3,183 matches
-
aduci pe el În pragul de a și le pierde pe ale lui. Fata Își dăduse, desigur, seama că lui Ectoraș i se scurgeau ochii după ea, dar era atât de prost, că nu obținea nici măcar cât cei care o Înghesuiau prin cotloane. O interesa acel băiat tocmai pentru că se arăta timid și chiar fricos, se bâlbâia și se Înroșea când vorbea cu el, iar când izbutea să-și stăpânească glasul, vorbea numai prostii și anapoda, era În stare să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
punea capsa pe țeavă, cu vergeaua se Împingea pe partea cealaltă, cu grijă să nu fie prea multă, o bucățică de hârtie igienică ori șervețel, se turnau câteva alice - numărul lor depindea de mărime - și din nou, cu vergeaua, se Înghesuia pe țeavă un ghemotoc de hârtie. Măiestria cea mare era să știi cât de tare să fie ghemotocul căci, dacă era prea strâns, capsa exploda spre În afară, aruncând cât colo mecanismele de blocare și de percutare, decalibrând țeava și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zeci de cuști, Învățase să-i Încrucișeze În așa fel Încât iepuroaicele să-i fete numai pui sănătoși și cu blănițele frumoase. Știa când să-i taie ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci, se Îndrepta spre fundul grădinii care se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pleoștise de la sudoare. Smulsese un arac pe care până atunci se sprijinise un vrej și se hotărâse să-i aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise Într-un cotlon și se pregătea să-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Foiște spre sfârșitul visului cum oamenii, În căruțe trase de cai pe drumuri pline de glod din care se ițeau din când În când bucăți de pietroaie albe, ca niște ciolane de uriaș, cărau o grămadă de pâini negre, Înghesuite În saci de cânepă. După ce termină și acest vis care Îl bântuia de ceva vreme și care Îi revenea, aproape neschimbat, În fiecare noapte spre dimineață, profesorul Foiște o luă Încet, bătrânește, proptindu-se În toiagul făcător de minuni, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
duci frumos Înăuntru, le dai ceva În plic, acolo, și gata! Ai grijă să aibă adeverința pe ea toate ștampilele, parafele și semnăturile, ca să nu mai facem Încă o dată nesfârșirea asta de coadă!”. Pe holul Îngust, zeci de oameni se Înghesuiau, se Împingeau, asudau și se Înjurau până să apuce, Într-un sfârșit, să intre În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în fața lui, dar acum, eventual, îi putea scrie câteva versuri, pe care sora lui avea să le înțeleagă mai sigur. După dispariția lui, sub pretextul de a ține doliu, s-ar fi putut desprinde din mulțimea de femei care se înghesuiau în jurul dormitorului lui Hideyoshi, ca florile de viță la poartă. Când ajunse la moșia sa din Mino, Hanbei își petrecu ziua rugându-se la mormântul strămoșilor săi, după care făcu o scurtă vizită pe Muntele Bodai. Nu mai fusese acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putere, dar munții și câmpiile, cât vedeau cu ochii, nu le rezervau nici o alinare sau speranță. Așadar, micul grup care mai rămăsese își puse toată încrederea în Katsuyori, ca într-un toiag sau stâlp. Katsuyori însuși ajunsese la capătul răbdării. Înghesuiți în Tago, însoțitorii săi rămaseră buimăciți, așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele unite ale clanurilor Oda și Tokugawa intrară în Kai ca niște valuri de furtună. Condusă de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni din statul lui major, nu știa nimeni. Curând avea să fie Ora Maimuței. Vuind prin soarele sângeriu de la apus, semnalele de corn răsunau înalte și joase, unul după altul. Militarii, care nu făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și a Treia, șiroind în oraș. Ceața era încă deasă, dar o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-și fi luat cu ei absolut nimic. Privind din regiunea porții principale, în partea opusă a templului, s-ar fi părut că oamenii care pătrunseseră deja prin poarta din spate începuseră să dea foc bucătăriei. Armata principală care se înghesuia la poarta din față nu avea chef să se lase întrecută de ceilalți. Turbați de furie, militari de toate gradele urlau spre un grup de ofițeri șovăitori, care păreau să nu facă mai mult decât să piardă vremea în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ruinele Templului Honno. Nu trecuse decât o jumătate de lună de când se înălțase stindardul cu floarea de campanulă, în mijlocul strigătelor de război ale armatei clanului Akechi. Capul lui Mitsuhide fusese expus pentru a fi văzut de cetățenii capitalei, care se înghesuiră să-l vadă, de dimineață, până noaptea. Chiar și cei care denunțaseră trădarea lui Mitsuhide rosteau acum câte o rugăciune, în vreme ce alții aruncau flori sub craniul în putrefacție. Comenzile militare ale lui Hideyoshi erau simple și clare. Promulgase numai trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele Dangi, care cel mai probabil avea să fie folosită drept câmp de luptă, era străbătută de o palisadă și o tranșee. Numai excavațiile pentru aceasta din urmă erau uriașe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kazumasu puteau să inițieze atacul și, împreună, armatele din Mino și Ise aveau să-l amenințe pe Hideyoshi din spate. În acel moment, forța principală de douăzeci de mii de oameni a lui Katsuie putea să năvălească și să-l înghesuie pe Hideyoshi în colț, la Nagahama. Katsuie primise deja o scrisoare de la Nobutaka, în acest sens. Dacă Hideyoshi se afla la Nagahama, avea să prindă rapid de veste despre aceste operațiuni și să ia măsuri ca atât Gifu, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot ce făcea, a venit la El. 9. Isus a poruncit ucenicilor să-I țină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. 10. Căci El vindeca pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. 11. Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, și strigau: "Tu ești Fiul lui Dumnezeu." 12. Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
cel din fața sa ori din alte cauze, dar se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane furișate, ocolind grăbit noroaiele și patrulele. Preaonorabilul Poha privi pentru câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
supraviețuiască în lupta lor cu nevoia de spațiu a așezării, devenită tot mai aglomerată o dată cu dezvoltarea zonei. Tonne era unul dintre cele mai aglomerate habitusuri ce apăruseră într-un mod oarecum normal în preajma celui mai mare starport de pe Sagius II. Înghesuit pe înălțime, între munți, construit fără nici un plan bine stabilit, semăna mai mult cu un labirint, în care se învârteau zilnic câteva zeci de milioane de oameni. Practic, așezarea începuse să prindă contur, odată cu sosirea celor câteva sute de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
bătrână. Ea a băgat de seamă și face o plecăciune abia vizibilă către mine, fixându-mă cu ochii ei vii...Figura ei mi se pare cunoscută, dar de unde? În mintea mea începe bătălia pentru a descurca misterul... Fiecare gând se înghesuie să-și spună părerea. „Ea este” - zice un gând. „Mi se pare că-i...” încearcă altul. „Sigur este...” se avântă al treilea. Nici un răspuns nu este potrivit. Eu mă încăpăținez să-mi aduc aminte de unde o cunosc pe bătrâna negricioasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Nu a spus nimic însă, ci, ridicând capul cu o mișcare voluntară, ca și cum ar fi vrut să alunge amărăciunea, mi s-a adresat aproape poruncitor: Ia hai să trecem pe Ulița Tărbujenească, pentru că acolo se vântură multă lume. Acolo se înghesuie toți negustorii și precupeții...Avem ce vedea și asculta. Nu avem decât să trecem dincolo de Chervăsăria domnească și am ajuns pe Ulița Tărbujenească sau Trapezănească, cum i se mai spune. Și să mai știi că aici casele și pivnițele se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o casă a lui Ioniță călărașul agescu și o casă a lui Ioniță croitorul și o casă a lui Ioniță ce-au fostu simăn și o casă a lui Gheorghie bucătarul” și încă și alții...Da’ știu că s-au înghesuit slujbașii gospod pe acel loc! De aceea trebuie să ne închipuim câtă putere are un vornic de poartă hotarnic dacă a reușit să lămurească și să hotărască acest loc: „și după măsurile locului am pus patru hotară în cîte patru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-Dacă iese, îl poți aduce la mal? Văd că nu ți-e frică de apă. Tresar. Îmi dau seama că nu am fost niciodată atât de aproape de moarte, încât să o pipăi, dar durerea bătrânei nu mi dă pace... Mă înghesuie și-mi șoptește că am destul curaj... Știu c-ar trebui să-l trag de o mâna sau să îl împing de picioare. Sunt sigură că o să mă descurc. Bătrâna suspină sfârșită ca o lumânare uitată în sfeșnic de o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
părinte? El a dăruit mănăstirii câte cinci moruni cu icre pe an... Cine știe cine se înfrupta din aceste delicatețuri, părinte... Păi cine? De la stareț în... sus! Că bine zici, sfințite! Te-aș ruga să-mi ierți această curiozitate, dar prea mă înghesuia... Acum să trecem la treburi mai de folos. Aș spune întâi că pe când încă nu era sfârșită biserica, adică la 6 august 1671 (7179), vodă, printr-un uric, dăruiește Cetățuii „Valea Rușilor și a Holbocăi, cu loc de țarină și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
își împrăștiase prin dormitorul minuscul întreaga și foarte generoasa ei garderobă. Ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte că trebuia neapărat s-o rog să-mi facă loc măcar pentru o parte din lucrurile mele care continuau să stea înghesuite în valiza de pe podea. —Ce zici, Rachel? m-a întrebat Chaquie. Costumul Jaeger cu eșarfa Hermès? — Ăăăă, poate ceva mai puțin formal, i-am sugerat eu cu jumătate de gură. N-ai o pereche de blugi? —BLUGI! a izbucnit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de lacrimi. Ce-i făcusem? Sala de mese era ticsită de pacienți și vizitatorii lor. Se pare că atunci când era vreme bună, aveau voie să se plimbe prin grădină. Dar în zilele cu ploaie, ca aia, erau nevoiți să se înghesuie în sala de mese și să privească ferestrele aburite. I-am găsit pe Chaquie și pe Dermot și m-am așezat cu tupeu lângă ei, încât Chaquie a trebuit să mă prezinte. Dermot s-a uitat la mine și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rachel, mi-a zis el holbându-se cu subînțeles în ochii mei, dansează cu mine. —Tomas, nu mă face să te rănesc. După care, din fericire, a apărut Wayne. Aproape că am fost călcată în picioare de mulțimea care se înghesuia în jurul lui, dar mi-am exercitat dreptul de gazdă ca să ajung prima la el. îmi plăcea la nebunie să iau cocaină la o petrecere. Era cea mai bună metodă ca să-mi întăresc încrederea în mine și să găsesc curajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]