1,764 matches
-
obscur asupra unei luminozități doar aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În jurnal dorința de a muri provin, așadar, din succesiunea de mișcări contradictorii și imprevizibile ale psihicului uman. Din acest motiv, sinuciderea e adeseori consecința unei stări ajunse la paroxism, și nu a unei cauze precise, cuantificabile. Sinuciderea e Întotdeauna Înfricoșătoare, pentru că nu intră În ordinea firească a lucrurilor. Viața nu i-a fost dată omului pentru a dispune de ea după bunul plac, iar imixtiunea elementului profan În aritmetica sacră a divinității este percepută ca un sacrilegiu. Din orice perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că e vorba de solilocviile (nu lipsite de perversitate) ale lui Pavese, de Îndureratele lamentouri purtate Într-un peisaj dezolant, amintind de lumina palid-cadaverică a tablourilor lui de Chirico, fie de fantasmele maladive, Înecate În lichiditatea putredă a unui Albion Înfricoșător, ale Virginiei Woolf sau de cavalerismul tragic, de hotărârea irevocabilă, În numele unui Înalt (și funest) principiu moral, la Drieu la Rochelle, accentul cade pe negarea sistematică, obsesională, coborând până În universul tulbure al dorinței (sau, mai degrabă, al refuzului) de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și spaimele cotidiene, Drieu nu uită să consemneze, cu o minuție Înfricoșătoare, toate maladiile, reale și imaginare, de care suferă: „... boală a inimii, vai, destul de avansată, braț anchilozat, boală a ficatului, hemoroizi, hernie.” Și cu toate acestea, câteva rânduri mai jos scrie plin de avânt: „Viața aparține pasionaților, celor lipsiți de măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Cezar și Alexandru (mort la bordel), țin să spun că-l disprețuiesc pe Isus, ceea ce e mai bine decât a-l urî. Această umanitate nu mai e la Înălțimea neantului. Căzut dincolo de orice limită a rezonabilului, el mai face mărturisirea Înfricoșătoare că numai frumusețea morții Îl poate răscumpăra pentru urâțenia felului În care a trăit. Urâțenie provenită și dintr-o rea cunoaștere a spiritului germanic. Nu vorbește nici limba germană, iar elecțiunile afective ale spiritului său l-ar fi Îndreptat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el spune (1968a:204): "Cei aflați la putere mint întotdeauna" și Avem nevoie de minciuni pentru a cuceri această realitate, acest "adevăr", cu alte cuvinte, pentru a putea trăi. Faptul că minciunile sînt necesare în viață face parte din aspectul înfricoșător și neclar al existenței. (Ibid.:451) În aceste afirmații, Nietzsche pare să spună că minciuna este inevitabilă dacă vrem să evităm depresiunile nervoase sau dacă vrem să rămînem sănătoși la cap. El spune că numai cu ajutorul minciunilor "putem avea încredere
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fenomenului concentraționar, a demnității umane. Analizând morfologia elementelor regimului totalitar comunist, dar și ale celui nazist, autoarea respinge ideea potrivit căreia totalitarismul nu ar reprezenta decât o supraevaluare nefirească a umanismului modern al socialismului, considerând că, dimpotrivă, el reprezintă "apoteoza înfricoșătoare a anumitor tendințe ale politicii moderne, care aduc grupuri mari de oameni în situația de a fi vulnerabile și fără putere în fața unor forțe politice și sociale periculoase și deseori violente"27. Elementele ideologiei comuniste, redate sistematic în opera lui
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
drum?", vor dezvolta mai repede TOC. În al treilea rând, oamenii cu tulburări obsesiv-compulsive cred că ei ar trebui să fie capabili să își controleze gândurile și întâmpină probleme în a accepta că oricine are din când în când gânduri înfricoșătoare. Ei tind să creadă că a avea aceste gânduri înseamnă a fi pe cale să devii nebun, sau ei consideră a fi o egalitate între aceste gânduri și declanșarea de comportamente ("Dacă mă gândesc că-mi pot răni copilul, sunt vinovat
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
perspectiva lui Kissinger (Hoffmann 1978). O problemă pentru crearea unui limbaj diplomatic comun era apariția armelor nucleare, care eroda legătura directă dintre putere și politicile promovate sau dintre putere și influență. Așa cum repeta în scrierile sale, puterea devenea deopotrivă mai înfricoșătoare și mai "abstractă, intangibilă, elusivă" (Kissinger 1969: 61; și 1979: 67). Aici, Kissinger nu este interesat în primul rînd de valoarea explicativă a conceptului de putere, ci este mai degrabă preocupat de comunicarea dintre diplomați, care, gestionînd politica internațională, trebuie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năpraznic, vin, Îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de vieți omenești” (Universul, 12 februarie 1940). “Lumea se afla în puterea somnului, când cutremurul, de o violență necunoscută până acum, a zguduit Capitala din temelii. Clădiri solide, din beton armat, se clătinau ca niște jucării în bătaia vântului. Zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului însoțeau cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
vîsliră înspre balenă, primejdios de aproape de coada ce se zbătea, iar lăncile începură să i se înfigă în trup, din fiecare rană nouă țîșnea cîte un jet înalt, în vreme ce răsuflătoarea naturală din creștetul capului își trimitea doar la intervale rare înfricoșătorul lichid în văzduh. Prin această răsuflătoare nu ieșea încă sînge, deoarece deocamdată nu fusese lovită nici o parte vitală a balenei. Viața ei rămînea neatinsă. în timp ce ambarcațiunile strîngeau cercul în jurul ei, toată partea de sus a trupului balenei, inclusiv porțiunea care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
barda grea a dulgherului, se aplecă înafară printr-un sabord și începu să izbească în lanțurile groase în care era prinsă coada balenei. După cîteva lovituri năpraznice, însoțite de o ploaie de scîntei, presiunea extraordinară făcu restul: cu un zgomot înfricoșător, legăturile se rupseră, corabia se îndreptă, iar cadavrul se duse la fund. Scufundarea unui cașalot ucis devine cîteodată inevitabilă - ea constituie un fenomen foarte ciudat, căruia nici un vînător de balene nu i-a găsit deocamdată o explicație potrivită. De obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mi se spărgeau între degete, deșertîndu-și întreaga sevă, întocmai cum strugurii copți își lasă mustul; adulmecînd acea aromă neprihănită, ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-o pajiște înmiresmată; uitasem cu totul de înfricoșătorul nostru jurămînt - inefabilul spermanțet îmi spălase mîinile și inima de acest jurămînt. Aproape că-mi venea să dau crezare străvechii superstiții a lui Paracelsus, care spunea că spermanțetul posedă rara virtute de a potoli mînia; scăldîndu-mă în acea cadă, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grăsimilor și să stai îndelung de vorbă cu locatarii ei. Am mai arătat că în aici sînt depozitate păturile de grăsime scoase din trupul cașalotului. Cînd vine momentul ca ele să fie tăiate, această cămară oferă, îndeosebi noaptea, un spectacol înfricoșător pentru orice novice. într-o parte a ei, luminată de un felinar chior, e lăsat loc liber pentru muncitori; aceștia lucrează de obicei cîte doi: unul cu cangea, altul cu sapa. Cangea pentru balene seamănă întrucîtva cu unealta cu același
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit de soare îl găsea în locul unde-l lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau despre el întrebîndu-se cui avea să-i revină în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să fie, deci!“ „Nici un deget de zînă n-a putut atinge acest ban de aur, dar ieri ghiarele diavolului și-au lăsat desigur urmele pe el, își spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alături de acest sălbatic muribund, deslușeai pe fața lui lucruri la fel de stranii, ca acelea întrezărite de cei ce au asistat la moartea lui Zoroastru. Căci încă nu s-a spus în cuvinte sau în cărți ceea ce e cu adevărat admirabil și înfricoșător în om. Iar apropierea morții, în fața căreia toți sînt egali, îi impresionează pe toți, cu o ultimă revelație, pe care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui civilizată - spuneau că trebuie să fie niște sirene și tremurau de frică, dar harponiștii păgîni rămaseră netulburați. Omul cărunt de pe insula Man - care era cel mai bătrîn dintre marinari - își dădu însă cu părerea că sunetele acelea sălbatice și înfricoșătoare erau glasurile unor înecați. în hamacul din cabina lui, Ahab nu află despre sunetele astea decît în zori, cînd ieși pe punte: Flask îi povesti totul, adăugînd și interpretările mai sinistre date de oameni. Ahab avu un rîs găunos, după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întinsă; dar trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu vîsla-cîrmă, Ahab viră, pentru a se feri din calea acestei năluci înfricoșătoare. Apoi, poruncindu-i lui Fedallah să schimbe locul cu al lui, merse la prova și, apucînd harponul făurit de Perth, le spuse oamenilor să apuce ramele și să stea pregătiți, cu ochii spre pupa. Datorită faptului că virase la timp
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atace, de teamă ca monstrul să nu-i nimicească numaidecît pe Ahab și pe oamenii lui, precum și pe ei înșiși, căci nu puteau nădăjdui să scape după un astfel de atac. Rămaseră așadar cu ochii la pîndă la marginea cercului înfricoșător, al cărui centru devenise capul bătrînului. întreaga scenă era urmărită de oamenii de pe catargele corabiei Pequod, care, cu vergile brațațe, venise între timp la fața locului, atît de aproape, încît Ahab putu striga, din apă: Ă Intră în... Dar în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale rechinilor; în vreme ce Stubb se milogea să fie pescuit de careva, mai ales că saula lui Ahab, slobodă acum, i-ar fi permis acestuia să intre în vîltoarea înspumată, pentru a salva ce se mai putea - în toiul acestor primejdii înfricoșătoare, ambarcațiunea încă neatinsă a lui Ahab păru deodată că-i trasă spre cer de niște fire nevăzute; Balena Albă, țâșnind ca o săgeată din mare, o izbise în fund cu fruntea ei lată, făcînd-o să se înalțe în văzduh, de-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de întâmplări din vechiul testament. Cei care doresc să afle câte ceva despre cultura și arta teatrală din România au prilejul s-o facă. (Berner Nachrichten B.N, Szene Bern) ... Atmosfera încărcată devine din ce în ce mai sufocantă, până când atinge punctul culminant în confruntarea înfricoșătoare dintre călău și victimă. Cine e victima? Cine e călăul?) Actorii Dorina Lazăr, Corneliu Dumitraș, Florin Zamfirescu și Gelu Nițu, regizorul Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier nu au adus în spațiul Festivalului Internațional al Scenelor Mici un nou experiment
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]