1,895 matches
-
ei negri o gravitate aparte. "Știi, ai căpătat o privire mistică", i-am zis, jumătate în glumă, jumătate în serios. Am mers, împreună, pe la câțiva doctori, dar nici unul nu i-a putut spune din ce pricină slăbea. Cum o vedeam îngrijorată, înfricoșată chiar, am încercat s-o încurajez. M-a ascultat, fără să se lase convinsă, până într-o zi când, brusc, n-a mai vrut să discute subiectul. Mi-a zis, râzând forțat, că marile boli sunt un dar al
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai într-un jar, inimi, inimi pe locul zidarilor. Tot la săraci făcuse pagubă. Mistuise casa lui Tănase și încă vreo cinci. Muierile plângeau, privind rămășițele negre. Meșterii înjurau lângă ele, mânioși și îngrijorați. Fata tramvaistului se întoarse acasă, frântă de oboseală. Din capătul străzii venea și Procopie, privind nedumerit împrejur la hărmălaia iscată. Își lăsă iute servieta și ieși iar la poartă, întrebînd-o pe Veta: - Dar ce s-a-ntîmplat, frate? Ea își ștergea fruntea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-am făcut altceva decât s-o tot țin lungă cu o singură idee bună. După toată povestea cu Nat, am muncit ca apucata ca să uit și acum simt că nu mai am energie. —A trecut ceva timp. Janey părea îngrijorată. Nu aduceam prea des vorba de Nat. —Vreo doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cinci luni stau în studio, lucrând non-stop, trăiesc ca o călugăriță... și uneori mi se pare că fac mobilele doar ca să compensez ce s-a întâmplat cu Nat... Cum să nu mă gândesc la el? Dar Janey devenise atât de îngrijorată, încât am revenit rapid asupra ultimelor mele cuvinte. N-am prea avut timp să mă destăinuiesc oamenilor; fie asta, fie nu mi s-a părut niciodată că funcționează. Ceea ce e aproximativ același lucru, până la urmă. Nu-ți face griji. Scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Distractiv, pentru noi, ceilalți. Asta dacă Bill nu sare la gâtul lui. Ei, remarcai eu, și asta ar putea fi amuzant. Sophie se uită lung la mine. Doar nu-l iei în serios pe Hugo? zise ea, pe un ton îngrijorat. A, nu, dimpotrivă. Voiam doar să spun că ar fi haios să-l vedem Bill ieșindu-și complet din fire. S-ar putea să-și iasă dacă Huge continuă în felul ăsta. Are o limbă veninoasă! La dracu, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în judecată. Articolul din Herald discută o mare parte din problemă și are și o fotografie în care apar într-o postură artistică, foarte grăitoare. Mai aveți și alte întrebări? Mă ridicai. Margaret Pickett sări și ea în sus, părând îngrijorată. Îmi pare nespus de rău, zise ea. Se pare că te-am jignit. — Ar fi trebuit să mă întrebați direct. Se uită la mine. Da, ar fi trebuit, nu? Acum îmi dau seama. Dar eu lucrez în teatrul ăsta aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a întâmplat. Capul... mi se învârtește... ca titirezul. Rosti ultimele cuvinte mult prea rar. Sophie, îngrijorată, sări și o ajută pe Violet să se așeze pe un scaun în camera pentru aranjamente florale, lângă sala mare. Hazel apăru ca din senin în mijlocul camerei. Ăsta e singurul mod în care-i poți descrie fenomenul. N-o observasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
clipă, m-am simțit ca în pădurea aceea fermecată, la marginea Atenei, după care, mirosul țigării lui Sophie, fuioare de fum ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba. Sophie se încruntă, părând surprinsă. —Ce vrei să spui? — Ce are, bineînțeles. Mă uitai lung la ea, neștiind ce să cred. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pielea de găină! zise Sophie, tulburată. Nu-mi place deloc povestea asta. Făcuse ochii mari și, cu părul strâns în spatele urechilor ei ascuțite, părea un șoricel speriat. — La ce te-ai referit mai înainte? întrebai eu. Când spuneai că ești îngrijorată din cauza ei. Credeam că vorbești de amețeală, dar e clar că nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după care își stinse țigara și o porni la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câteva zile. Și am fost împreună. Aș fi știut dacă și-ar fi făcut vreuna. Oricum, era foarte atent, după cum am spus. Nu și-ar fi făcut în fiecare zi sau mai știu eu cum. Am remarcat că era părea îngrijorată să-și mai amintească cum vorbea de obicei, cu cuvintele-cheie accentuate și cu intonație nobilă. Îmi plăcea mai mult când era așa. — Vrei să zici, spusei eu încet, că probabil mai există încă în circulație două-trei seringi? —Cel puțin, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Baftă. Au luat-o prin mulțime, în direcția în care se afla Trevor Nunn, sporovăind cu glas tare, având grijă să nu se uite la el pe măsură ce se apropiau. Sophie o urmări cu privirea pe Violet, părând de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM pe urmele lui. Probabil că cineva îl chemase; la urma urmelor, el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oară de la internarea ei, a reînceput să tragă nădejde și să zâmbească. Numai că Harun a fost cel care și-a pierdut, de la o zi la alta, orice urmă de jovialitate, de veselie, de haz poznaș. Fruntea îi era mereu îngrijorată. În seara aceea am înțeles în sfârșit ce anume îi umbla prin minte prietenului meu. Stăruia să-mi afle părerea. — Nu putem totuși s-o lăsăm la nesfârșit pe Mariam printre leproși! Din moment ce intervențiile noastre n-au dus la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia ei. Am dat din umeri, nicidecum impresionat. — N-am jurat eu că te readuc la tribul tău? Vei fi acolo peste o lună. Asta doar dacă nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și eram convins că apăsarea pe care o generează un asemenea ambient trebuie să fie resimțită egal de toți. Uite că nu era. - Roger, iartă-mă, dar nu-mi arde de râs. Încerc să bravez, dar pe dinăuntru sunt vraiște, Îngrijorat și speriat. Ce se pune la cale aici? Pe cine serviți, cine vă plătește și cu ce scop? Howard mi-a aruncat o privire În care indulgența se Învecina delicat cu mila cea mai sinceră. Spusesem o prostie? Și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În sine, al planetei Pământ II, căci dacă Celorlalți li se servea pe tavă calea spre o lume desăvârșită, nimic nu-i mai oprea să consemneze reușita experimentului și să tragă obloanele laboratorului: adio și n-am cuvinte... Ce tulburare Îngrijorată trebuie să fi copleșit Centrul, ce dezbateri aprinse, ce căutări disperate de soluții pentru contracararea efectelor posibile ale ideii domnului Fukuyama! Nu mi-ar fi plăcut să fiu În pielea lui atunci: cred că s-a plimbat o vreme nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Roger, iar În drum Îi Împărtășisem câte ceva din gândurile care mă asediau. Finalul discuției tripartite mă găsise pe mine mai bogat cu câteva confirmări, dar și mai frământat de Întrebări noi, iar pe ei, mai Întunecați la față și mai Îngrijorați. Howard, cel puțin, adunase atâta neliniște În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se scurseseră nouăzeci și două de minute. Chinuitoare. Ce-o fi făcut Eva În acest răstimp?- mă Întrebam În drum spre sala Consiliului. Centrul arăta ca un urdiniș zgândărit. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, mi-am spus excitat și Îngrijorat: aici se Întâmplă lucruri, cum zicea frate-meu când se vroia spiritual. Toți arătau a oameni bântuiți de febră. Cât despre participanții la ședința Consiliului... La ședința lărgită a Consiliului, vreau să spun: nu era nici pe departe vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca sub privirile Îngrijorate ale lui Osip, dacă pneurile erau suficient de umflate. Apoi apuca ghidonul, punea piciorul stâng pe o plăcuță metalică ieșită În afară pe partea din spate a cadrului, Împingea cu piciorul drept, de cealaltă parte, roata din spate și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența lui, a derivat din acest cuvânt, adjectivul nehotărât „cutare“, Învățat de la un văr care fusese În America, și, Încruntându-se puțin Îngrijorat și melancolic, Dietrich se Întreba dacă o fi adevărat că, În timpul reprezentației, din orificiile naturale ale corpului ies niște senzaționali norișori de fum. La cea de-a treia și ultima Întâlnire a noastră (Încă mai erau câteva crâmpeie din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-o în pace! Ți-am spus că are necazuri. Nu te da prea tare la ea. Să nu iasă cu nasoale. Vine și bărba-su! Nu i-am răspuns. Eram convins că mă gelozea din cine știe ce tâmpenie de-asta de bărbătuș îngrijorat că-i ademenește altul puica. Și ea poate țopăi și pe lângă acela. Voi ridica doar paharul. Îl voi îndrepta spre ea. Zâmbește răsturnată între pernele acelea care parcă o ascund, îngropând-o în promisiuni de cine știe ce voluptăți. Ne vom privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-nchis la el în cameră în loc să vină să se uite cu noi, ceilalți, la televizor, după cină, de exemplu, și n-a mai râs deloc când am făcut glume din alea prostești care-l făceau să chicotească. Sunt un pic îngrijorată din cauza lui. În ceea ce-i privește pe mama și pe tata - a devenit destul de apăsător felul în care se înțeapă unul pe altul tot mereu. Niciodată nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la cină? Ben nu-mi răspunsese, iar eu stăteam acolo și nu eram sigură ce să fac. Știam c-ar trebui să pun cartofii la cuptor și să mă duc să lucrez la rapoartele mele, dar nu aveam chef. Eram îngrijorată din cauza lui Charlie și voiam să știu unde e. —Ben, eu ies puțin, nu stau mult. —Ok, mamă. Bine că nu s-a uitat la mine și nici n-a comentat nimic legat de faptul că în mod normal niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aceea adorabilă a Winonei Ryder și aerul de suferință nobilă. Prietenii mei ziceau că arăt doar bolnavă. A fost destul de groaznic s-o văd pe mama cum era, iar Ben arăta atât de deprimat în ultima vreme că era deja îngrijorată înainte să sune Holly. Nu știu ce simt pentru tata. Toată povestea mi se pare atât de suprarealistă că mă trezesc privind-o din exterior, de parc-ar fi un film sau așa ceva. E atât de nefiresc, pentru că nu-l pot judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]