezi cu mine. Reputația mea care are de suferit și alte lucruri din acestea. Ba chiar a făcut-o, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercând să prindă zgomotul pașilor urmăritorului, pregătit să-i iasă în față. Trecuseră deja minute bune de când stătea acolo și nimeni nu apărea din urmă. Stând încordat în aceeași poziție, începea să amorțească, deja simțea furnicături în tălpile picioarelor. Își îndoi ușor genunchii încercând să-și mute greutatea corpului de pe un picior pe altul. Începea să creadă că se înșelase și Ileana avusese dreptate. Până și senzația că este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș în serie mai are un complice. Cazuistica în domeniu arăta că aceștia sunt solitari. Și apoi, într-o comunitate atât de mică cum era Baia de Sus, un asemenea secret ar fi fost foarte greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se pregătea să apese butonul care măsluia jocul însă Mihailovici îl prinse de mână, oprindu-l: Lasă jocul să curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gros, se înșiruiau pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul suferise schimbări majore, ce îl făceau de nerecunoscut. Pe măsură ce urca, o ceață ușoară se așeza peste pădure. Judecând după panta abruptă, inspectorul se îndoia că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum vegetația începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arate. La unul din capete, îi facem un capac basculant, acționat de un arc foarte puternic, astfel încât să se poată închide cât mai rapid cu putință. Godunov se aplecă peste pat, întinzând spre șeful său schițele pe care le încropise. Îndoit de spate deasupra acestuia, îi arătă felul în care concepuse dispozitivul, continuând plin de entuziasm expli cațiile: Piedica de la capac o acționăm cu un cablu de la distanță. Va trebui să stea cineva sus, acolo, într-o mașină, eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mână liberă, poți să acționezi cum crezi tu că e mai bine. Plecase imediat ce se lămurise cum stătea treaba cu cei doi prizonieri. Era mulțumit că totul decurgea conform planului. Boris știa ce are de făcut iar el nu se îndoia că acesta își va face treaba impecabil. Mai avea de aranjat ultimele detalii privind transportul de cherestea. Toate documentele erau deja întocmite și semnate, nu mai rămăsese decât să treacă data pe factura "in voice" și să semneze scrisoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mîntuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvîntați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tînăr care se aplecă deasupra lui de-a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvîntat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tînărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de principii Înalte, un joc al destinului, fluctuații ale istoriei, precum hachițele zeilor din Olimp - dintr-odată va fi clar ca lumina zilei: un pămîntean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni nici nu se Îndoise), dar că Necuratul Își avea complicii săi pămînteni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni, căruia parcă Îi căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfînta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflînd sub cerul Frușkăi Gora un ținut aidoma celui din copilăria sa, unde șesul urcă lin panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele Conspirației, ca fiind „creația hulitorului, scrisă sub dictatul Necuratului, căruia i se arătase felul În care puteau fi distruse statele creștine și modul În care putea fi stăpînită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]