2,013 matches
-
sub alt cer, zile mai puțin grele; în fiecare dimineață privea melancolic norii prea deși și ploaia măruntă care, fără zgomot, îmbiba pământul, și pădurile, și serile de iarnă care se lăsau foarte repede. De la înălțimea culturii sale rafinate, se înfiora când băiatul reproducea cu ușurință expresiile argotice ale soldaților. Dar văzuse că și greaca o învățase la fel de ușor: începuse să citească la patru ani și jumătate. „Micuțul a primit daruri speciale de la zei“, spunea el mândru, plin de entuziasm. „Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din discuțiile grosolane ale soldaților, dar care îl tulburau acum, când îi erau adresate mamei împăratului. Se vorbea despre insurecție, și copilul se înfioră de emoție când un bătrân tribunus, cu platoșa grea de medaliile primite în zece campanii, îi strigă lui Germanicus: — Când Tiberius ți-a furat domnia tu erai aici și n-ai putut să faci nimic... După lupte dure între populares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se așternea peste câmpie, se închise în îndrăgita vilă de pe malul lacului Nemorensis. Oratorii În timp ce optimates discutau cuprinși de panică, Valerius Asiaticus tăcea. În acele clipe, fu singurul care găsi puterea de a trece în revistă acea zi îngrozitoare. Se înfioră închipuindu-și ce s-ar fi întâmplat dacă asemenea documente ar fi căzut în mâna lui Augustus sau a lui Tiberius; își spuse: „N-aș fi văzut ce am văzut azi. Împăratul e singur și are niște consilieri nepricepuți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o plăcere aproape spirituală; lăsă tunica să-i alunece de-a lungul șoldurilor și simți că ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert și de care se săturase. Simți căldura pielii ei, din care emana un parfum de nard și miere, foarte feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zile bune. Împăratul îi aruncă o privire: era plină de praf, nepieptănată, chipul îi era de nerecunoscut din pricina spaimei. Îi spuse: Nu avem vreme pentru lacrimi. Iar ea, care visase să ajungă la putere după ce l-ar fi ucis, se înfioră la gândul că trebuia să moară. El însă, printr-o hotărâre ce izvora din adâncul sufletului, îi încredință urna cu cenușa lui Lepidus și o expedie imediat împreună cu escorta, într-o călătorie extenuantă. Nu te voi trimite departe, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a întări cheiul. În acea zonă Asiaticus poseda terenuri, și avea să câștige enorm de pe urma noului port. Saturninus continuă să atace, agitându-și codexul: — Templul egiptean, otrava aceea din inima Romei, care, când trec pe lângă el, mă face să mă înfior; vom arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul Aemilius Paulus a trebuit să se cațăre pe acoperiș și să-l spargă cu lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici ar trebui descris la Înfățișare, dar nu ne mai pierdem vremea, trecem peste acest procedeu atât de fumat) și se Îndreaptă spre masă cu pași deciși („ce va comite?“ se Întreabă cititorul tradițional; „aoleu, acum o omoară!“, se va Înfiora cu răsfăț cititoarea tradițională); se apleacă puțin, atât cât să ne intrige pe toți, Întinde mâna În care se află țigara de foi și scutură fumul cu o distincție calculată În scrumiera de Limoges, destul de comună, aflată În partea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pătrundă În piept și e oprit de voință, dar o voință nu conștientă, ci prostească, o placă stricată de patefon, care Îmi vâjâie În creier: „Patinajul e pierdut, trebuie să fie pierdut“. Oare cum voi reacționa la vederea gheții? Mă Înfior de pe acum. Mă doare această renunțare, mă doare adânc, Îmi rupe echilibrul sufletesc, mă face să decad fără țipete, doar geamătul copacului care cade la pământ Îmi răsună În suflet. Atât. Și acest copac nu se mai poate ridica. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
montană, pentru ca pe partea opusă să descindem În Evul Mediu. Aflat printre casele săpate pe jumătate În pământ, ochiul Îți fuge spre apele și sălciile din față, ce-nchid orice șansă de evadare din peisaj și din istorie. Ne simțim Înfiorați de o chemare nouă, Îi invidiem pe rudari pentru această libertate a lor de a-și alege istoria. Copiii Întind mâna, cerșesc. Jenați, le dăm ce avem, am vrea să le dăm totul, dar ce Înseamnă totul pentru ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar suspectul arăta obosit, deprimat, unde mai pui că nici nu putea respira bine. Se întreba ce o fi cu cicatricile de pe gât și de pe piept. Un incendiu sau poate ulei încins. Gândul la această durere o făcu să se înfioare. Welles își aduse aminte și se îi spusese suspectul detectivului Sellitto la intrare. Chiar vreau să ajut. Arăta mai degrabă ca un puști care își dezamăgise părinții. În ciuda grijilor exprimate de Sellitto, luarea amprentelor și fotografierea trecură fără incidente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privea schimbul de replici cu ochii mari și o expresie de nedumerire — se îmbrăca în costum în fiecare zi și se ducea la serviciu. Și că sub costumul ăla purta o pereche de bikini din dantelă. Chestia asta nu te înfioară mai rău decât cuvântul chiloți? Abia când o auzi pe Emmy înghițind în sec, Leigh iși dădu seama că mersese prea departe. — Oh, Doamne, îmi pare rău, scumpo. N-am vrut să mă exprim atât de — Emmy ridică o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ajute. — Vei face operație estetică? sări Adriana. — Vei face primul milion de dolari? — O s-o faci în trei? Te vei apuca de băutură și droguri? — Vei învăța să-ți placă cu metroul? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios. Leigh se înfioră. — O, Doamne, nu, nu asta. Zâmbi. Emmy o bătu ușor pe mână. — Știm, scumpo. Mizeria, zgomotul, programul imprevizibil... — Toți oamenii ăia! adăugă Adriana. După doisprezece ani de prietenie, i se părea că o cunoaște pe Leigh mai bine decât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care țopăie la vale pe cartonul asfaltat și cad În curte peste un cazan de rufe Întors cu gura În jos. Întâi un sunet ritmic inegal și apoi un zgomot puternic de gong. Tirip, titirip, tip, bang! Această melodie vă Înfioară. Este melodia demascării, a scandalului. Este melodia cartierului. Fără a fi cunoscător Îți poți da seama că pe casă se află niște hoți și mai poți constata că e vremea castanelor, adică a venit toamna. Două fulgere străbat noaptea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că dietele exagerate pun sănătatea viitorilor prunci În pericol. Aș spune că facem tot ce putem, dar dacă dumneata, Kate, sau oricine altcineva crede că am putea face mai mult, aș fi foarte bucuros să primesc sugestii. —Cam lingușitor, se Înfioră Ruby un pic. Se uita la omul ăsta numai de câteva minute, dar, În ciuda regulii pe care și-o impusese, de a nu judeca pe nimeni atât de repede, Îi displăcu dintr-o dată. Ar fi vrut să se uite mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Susannah. Știa la ce făceam aluzie eu și sora ei. La superstiții, practici primitive și chipuri cioplite. Cuvintele pluteau în aer, gata să fie smulse de acolo. O înspăimântau pe Susannah. O intrigau pe Madeleine. Faptul că le invocasem o înfiorase. De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea trecută ieșise din dormitor și dăduse peste un soț al cărui univers se micșorase la dimensiunile unui seif. În seara asta, deschisese o scrisoare și descoperise un univers mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
La Întoarcere, tunetele Începură să se rostogolească, joase și dese, de parcă deasupra norilor se Încinsese o luptă disperată Între blindate. Fima Își aminti deodată versetul „El atinse munții, iar ei fumegară“, pe care reuși aproape să-l vizualizeze. Și se Înfioră. De la etajul doi se auzeau sunetele violoncelului, lente, grave, delicate, aceleași două fraze repetate iarăși și iarăși. Cu toate că era numai trei și jumătate, Încăperea se Întunecase atât de mult, că Tamar fu nevoită să aprindă lumina ca să poată vedea careul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sus, iar ochii de iepuraș din spatele lentilelor groase i se părură lui Fima plini de durere și de Încredere, de parcă ar fi vrut să demonstreze prin ei ceea ce Îi povestise Înainte despre privirea câinelui. Deci așa arată iubirea. Fima se Înfioră de parcă de-afară, din adâncurile Întunericului, ale vântului și ale ploii, urechea sa ar fi prins ecoul unui plâns slab, strangulat. Brusc prinse capul micului Challenger și Îl vârî sub puloverul său larg. De parcă ar fi fost Însărcinat cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit În scrierile mistice „o lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor Învăluiți În ploaie de parcă porțile ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
umilință cumplită Îi adusese atât ei, cât și lui. Fără Îndoială că de data asta distrusese totul pentru totdeauna. Dar Annette Începu să-i mângâie ușor, cu degete moi, părul și ceafa, până când Îl străbătu un tremur dulce, care Îi Înfioră pielea. Și spuse: —Violatorul plângăreț. Apoi șopti: —Taci, copile. Și Îl Întrebă din nou dacă avea cumva vreo picătură de votcă. Fima se Îngrijoră că Îi era frig. Se strădui să-i aranjeze hainele, cu mișcări neîndemânatice. Și Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răspunsul era simplu. Dar Îl uitase. Se ștersese. Deși pentru o clipă Fima avu senzația că răspunsul acela exista și palpita la marginea amintirii, Întinde numai vârful degetelor și o să-l prinzi. Se lovi cu capul de sticlă și se Înfioră de frig. Bialik 1, spre exemplu, susține că stelele l-au Înșelat. Au promis și nu s-au ținut de cuvânt. Ca și cum ar fi stabilit o Întâlnire și n-ar fi venit. Dar lucrurile stau invers: nu stelele ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alea iuți, cu mirosurile lor pătrunzătoare, nu făceau decât să camufleze murdăria. Glumea pe seama pasiunii soției sale pentru vraja celor O mie și una de nopți și a ceea ce numea voiajul ei săptămânal pe urmele lui Ali Baba. Fima se Înfioră amintindu-și de plăcerea ilicită pe care o simțea ajutând-o pe mama sa să aleagă Între diferitele soiuri de măsline negre, al căror miros era aproape indecent, iar gustul, iute și amețitor. Uneori surprindea vag câte o privire arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu o față acoperită de șuvițe de păr; când părul se mișcă, observă că o parte a feței lipsea, fiind tăiată Într-un mod grotesc. Tina. Norman se Înfioră și Împinse cadavrul Într-o parte. Acesta pluti În derivă, Îndreptându-se În sus. „Atențiune! Unsprezece minute și numărătoarea continuă.“ Avea impresia că totul se petrecea prea repede. Abia dacă-i mai ajungea timpul. Ar fi trebuit să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
unei mașini roșii, o Corvette. Norman se Întrebă de unde apăruse acolo fotografia aceea. Probabil că mașina aparținuse celui care purtase haina Înaintea lui Norman. Posibil să fi fost unul din oamenii de la Marina Militară, dispăruți În dezastrul subacvatic. Norman se Înfioră, mototoli hârtia În pumnul strâns și o aruncă În coșul de gunoi. Nu-i trebuia nici un fel de memento. Își amintea prea bine dezastrul. Știa că n-avea să-l uite toată viața. Îi cercetă din nou pe Beth și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
uman nu ține decît o clipită. Apoi, decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub soarele care usucă treptele încă umede ale Marii Piramide. Nu-l înfioară moartea vre-unui pacient cît îl îngrozește seninătatea morții colective. Mai mult sau mai puțin inutile. Aș fi curios dacă știe el vre-o doctrină a măntuirii care să nu implice sacrificiu. Și să nu-ți ceară să renunți la ceva
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să nu implice sacrificiu. Și să nu-ți ceară să renunți la ceva. Știe c-ar fi aidoma pudicilor ce, acuzînd strîmbătatea lumii, ar accepta un zeu care să-i miște cu dexteritate precum niște perfecte marionete. Se scutură ca înfiorat de vreun șarpe și strigă: „-Doar mi-ai văzut bolnavii. Gîndind la modul perfid în care te delectează boala, te-ai aștepta la altceva. Ar trebui să fie bucuroși de suferința și mizeria trupului lor, iar spitalul ar trebui să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]