2,826 matches
-
membre imposibil de recunoscut, ce a văzut el oare în dimineața aceea, imaginile oferite de creierul său furios, venite de la granițele sufletului său, iar eu, asemenea unei bestii îmblânzite de la circ, cresc sărind prin cercurile de foc pregătite de el, îngenunchez la picioarele lui, îmi aștept pedeapsa ca și cum aș aștepta o recompensă. Nu a văzut nimic, cum ar fi putut să vadă, mă confesasem înainte chiar ca el să întrebe, mă încarcerasem în pripă, îi dăruisem o putere fantastică, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu îmi ține tu predici, spusese el, nu ești tu chiar atât de înțeleaptă. Dacă aș fi putut măcar să îmi curăț viața de vinovăție, dar nu îți dau decât un sfat înșelător, plin de malițiozitate, aceia care spun să nu îngenunchezi sub povara altora, ci să îl privești pe fiecare dintr-un alt colț al tabloului, eu îmi aplec capul și îl scufund cu ochii deschiși, bancuri de coral se ascund în adâncurile căzii, o bogăție fără margini, aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-mă împotriva destinului amar al omului lui Dumnezeu, care nu trecuse această încercare, de unde ar fi putut să știe că fusese mințit, cum poți distinge între cuvântul lui Dumnezeu și o minciună, în fața ochilor mei se conturează imaginea lui Udi îngenuncheat între copaci, profețind, profețind distrugerea micii noastre familii, neștiind că o profeție mincinoasă îl așteaptă la ușa casei noastre, cu părul ei asemenea unui șarpe veninos, cu vorbe încurajatoare și liniștitoare despre necesitatea unei schimbări, te agăți mult prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-mi domolesc setea, dar sunetele pe care le scoteam răsunau incredibil de tare în tăcerea desăvârșită a nopții. Ca și când sunetele ar fi constituit semnalul, Naoko s-a ridicat și a venit la capul patului. Halatul ei a foșnit ușor. A îngenuncheat lângă perna mea, fixându-mă cu privirile. Am privit-o și eu, dar ochii ei nu-mi spuneau nimic. Ciudat de transparenți, arătau ca două ferestre spre lumea de dincolo. Am pătruns în adânc, dar n-am descifrat nimic. Fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mici și albi. După ce i-a descheiat pe toți, Naoko și-a aruncat halatul asemenea unei insecte care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apucai pe forțoasă de braț și mă aruncai spre ușa de la bucătĂrie. Ușa de la bucătĂrie era Încuiată și n-a cedat nici cînd am izbit-o cu umărul. — Lasă-te jos, aici, În spatele barului, i-am spus și ea a Îngenuncheat. Pe burtă, i-am spus Împingînd-o la podea. Era furioasă. Toți bărbații din bar, În afară de neamț, care se Întinsese În spatele unei mese, și de școlarul care se trăsese Într-un colț, lipit de perete, toți ceilalți bărbați Își scoseseră armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care mi-era prieten vechi și care era acum foarte mulțumit de bucata literară pe care o făceam Împreună, și am luat o gură de gin privind pe fereastra protejată de sacii cu nisip și gîndindu-mă la o soție care Îngenunchea spunînd: „Pedro, Pedro, cine ți-a făcut asta, Pedro?“. Și m-am mai gîndit că polițiștii n-o să-i poată spune niciodată, chiar și dacă ar afla, cum se numea cel care a tras. Noaptea dinaintea bătĂliei Pe vremea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lume. Ce-a să se Întîmple cu ei? De unde dracu’ să știe el? Cum dracu’ să scrie ca Hardy sau ca Hamsun, cînd experiența lui de viață era de zece ani? N-avea cum. Trebuia s-aștepte pînĂ pe la cincizeci. Îngenunche În Întuneric și bău o gură de apă din izvor. Se simțea bine. Știa că o să fie un mare scriitor. El știa unele lucruri, iar ei n-aveau cum să-l rănească. Nimeni nu putea să-l rănească. Atîta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l ridic, dar nu se mișca nicicum. —Patrick! Ridică-te! Mă întrebam dacă n-ar fi fost mai bine să-i trag câteva palme ca să-l trezesc, dar știam că asta l-ar fi enervat teribil. —Patrick, te rog... Am îngenuncheat. — Ești în mijlocul drumului, mă sperii, te rog, te rog, ridică-te... Mi s-a părut o veșnicie până a început să reacționeze, dând din cap, și am început să plâng, pentru că am luat-o ca pe un refuz, însă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mie! Doi nenorociți! Atunci nu-i nici o pierdere, încerc eu să-l încurajez. —Târfa! Mi-e mult mai bine fără ea! Vaca! E supărat, dar dacă ea ar coborî și i-ar spune că a făcut o greșeală, el ar îngenunchea la picioarele ei și ar ierta-o. De fapt, ca să fiu sinceră, nu mi se pare că ea a făcut o alegere greșită. Mi s-a părut clar, doar după ce i-am privit puțin împreună, că cei doi se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asupra mea e mai mult decât pot suporta. E pur și simplu ca și cum mi-ar spune: „Iată-mă, sunt altău“, și nu cred că sunt pregătită pentru așaceva. Mă fac mică, mică, una cu fotoliul, însă în clipa următoare el îngenunchează pe covor în fața mea și-mi ia mâinile. Îi dau voie, sfioasă ca o școlăriță la prima ei dragoste. Nici nu pot să-l privesc; este atât de frumos și e chiar aici, în fața mea, cerându-mi fără cuvinte atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
interzis! Sunteți niște sârboși, zic eu, dezgustată. Mă ridic, sar în piscină și îi las cu ochii în soare. După câteva lungimi, mă proptesc la o margine, îmi aranjez părul și observ că Finn a ieșit din casă și tocmai îngenunchează lângă Daisy și Davey. O mângâie pe păr, iar ea îi zâmbește. Le stă bine împreună. Finn, ca și Daisy, în ciuda tenului foarte blond, se bronzează foarte ușor (deși brațele și picioarele prelungi ale lui Daisy sunt mult mai închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
imediat seama că ceva nu e în ordine. —Te-ai îngrijorat? mă întreabă. Îmi pare rău. Întotdeauna înot până departe. (Pare stingherit.) Nu e prima dată când fac pe cineva să se îngrijoreze. Ar fi trebuit să te previn. Scuze! Îngenunchează lângă mine, cu o expresie de vinovăție pe fața lui frumoasă și cu genele lungi și aurii încărcate cu perle de apă. Dar eu acum sunt înfuriată. Presupun că se referă la alte prietene pe care le-a adus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zboară în boscheți, scăpând tigaia din mână. Finn sare peste zid și aleargă la Jennifer: Ai pățit ceva? întreabă el. — Nu, n-am nimic, susură ea, dându-și părul de pe față. Să intrăm în casă, repede... Aleargă la Ben și îngenunchează lângă el. —Ben? întreabă ea. Ben, te simți bine? Ben se ridică, frecându-și capul. — Au, se plânge el. Ce tare m-a durut... — Hai, prietene, zice Finn, ridicându-l în picioare. Noi, ceilalți, ne strecurăm pe poartă și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Templierii știu mai multe și Încearcă să intre În contact cu Damascul. Ludovic află, nu suportă să se treacă peste el, se dezice Încă o dată de marele maestru În fața ambasadorilor musulmani, iar marele maestru Își ia Înapoi cuvântul dat dușmanilor, Îngenunchează În fața regelui și Îi cere iertare. Nu se poate spune că ei, cavalerii, nu se bătuseră cum trebuie și În mod dezinteresat, dar regele Franței Îi umilește pentru a-și reafirma puterea, și tot pentru a-și reafirma puterea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
imaginea sfântului corespunzător. În interior te izbeau culorile crude ale florilor, ale statuilor, ale mâncărurilor fierte de curând și oferite zeilor. Alb pentru Oxalá, albastru și roz pentru Yemanjá, roșu și alb pentru Xang, galben și auriu pentru Ogun... Inițiații Îngenuncheau, sărutând pragul și atingându-se pe frunte și după ureche. Dar atunci, am Întrebat, Yemanjá este sau nu Maica Imaculatei Concepțiuni? Iar Xang e sfântul Iernonim sau nu? „Nu puneți Întrebări nelalocul lor”, mă sfătui Agliè. „În cultul umbanda e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se așeză lângă altar și-i primi pe unii credincioși și pe oaspeți, parfumându-i cu pufăituri dense din țigara lui de foi, binecuvântându-i și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei, și băui: observai, văzând un cambono care turna lichidul dintr-o sticlă, că era Dubonnet, dar Îmi dădui osteneala să-l sorb ca și cum ar fi fost un elixir de viață lungă. Pe scenă, atabacurile deja Începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
definea ca fiind potrivit evenimentului: era Îmbrăcat În in alb, Încins peste șolduri cu o panglică roșie Încrucișată pe piept și la spate, peste umeri, și cu o pălărie ciudată de secol XVII, În care Înfipsese patru trandafiri roșii. El Îngenunche În fața fetei cu trâmbița și rosti câteva cuvinte. „Într-adevăr”, șopti Garamond, „multe mai sunt În cer și pe pământ...” Trecurăm pe sub un portal Împodobit cu figuri, care Îmi evocă cimitirul Staglieno din Genova. Sus, deasupra unei complicate alegorii neoclasice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bursucul, drept în mijloc. Nici un cuvânt prostesc, pe seama lui! Ajungă-vă! El reprezintă șansa noastră. Pacem! Ignoră-i, tinere și nu pune la suflet. Incorigibilii ăștia sunt prea din cale-afară! Prea bezmetici! Apropie-te, înfruntă-ți demonii, fii curajos și îngenunchează. Voi, restul, priviți acuma și tăceți! Este târziu și am o veste, prea-cinstiților: Îi mănânc limba crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Hai, nea Chirilă, hai, scoate cuțitul, c-ai jugănit destui porci și ești meșter! El însuși începu să descheie pantalonii lui Aristide care, dîndu-și acuma seama ce i se pregătește, răcnea din răsputeri. ― Ia răsfirați picioarele, băieți! strigă Chirilă Păun, îngenunchind tacticos cu cuțitul în dreapta. Ține bine! Țăranii se îngrămădeau roată, privind cu ochii lacomi spectacolul. Platamonu se aruncă nebunește între dînșii: ― Nu tăia, Chirilă!... Aoleu!... Omorîți-mă pe mine, măi oameni. Aoleu! Câteva brațe îl opriră pe loc, câțiva pumni îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reîntoarce. Grigore mulțumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rușina și totuși le pronunța, pe urmă își curmă o frază și intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna rece, cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gâtului. Degeaba se zbătea, fiindcă ea îl și puse în cutia presurizată și activă motorul electric. ― Așa! Respiră și tu o dată propriul tău aer reciclat. Cele două aruncătoare de flăcări erau puse pe jos, în exteriorul sălii frigiderelor. Ieșind, Parker îngenunche și vru să-l ia pe al său. Se dezechilibră și câteva cutii se prăbușiră. ― Dumnezeule! Lambert, oprindu-se o clipă din lucru, încercă să vadă ce se întâmpla la ușa ce dădea în coridor. ― Ce se întâmplă? ― Nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai aproape de ea, gata să-l declanșeze, făcu turul încăperii mari și supraîncălzite, în căutarea sursei zgomotului. Venea dintr-un fel de suflătoare al cărei orificiu era astupat cu un disc de metal. Aruncând din timp câte o privire împrejur, îngenunche și ridică piesa rotundă. O scară se afunda în întuneric. Coborî, progresând prin beznă, până când simți sub tălpi solul tare. Acționă lanterna. Se afla într-un antrepozit. Cercul de lumină îi dezvăluia cutiile de plastic, niște instrumente și unelte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pruni zburau frunze uscate, flori care se ofileau semn că toamna venise. Am mers acolo, unde am găsit trei suflete îndurerate. Tatăl ei ma prezentat soției și fiicei sale. M-am pus pe un hohot de plâns alături de ei, am îngenuncheat la baza crucii, sărutând pământul, apoi am pus trandafirii, explicându-le de ce sunt câte 17 albi și 17 roșii. Vârsta pe care o avea. Albi pentru puritatea ei îngerească, iar cei roșii pentru iubirea noastră nevinovată. Într-un colț al
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]