2,408 matches
-
cilindrul nu se sparge, lovesc tot mai tare sub privirile calme ale statuii, izbesc cu furie neputincioasă și totul începe în jurul meu să se prăvale, statuia, pietrele mari, coloanele, bolta, totul și cilindrul se sticlă nu se sparge, mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie, din nou la Roma, ultimele zile, soare la Roma, la Coloseum, la terme, castelul Sant’Angelo, același soare după cupola bazilicei Sf. Petru, peste Santa Maria Maggiore, oglindit în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împlântat în pieptul călugărului ce-i mulțumise parcă pentru moartea ce i-a dat-o, ca pe un dar, vorbea greu, fără nici o gramatică, mai mult înțelegând din ochii lui decât din cuvinte, mi-a mai spus cum a fugit îngrozit de focul ce a mistuit clădirile, cum i-a apărut înainte Maica Domnului cu Pruncul în brațe, cum i-a purtat pașii până la peștera din stâncă, cum l-a adăpostit acolo și el s-a căit de faptele lui, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
repede la perete și și-a mânjit mâinile în vopsea și, izbucnind furios, a întins-o cu palma pe tot peretele, ceilalți care erau cu el s-au oprit speriați, au urlat ceva în limba lor și-au ieșit afară îngroziți, eu cu ochii printre lacrimi și meșterul Vasile priveam încremeniți la rusul atins de umbra nebuniei, după ce și-a șters palmele de pereți a privit înmărmurit la ceea ce făcuse și a izbucnit într-un plâns isteric, aruncându-se în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine doar un baston de un kilogram și jumătate, cu mânerul înfășurat în bandă adezivă, am fost de zece ori mai speriat decât am fost vreodată în ring și asta nu din pricina haosului ce ne împresura din toate părțile. Eram îngrozit de faptul că băieții buni se dovediseră a fi de fapt băieții răi. Pe toată strada Evergreen, marinarii spărgeau vitrine, iar pușcașii marini în uniforme albastre făceau praf în mod sistematic felinarele, pentru a se putea desfășura în voie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui în jaful sângeros de pe 11 februarie. S-a adăpostit la un centru pentru ajutorarea fetelor cu serviciu din Culver City, iar când a fost solicitată de procuratură să depună mărturie la procesul lui De Witt, a acceptat - deși o îngrozea fostul ei „binefăcător“. „Era de datoria mea“, a explicat ea. „Și, bine înțeles, la proces l-am întâlnit pe Lee.“ Lee Blanchard și Kay Lake s-au îndrăgostit unul de altul. „De îndată ce am zărit-o, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-o pot privi pe Madeleine deaproape. Rujul ei era ca o rană sângerie și i l-am șters cu fața de pernă. — Iubito, tăinuiesc probe de dragul tău. E un târg bun pentru ceea ce-mi dai, dar tot sunt îngrozit. Așa că să faci bine și să-mi spui totul. Te mai întreb o dată. E ceva ce nu mi-ai spus în legătură cu Betty și Linda? Madeleine își plimbă degetele pe toracele meu, urmărind cicatricele lăsate de rănile în meciul cu Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tijuana? — Nu, bolborosi De Witt. — Nu, domnule! îl corectă Fritzie și-l plesni. Capul lui De Witt se bălăbăni și bărbia i se sprijini în piept. Fritzie i-o împinse în sus cu un deget. — Nu, cum? Nu, domnule! țipă îngrozit De Witt. Deși mintea îmi era încețoșată de ură, mi-am dat seama că spune adevărul. — Lui Blanchard îi e frică de tine. De ce? De Witt, cu moțul unsuros pleoștit pe frunte, se răsuci pe scaun și începu să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu. Acum o să termin și după aia să-mi spui dacă mai ai chef de răzbunare. A venit apoi și chestia cu Short, iar Lee s-a atașat de caz din cauza surioarei lui și Dumnezeu mai știe pentru ce. Era îngrozit la gândul că Fitch a vorbit deja cu Bobby și că Bobby știe de înscenare. Voia să-l ucidă sau să pună pe cineva să-l ucidă, dar eu l-am implorat și am încercat să-l conving s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dubioși. Aiuriții cu ierburile erau cu toții chinezi. Ghicitorii erau jumătate femei, jumătate niște amărășteni la locul lor. Am luat de bune toate negațiile lor pline de uimire și mi-am închipuit că oricare dintre ei ar fi fost mult prea îngroziți de francez ca să-i ia în considerare propunerea. Era cât pe ce să încep să bat barurile, în căutare de bârfe despre doctori pilangii, când m-a doborât epuizarea. M-am dus „acasă“, la El Nido, și am dormit - douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două nopți nu a fost și ultima. Am stat acolo și am urmărit trecătorii: soldați, bețivani de-ai locului, oameni obișnuiți din cartier, ce intrau și ieșeau din rstaurantul de alături. Mă gândeam să mă las păgubaș, dar m-am îngrozit la gândul următorului popas - Ramona -, așa că am rămas pe loc. Imediat după miezul nopții apăru și Packardul lui Madeleine. Coborî din mașină cu valiza în mână. Era ea însăși - nu se deghizase în Elizabeth Short. Am privit-o uimit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Insch. — Sunt datele cazului... — Pune un agent să preia telefoanele, zise Inch lăsându-se pe dosul său cel mare, cu brațele Încrucișate. — Și... și... Logan se opri și dădu din mâini. Dintr-un motiv oarecare, nu putea rosti cuvintele: Sunt Îngrozit c-aș putea s-o dau În bară. Și nimic, zise Insch. O poți lua pe agenta Watson după ce termină la tribunal. Se uită la ceas. — Oricum n-am băgat-o În nici una din echipele de căutare. Logan doar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și înțelese că de fapt aștepta să vadă chipul unuia dintre oamenii care o trimiseseră pe mama lui la moarte. Arvilius intră în Curia solemnă, cu marmură strălucitoare, plină de senatori nemișcați, care îi intimida pe ambasadorii prieteni și îi îngrozea pe ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo șaizeci de ani, pe jumătate chel, cu o piele urâtă, rugoasă și o privire alunecoasă. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri înspăimântate. Apoi acuzații, asemenea naufragiaților care se agață unul de altul, se dezvinovățiră, implorară, invocară mărturiile celorlalți, se îngrămădiră în jurul tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală. Între timp, din zona ocupată de populares, care stăteau în picioare, cădea asupra lor o ploaie de insulte. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că acum le aduceau mulțumiri zeilor că se aflau sub blânda lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență nefericiților care așteptau îngroziți la Roma, pentru că, așa cum se știa din vremea lui Homerus, clemența era cea mai luminoasă virtute a sufletelor puternice. Și cum el continua să tacă, un senator cită câteva versuri minunate din Iliada, despre iertarea dușmanilor. Ei sperau că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl abolise. Iar acum, după mai puțin de trei ani, trebuia s-o reinstaureze ca să rămână în viață. Și o reinstaură. Auzind anunțul, senatorii murmurară: „A abrogat-o cu atâta tam-tam, iar acum o reinstaurează - și o va folosi“. Fură îngroziți, ca în vremea lui Tiberius, care scăpase de dușmani printr-un șir necruțător de procese. Valerius Asiaticus spuse, fără să mai zâmbească: — Numele pe care le-a citit grecul acela sunt auzite și în afara Senatului, circulă prin întreaga Romă. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecuse prin fața lui, în veșmintele lui modeste de sclav, ducând un vas. Se simți deodată foarte obosit. Puterea îi scăpa printre degete, ca apa. Helikon, care din zi în zi era tot mai speriat și mai confuz, îi șopti: — Mă îngrozesc când mă gândesc la ce se va scrie despre noi peste trei sute de ani. Erau aceleași cuvinte pe care le rostise Drusus într-una din ultimele seri, pe când își lua jurnalul. Oare bietul Zaleucos spusese, citând vreun filosof, că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al lui A. În act, Însă mă Înspăimânt brusc numai la bănuiala că se comportă la fel și cu alții; gelozia mea este efectul exacerbării unei posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea publicului care mă aplauda frenetic? Unde să fug, unde să mă ascund? Și apoi, pe planul al doilea, acei oameni pe care i-a Îngrozit progresul meu mă vor privi biruitori, din nou stăpâni pe ei, din nou tirani ai sufletului meu. N-am nevoie de compătimiri, m-am Învățat să Închid totul În mine, iar acolo să distrug, să sfărâm cele mai dragi idealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Vrei să mori pe munți, acolo unde trebuia să mergi cu mine. De ce, Cornel? Oare nu poți Înțelege că ne vom distruge amândoi dacă vom mai continua? Ce fac eu dacă tu te omori? Crezi că sunt de piatră? Mă Îngrozești cu dragostea pe care o ai pentru mine, mă Îngrozești cu privirea, mă Îngrozești cu starea ta generală din ce În ce mai proastă. De ce vrei să mori? Oare ai terminat tot ce aveai de Împărțit cu lumea? De ce nu pot să te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu mine. De ce, Cornel? Oare nu poți Înțelege că ne vom distruge amândoi dacă vom mai continua? Ce fac eu dacă tu te omori? Crezi că sunt de piatră? Mă Îngrozești cu dragostea pe care o ai pentru mine, mă Îngrozești cu privirea, mă Îngrozești cu starea ta generală din ce În ce mai proastă. De ce vrei să mori? Oare ai terminat tot ce aveai de Împărțit cu lumea? De ce nu pot să te iubesc? Altul ca tine nu voi mai găsi niciodată. Urăște-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Oare nu poți Înțelege că ne vom distruge amândoi dacă vom mai continua? Ce fac eu dacă tu te omori? Crezi că sunt de piatră? Mă Îngrozești cu dragostea pe care o ai pentru mine, mă Îngrozești cu privirea, mă Îngrozești cu starea ta generală din ce În ce mai proastă. De ce vrei să mori? Oare ai terminat tot ce aveai de Împărțit cu lumea? De ce nu pot să te iubesc? Altul ca tine nu voi mai găsi niciodată. Urăște-mă, lovește-mă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să nu-mi afectezi materia cenușie, că Încă n-am pus-o la probă.“ „Chiar de aceea nu facem operația clasică.“ Sunt În cameră cu un arab simpatic. Îi adresez Înainte de a fi operat acea sintagmă a mea care-i Îngrozește pe toți, „Degeaba trăiești“, și-i place, nu se supără. Am devenit repede prieteni. Azi mă anunță: „A venit o fată frumoasă la tine“. Este F. Nu știu cum a intrat până aici. Este o colegă ce face parte din comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În apa statică a oglinzii și mi-a dat un brânci puternic să mă ajute. Am intrat cu totul și am trecut prin ea; dincolo nu era nimic, decât un spațiu complet gol plin de pânze de păianjeni. M-am Îngrozit când am văzut că nu mai am În ce să mă uit, am Început să urlu, fără să spun un cuvânt, când sora mea a susținut că am spart oglinda ca să văd ce era dincolo de ea; Într-un fel, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se pare că ar merita să-mi dau osteneala. Știu că Judy nu are intenții rele - e femeia cea mai generoasă și mai plină de compasiune cu putință, dacă știi cum să o iei, ca să zic așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un snobism intrinsec care, dus la extrem, poate fi considerat o formă de infatuare. Dar uneori scoate omul din minți. Mai ales în chestiuni domestice, desigur. Chiar e convinsă că e singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să aibă grijă să-i fie trimisă lui Stacey! Sper că nu e un deranj prea mare. Brenda mă privi uluită o clipă, apoi își băgă mâna în buzunar și apucă plicul cu mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea pentru Stacey, atunci când alegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]