4,243 matches
-
copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate până să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu abia Îmi țineam echilibrul printre tufele alea Înghețate și elastice, mi-era greu să le nimeresc, așa că am omorât două, pe cinci le-am ratat, și am pornit Înapoi, Încântat că am găsit un stol atât de aproape de casă și fericit că au mai rămas atâtea de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dacă atunci nu s-a întâmplat nimic, cum are să se întâmple tocmai acum? Țineți-vă mai bine și fiți mai curajoase!” Ce-i, Alin? Mergi cu atenție, că noi nu ne grăbim. Mai urmeză un deal. Apoi, alte câteva poteci înghețate. În sfârșit se zărește satul. Și tot acolo, casa bunicilor. „Ce bine trebuie să fie la ei! gândește Sorina. Bunica o fi fiert boabe de porumb și acum le îndulcește cu miere” „Ce bine-ar fi să-l găsim pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti după un bulgăre de pământ. Of, dacă și la noapte o fi tot atât de frig, voi muri înghețat! Soarele auzind cu câtă bunătate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l. Așa că, de dimineața, alături, a putut vedea frați și surori răsărind printre petece de nea. Răsunau clopoțeii lor în poiană
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
viețuitoare care acuma, în toiul iernii, când poduri de gheață mai că acoperă toate apele, se scaldă aidoma ca-n vară? Păi uite, vidrele! înoată și se scaldă voinicește fără să le pese de ger; vânează peștele, ies pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum s-ar ridica, i-ar îngheța puișorii?! Așa că
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
i-a fost, răspunse bărbatul ars de soare, pe un ton sec și arătă cu degetul spre femeia din spatele lui. A apucat-o isteria. Femeia Îi adresă un zâmbet enervat. Se Întoarse spre reporter și-i spuse, cu zâmbetul acela Înghețat Încă pe față: —Sinceră să fiu, mi-a fost mai mult teamă să nu rămânem blocați acolo dacă se Închideau aeroporturile. Răspunsul ei - Împreună cu zâmbetul acela cu dinții strânși adresat soțului ei - a fost redifuzat În fiecare oră, făcând milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
După ce am muncit acolo trei luni, mi s-a spus să mă mut în cadrul sectei. Mi-am făcut bagajele și am plecat de tot din fabrică. După ce depui jurământul de credință, nu mai poți mânca ce-ți place, de exemplu înghețată. A fost un lucru greu pentru mine. Mai degrabă a fost o problemă cu mâncarea, decât cu sexul. Cu o seară înainte am mâncat și am băut tot ce mi-a căzut în mâini, pentru că era ultima mea șansă. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Marte!“ - ca să aveți apă să trăiți acolo pe/în viitor. Și poate punga aia va fi ca o amosferă care va păstra toate bunătățile în interior, că Marte ar fi o planetă bună de a trăi acolo!... Pentru că are apă înghețată, ar trebui doar să o spargem! Dar ar trebui să trimitem niște aparate care să o spargă, dar să intre prin pungă... Ele o vor desface, dar și o vor lega și apoi vor sparge bucățile mari de gheață și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
un motiv important l-ar fi putut face să se întoarcă acum în acele ținuturi, dar nu-și putea închipui ce ar fi putut dori de la el, altceva decât o cină caldă, un culcuș peste noapte și cel mult compania înghețată a nevestei sale; cu toate acestea, hunul îi spusese el însuși, ceva mai devreme, că popasul său acolo nu era o simplă întâmplare. Știind cât sunt de irascibili și de schimbători oamenii aceia, se abținea să-i întrebe direct și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își învinse frica și repulsia pe care i le provoca râul umflat și învolburat, își luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse fundul mâlos, dar apoi, chiar apa îl readuse la suprafață, într-un vârtej de bule de aer. Ieși, zbătându-se, și imediat se scufundă iarăși, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se în mai multe rânduri. Ajunse la mal aproape în patru labe, se bălăci câțiva pași și căzu în genunchi pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă brațul până la cot în apa curgătoare. Contactul neașteptat cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier, dar își înăbuși strigătul, transformându-l într-un muget prelung. își scoase de mai multe ori brațul chinuit din apă și tot de atâtea ori îl afundă la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să veniți, îi aminti sec prietenului său. Atunci, curaj! Trimite-l înainte pe Odolgan. — E rănit. Nu vrea să recunoască, dar probabil că piciorul îl doare tare. Poate e mai bine să mă duc eu. Balamber îi aruncă o privire înghețată. — Fă cum ți-am spus! întări sec. — Și călugărul? Ce facem cu el? Insistă să urce cu noi. Inisius, nebăgat în seamă de războinicii care se puseseră deja în mișcare, încerca mai departe, fără prea mult succes, să încalece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caleidoscop de imagini porni să defileze, rând pe rând, în fața ochilor lui Sebastianus: Frediana pe calul ei, cu părul mângâiat de vânt; Shudian-Gundikar, care galopa către el rotind sabia scânteietoare; Lidania, aplecată asupra sa, cu privirea concentrată îngreunată de ura înghețată și neputincioasă care mocnea în ea, și Odetta, care, cu un ton ciudat, îi repeta iar și iar: „Doar pentru puțin doar pentru puțin...“. Ațipi. îl trezi un ghiont primit brusc, căruia îi urmară afară strigăte agitate și nechezături. Deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o cruce! Nu putem fi mai cruzi decât ei! Ea se răsti deodată: — Taci, romanule! Ai văzut bine de ce sunt ei în stare, nu? Ăștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de mii. Alte miliții se îndreaptă încoace din toate părțile Galiilor. Atila o să aibă binișor de furcă. Cuvintele sale pline de hotărâre nu-l impresionară pe Sangiban câtuși de puțin. Mușcându-și buza, îi aruncă din nou o privire lungă, înghețată. Apoi, pe chipul său masiv se lăți un zâmbet sarcastic — Ah, așa zici tu? rosti pe un ton acid; după care, făcându-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
refugiat chiar aici, în mare grabă, lăsând animalele libere pe pășuni, în speranța că vor scăpa de prădători. Așa că acum le mănâncă hunii, iar noi trebuie să hrănim guri inutile cu puținul pe care-l avem. îngrijorat, Sebastianus căută privirea înghețată a interlocutorului său: — Trebuie să rezistați. E vorba de câteva zile; ba chiar s-ar putea să fie vorba doar de ore. Etius înaintează pe drumul militar, pe malul drept al Loirei. Dacă Atila pune mâna pe cetate și trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
metalul. Instantaneu își smuci mâna înapoi, dar și-o forță din nou să se lase în jos, atinse metalul, și mai rapid, de data aceasta. Și nu era nici un dubiu. Metalul era rece, rece. Nefiresc, rece ca gheața. Un rece înghețat, de moarte. Craig lăsă capota jos și stătu acolo pe drumul liniștit, stătu foarte țeapăn și foarte încordat. Dar numai după o lungă pauză înțelese adevărul. Nypers îi făcuse prima aluzie că ceva nu era în regulă. Ăsta era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
durere sau amețeală. Nu-i dădu prin cap că nu era îmbrăcat ca să poată ieși afară. Fereastra a fost greu de deschis. Dedesubt găsi un grilaj metalic și o scară îngustă. Coborî în lumea stranie a nopții. Sufla un vânt înghețat, dar el încă păstra cu sine căldura patului, așa că amănuntul nu păru important. Picioarele goale începură să-l doară când atinse pământul, de la asperitățile pe care călca. Dar el o ținu înainte, încruntat, până ce ajunse la o suprafață tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un cadavru. În realitate, fermierul deja îl găsise pe Craig atunci când se primise acel telefon. Astfel că era evident că cel care sunase trebuie să fi fost unul dintre cei vinovați de a-l fi lăsat pe Craig în șanțul înghețat. Cineva care avusese mustrări de conștiință sau poate că fusese pur și simplu dornic să încheie și să uite afacerea. Motivația psihologică exactă nu conta. Omul totipotent era în viață. Rămăsese o problemă, o verificare: brațul lui Craig! Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o schimbare de sens care-i ascunde goliciunea, caracterul iluzoriu: oglinda nu este decât o privire întoarsă, ecoul ei mecanic (după cum ecoul este sunetul privit în oglindă). Fotografia, din același regn mecanic, nu mai are mobilitatea oglinzii, fiind o imagine înghețată, stabilă. Continuitatea privirii este ruptă, ni se oferă doar un fragment, un "instantaneu", o privire descompusă. Chiar și atunci când reproduce și culorile și mișcarea, nu este vorba decât tot despre o succesiune de "secvențe". Cel ce are în față o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe acest pământ.“ „Astă-seară, cină la familia Fedder. Foarte bună. Vițel, piure de cartofi, fasole verde cu boabe grase, o frumoasă salată verde cu ulei și oțet. Ca desert, ceva preparat chiar de Muriel: un fel de cremă de smântână înghețată, cu zmeură pe deasupra. Aproape că mi-au dat lacrimile. (Saigyo spune: «Ce-i acel lucru pe care nu-l cunosc/ Dar care face să-mi curgă lacrimi/ De recunoștință?») O sticlă de ketchup fusese așezată pe masă, lângă mine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe policioară, cu găletușă Într-o mână și măturica În cealaltă, având tot spatele acoperit de ventuze. N-o sufocau nici fumul Înecăcios de vreascuri ce ieșea printre pietrele Încinse din cuptor, nici aburul fierbinte, n-o speria nici apa Înghețată sloi; corpul ei imun la orice stimul din afară răspundea unei nevoi interioare de-a repeta o parte dintre experiențele trecute și de-a se bucura Încă un timp de lucrurile care o bucuraseră de-a lungul Întregii sale vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar cu o pătură, ca să nu-i vadă nimeni goliciunea, pentru a coborî Într-o copcă făcută parcă anume pentru ea. După fiecare cufundare În apa Înghețată, babulea Își făcea semnul crucii, rugându-se la Dumnezeu ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl o aștepta cu ceainicul În clocot și cu plăcintele așezate-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În ninsoare cu prapurii, cu icoanele făcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]